Malul Prutului împărțit frătește de trei rețele de traficanți de țigări. Judecătorii și-au prins urechile în acest caz

Nu era vorba de o rețea amplă de contrabandiști, ci de trei rețele, care își împărțiseră frățește malul Prutului, de la Sculeni până dincolo de Ungheni, spre Țuțora. Traficanții „prășeau” cu o frecvență care îi copleșea pe polițiștii de frontieră, inundând practic piața Iașului. Procurorii au documentat 30 de transporturi de țigări, cuprinzând peste 130.000 de pachete. Doar din acestea, prejudiciul adus bugetului de stat s-a ridicat la 2,9 milioane lei.

Ancheta propriu-zisă a durat doar ceva mai mult de un an. Judecătorii au avut însă nevoie de 9 ani pentru a desluși cele 22 de volume ale dosarului și a stabilit vinovăția fiecărui inculpat. Deja o parte a acuzațiilor s-a prescris, iar până la pronunțarea sentinței definitive, s-ar putea prescrie toate.

Doi săteni transportau cu căruța 5.000 de pachete de țigarete Plugarul

În august 2013, o patrulă a Poliției de Frontieră a raportat un eveniment aproape banal în satele din lunca Prutului. Doi localnici, Vasilică Popa și Mihăiță Iftode au fost depistați în timp ce transportau cu căruța 5.000 de pachete de țigarete marca Plugarul. S-a urmat procedura standard, la Parchetul de pe lângă Judecătorie fiind deschis un dosar penal pe numele celor doi. Faptul nu i-a descurajat pe aceștia, iar anchetatorii au continuat să audă de ei cu prilejul diverselor capturi de țigări făcute pe malul Prutului. Se contura astfel ideea unei rețele organizate, situație care depășea competența primilor procurori. În cele din urmă, șase dosare deschise pentru diverși traficanți de țigări au fost conexate și trimise Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, pentru a investiga rețeaua Popa-Iftode.

Treptat, s-a ajuns însă la concluzia că cei doi nu mai reprezentau un cuplu de traficanți. Nu se înțeleseseră, așa că luaseră hotărârea ca fiecare să-și aranjeze „afacerile” cum crede de cuviință. Fiecare își construise câte o rețea, formată din localnici și din parteneri din Republica Moldova, fiecare cu atribuții clar definite. Între satele Bosia și Ungheni, de la stâlpul de frontieră 1080 la cel cu numărul 1093, era zona controlată de Vasilică Popa și Ionuț Petrache. Era cea mai puternică rețea, cuprinzând 32 de membri. Între stâlpii 1068 și 1075 era domeniul lui Mihăiță Iftode și al unui moldovean, Stelian Manole. Până la Sculeni, între stâlpii 1056 și 1066, „domneau” Costel Ioanichie, zis „Cristi” și moldoveanul Alexandru Isacov, zis „Sașa”. Grupările conduse de Iftode și de Ioanichie erau mai mici, cuprinzând 10, respectiv 7 membri. Erau însă flexibile, lucrând și cu „angajați temporar” dacă era cazul.

Rețele de traficanți colaborau între ele în ciuda faptului că împarțiseră malul Prutului

Cele trei rețele întrețineau relații cordiale, făcând schimb de informații referitoare la mișcările poliției și având chiar și membri comuni. Acest fapt, ca și metodele de lucru similare îi făcuse pe anchetatori să creadă la început că aveau de-a face cu o singură filieră.

Rețeta aplicată de traficanți presupunea o colaborare strânsă cu partenerii moldoveni, contrabandiștii ținându-se la curent cu mișcarea polițiștilor pe cele două maluri ale Prutului. O discuție telefonică între Ioanichie și Isacov este ilustrativă. Moldoveanul propune pentru trecerea Prutului cu un transport ora 2.00, când avea „intrare” spre graniță, poliția lipsind. Moldoveanul nu luase însă în calcul dotarea poliției române cu aparatură de vedere nocturnă. Soluția era traversarea Prutului într-o noapte cu ceață. „Da, dar dacă este termoviziune, ce facem? Mă vede ca în strachină. Am umblat eu pe calculator, pe internet, am depistat eu… Am umblat tot ce înseamnă o termoviziune. Și am citit acolo ce înseamnă o termoviziune și nu face față când e ceață. Nu are vizibilitate”, i-a explicat românul.

Introducerea țigărilor în România se făcea fie cu barca pneumatică, cum procedau rețelele lui Popa și Ioanichie, fie cu lanseta. De pe malul românesc se arunca peste Prut, cu ajutorul unei lansete, un fir de nylon care avea legată la capăt o bucată de plumb. De pe malul lor, moldovenii legau la capătul firului de nylon o frânghie care era trasă până pe malul românesc. De frânghie erau legate coletele de țigări. Învelite în folie de plastic neagră, pentru a nu fi udate de apă, coletele erau ascunse cu grijă, pentru a nu reflecta lumina soarelui, ceea ce le-ar fi făcut vizibile de la distanță. Când vremea și programul poliției o permitea, coletele erau aduse de pe malul Prutului cu ajutorul unor căruțe. Erau preluate apoi în mașini și trimise spre Iași. Întotdeauna cu antemergător, respectiv alt autoturism care mergea cu un kilometru mai în față. Acesta avea rolul de a identifica eventualele patrule ale Poliției de Frontieră.

Sentința a fost amânată de circa 20 de ori

Chiar simplă, această metodă funcționa, iar majoritatea transporturilor de țigări au ajuns cu bine la destinație, inundând piața neagră a Iașului. Țigările se vindeau ca pâinea caldă. De Crăciun, în 2014, traficanții au adus un transport de 3.750 de pachete de „Plugarul”. Le-au adus în oraș, fără a avea însă pregătit un client. Mașina a stat însă în parcare la Egros doar o oră. A fost suficient ca să fie găsit un client dispus să preia tot transportul.

Traficanții nu-și băteau prea mult capul cu ascunderea activității desfășurate. În convorbirile telefonice sau în schimburile de mesaje, țigările erau denumite „capre” în rețeaua lui Popa sau „iepe”, în rețeaua lui Iftode, iar în loc de transport se folosea cuvântul „lapte”. Membrii rețelelor primeau alte nume în agendele telefonice, pentru a înșela eventualele priviri indiscrete. Anchetatorilor nu le-a fost însă greu să stabilească cine era „Curva”, „Distrusa”, „Prosul Satului”, „Zdrențărosu” ori „Mama”.

Dosarul întocmit de DIICOT a fost înaintat Tribunalului cu câteva zile înaintea Crăciunului 2015 și a început în forță. În doar câteva zile, el a trecut de camera preliminară. Numărul foarte mare de inculpați, ca și faptul că o parte dintre aceștia trebuiau aduși la audieri din Republica Moldova, a făcut ca dezbaterile judecătorești să se prelungească. Și avocații și-au făcut treaba, trăgând de timp. Patru dintre apărători au fost de altfel amendați de judecători. În iunie anul trecut, judecătorii au stabilit ca în august să pronunțe sentința. La acea dată, deja cinci acuzați decedaseră. În cazul altora, avocații începuseră să ceară constatarea prescripției răspunderii penale. A fost rândul judecătorilor să-și ia o pauză, ei amânând de peste 20 de ori pronunțarea sentinței. Abia luni, magistrații Tribunalului și-au luat inima în dinți și au comunicat o sentință întinsă pe mai mult de 700 de pagini.

Cinci dintre inculpați au murit în timpul procesului

Din 51 de inculpați, cinci decedaseră. În cazul a aproape jumătate, acuzațiile se prescriseseră. Au fost pronunțate 28 de condamnări la închisoare. Dintre liderii rețelelor, Vasilică Popa a fost condamnat la 9 ani și 10 luni de închisoare, Costel Ioanichie, la 4 ani și 6 luni de închisoare, iar Mihăiță Iftode, la 7 ani de detenție. Ceilalți inculpați au primit pedepse cuprinse între 3 ani și 4 luni de închisoare și 7 ani și 3 luni de detenție.

Sentința Tribunalului nu este definitivă, ea putând fi contestată în decurs de 10 zile. În primele două zile de la pronunțarea sentinței au fost de altfel depuse deja 10 apeluri. Contestațiile vor fi analizate de Curtea de Apel. Magistrații instanței de control judiciar au însă la dispoziție foarte puțin timp pentru a lua o decizie. Ultimele termene de prescripție se vor împlini în martie anul viitor.

Publicitate și alte recomandări video