Ne spune amicul amator că partidoiul ar fi dator de mobilizare la care ar fi trebuit să răspundă prezent cel puţin vreo zece primari şi o duzină de consilieri, ca să nu mai punem la socoteală echipa de voluntari şi de susţinători necondiţionaţi, pe lângă cea de juniori şi de cercetaşi cu cravate şi insigne.

Când colo, ce să vezi? La ora şi locul stabilite s-au prezentat doar doi primari, anume cel de la Ipatele şi cel de la Voineşti. Dacă reprezentanta din Ipatele a venit cu vorba bună, cel din Voineşti a fost cică foc şi pară, spunându-le trimişilor de la centru că lumea cealaltă nu a venit pentru că listele agreate de ei la întâlnirea de la Tg. Frumos au fost schimbate peste noapte de echipa lui Ciolacu. Au mai ieşit şi câteva contre între Electrician şi Maricel Popa, ultimului reprosându-i-se că nu a fost în stare să organizeze adunarea, colegiul în cauză fiindu-i în administrare.

De aici, spune amicul nostru Archibald Tănase, se poate trage concluzia că maşinăria rurală a partidoiului, aşa de redutabilă pe vremuri, este pe butuci acum, lucru care pune pe gânduri liderii. Dacă nici la sate nu iese sfârâiala, unde anume mai este speranţă pentru partidoi?

Pe de altă parte, spune acelaşi amic Archibald, situaţia dă apă la moară liberalilor, care, cică, i-ar fi contactat pe primarii pesedişti, oferindu-le promisiunea unui tratament egal cu ceilalţi, în schimbul implicării electorale în favoarea lor. Rezultatul lor va fi bun, dar situaţia trebuie luată cu un pumn de sare. Mediul rural se câştigă cu ajutorul primarilor, dar aceştia sunt schimbători ca vremea. Nu te poţi bizui pe ei, prin urmare nu poţi construi un partid doar pe efortul lor, pentru că ar fi ca atunci când ţi-ai face casa pe nisip.

Adevărata construcţie trebuie să se facă în oraşe, pentru că acolo primarii nu pot influenţa votul alegătorilor cu găleţi şi lemne din pădure. De aceea, zice amicul Archibald, adevărata luptă este între PNL şi USR. Bătălia cu partidoiul se rezumă la a cumpăra un număr de primari.

Unde a dispărut Cosette?

Ne mai întreabă unul sau altul dintre cunoscuţi dacă am mai văzut-o în ultima vreme pe Cosette Chichirău, candidata useristă la locale, dar şi la parlamentare, că nu e de găsit nici pe feisbuc, nici prin piaţă, de parcă ar fi dispărut, nu alta. Şi asta, imediat după alegerile locale, unde a făcut o figură de primadonă. Este nespus de frustrant, spune unul dintre cititorii noştri, să fii sedus de o candidată, să o votezi, să strângă astfel 30 la sută din voturi, şi apoi să dispară. Este aşa, nu ştiu cum… şi cititorul a dus mâna la inimă.

Ei, ce să-i răspunzi unui asemenea cetăţean? Politica, domnule, nu-i ca alte celea. Vezi-ţi de treabă, o să apară ea, nu-i purta grija. Are lucruri mai importante de rezolvat, fără îndoială, nu-i stă mintea la cetăţeni şi la campania electorală. Este frumoasă, deşteaptă, ce mai vrei în plus, să fie şi devreme acasă?

Şi ce mai face Ţambalagiul

Venirea liberalilor la guvernarea locală l-a scos din adormire pe micul sforar de serviciu Costică Ş., căruia Simirad îI spunea Ţambalagiul. Deşi treaba sa principală este să urce şi să coboare Copoul de două ori pe zi, pentru a-şi întreţine voia bună de pensionar, Ţambalagiul se apucă de promis, sau de vândut funcţii prin instituţiile administraţiei judeţene. Curat murdar, dom’ Costică, curat murdar!

**** PONT ****

Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.