Procurorii au ratat ocazia de a obţine condamnarea unui executor judecătoresc. Lăcrămioara Mereuţă a fost acuzată de abuz în serviciu, după ce ar fi vândut mai multe imobile cu preţuri la jumătate faţă de evaluare.
Licitaţiile organizare ar fi fost deturnate, la ele participând un cumpărător real şi o „mână moartă” cu rolul de a da aparenţa legalităţii şi de a permite micşorarea preţului. Procurorii au încercat să demonstreze existenţa unui grup infracţional organizat specializat în achiziţii la preţ redus şi în care Mereuţă ar fi avut un rol esenţial. „Şansa ca la aceeaşi licitaţie, singurii doi licitatori care se prezintă să fie unul, viitorul ginere al executorului judecătoresc, iar celălalt verişoara soţului executorului judecătoresc şi în acelaşi timp mama consilierului juridic al biroului executorului judecătoresc şi mamă a viitorului mandatar al adjudecatarului, depăşeşte orice calcul al teoriei probabilităţilor”, au argumentat aceştia. Eşafodajul anchetatorilor s-a prăbuşit însă în bună măsură. Judecătorii au respins o parte a acuzaţiilor, au nuanţat altele, iar pentru cele rămase au constatat prescripţia răspunderii penale. Decizia Curţii de Apel nu este definitivă, dar şansele ca ea să fie anulată sunt minime.
Cinci abuzuri în funcţie
Mereuţă a fost acuzată de cinci infracţiuni de abuz în serviciu, constând în tot atâtea licitaţii trucate. Deturnarea rezultatelor acestora se desfăşura după acelaşi scenariu. Proprietatea executată silit era scoasă la vânzare la preţul rezultat din evaluare. La această primă licitaţie nu se prezenta nimeni. Conform legii, preţul de pornire la a doua licitaţie este de 75% din evaluarea iniţială. Dacă nici acum nu se poate obţine adjudecarea, se stabileşte un nou termen, la care preţul va fi de 50% din evaluare. Dacă se prezintă un singur ofertant, el este obligat practic să ofere minim acest preţ. Dacă sunt însă mai multe persoane interesate, fiecare face o ofertă, iar licitaţia se desfăşoară între aceştia, adjudecarea făcându-se la orice preţ, oricât de mic. Conform procurorilor, în această etapă, la licitaţiile organizate de Mereuţă veneau doi ofertanţi, dintre care unul era mână moartă. Prima propunere de preţ era derizorie, iar apoi licitaţia de desfăşura pe parcursul câtorva paşi, preţul final rezultat fiind însă unul de chilipir.
O primă licitaţie analizată de procurori a vizat o datorie de 926.000 euro pe care o avea A.G. În contul acesteia, în 2014 au fost scoase la licitaţie un teren şi o casă, în valoare totală de 973.000 lei. Nu s-a prezentat nimeni, aşa că a fost anunţată o nouă procedură, cu un preţ de plecare de 730.000 lei. Creditorul o anunţase pe Mereuţă că nu vrea ca vânzarea să se facă la mai puţin de 75% din valoarea imobilului. La o adică, era dispus să preia el creanţa, la 75% din evaluare. Totuşi, a fost organizată o nouă licitaţie, imobilele fiind vândute cu doar 500.000 lei. Această licitaţie avea de altfel să fie anulată ulterior, în instanţă.
Apartament de 187.000 lei dat cu numai 93.000 lei
În acelaşi an a fost scos la vânzare în cadrul unei proceduri de executare silită pentru o datorie de 30.000 de euro, un apartament din Dacia, la un preţ de 187.000 lei. Din lipsă de ofertanţi, a fost organizată o nouă licitaţie, plecând de la 140.300 lei. Niciunul dintre participanţi nu a fost dispus să plătească acest preţ, cea mai mare ofertă fiind de 93.000 lei. S-a plecat de la această valoare, iar licitaţia s-a terminat repede, apartamentul fiind justificat după câţiva paşi la doar 96.500 lei. Procurorii au arătat că era vorba de o subevaluare clară. După evacuarea fostului proprietar, apartamentul a fost scos imediat la vânzare pentru 45.000 de euro.
„Se constată că imobilele au fost adjudecate la un preţ foarte mic în raport de preţul de evaluare, sub preţul de pornire (posibilitate asigurată de faptul că erau minim doi participanţi) şi că contraofertarea de către concurentul adjudecatarului a fost aproape inexistentă, acesta renunţând la a mai contraoferta după o urcare foarte mică a preţului. Or, apare de neînţeles de ce un licitator realmente interesat de adjudecarea unui imobil şi care are cunoştinţă despre preţul de pornire, se prezintă la licitaţie (fapt ce crează o aşteptare că ar fi dispus să ofere cel puţin preţul de pornire din publicaţie) după care refuză să supraliciteze când ultima ofertă făcută de concurentul-viitor adjudecatar era încă departe de preţul de pornire”, au arătat procurorii. După scenarii similare, un imobil evaluat la 1,4 milioane lei a fost vândut pentru doar 640.500 lei, iar altul valorând 483.000 lei, a fost adjudecat pentru numai 150.000 lei.
Anchetatorii au pus desfăşurarea licitaţiilor şi preţul final de ajudecare pe seama prieteniei dintre participanţii la licitaţie, oficial „concurenţi” şi pe legăturile de rudenie dintre unii dintre aceştia şi executorul Mereuţă. Ei au argumentat scenariul „mâinii moarte” şi prin situaţia materială a participanţilor la licitaţie. Unul dintre inculpaţi, Marin Costia era pensionar. „Este departe de a dispune de venituri care să-i permită să se prezinte la o licitaţie cu un preţ de pornire de 362.322,75 lei sau să achite o garanţie de 36.232 lei, aspect care din nou creează o prezumţie că înscrierea sa la licitaţie servea de fapt celuilalt licitatori care era ruda sa”, au precizat procurorii.
Judecătorii confirmă: licitaţii trucate
Rechizitoriul construit de anchetatori nu a avut darul de a-i convinge pe judecători. Ei au remarcat că, în cazul uneia dintre licitaţii, Mereuţă impusese un preţ minim de 30% din valoarea estimată a imobilului, chiar dacă legea permitea vânzarea „la orice preţ”. „Rechizitoriul susţine pe de o parte că executorul a urmărit fraudarea intereselor creditorului şi debitorului de a o obţine un preţ cât mai mare, dar în acelaşi timp impută executorului că a impus în mod nelegal un preţ minim de 30% din preţul de evaluare şi apoi din cel de pornire, când acest prag nu era prevăzut de lege. Or, impunerea unui asemenea prag, fie că era legal sau nu, avea în mod evident ca rezultat protejarea interesului debitorului şi creditorului de a se nu se vinde imobilul sub un astfel de preţ. Aşadar susţinerea din rechizitoriu că inculpata, pentru a procura un folos material adjudecatarei a impus un prag minim de 30% deşi Codul de procedură nu prevedea o astfel de dispoziţie, este contradictorie”, au arătat magistraţii.
Judecătorii au confirmat aprecierea procurorilor că licitaţiile fuseseră trucate şi că ele au fost comise de un grup infracţional organizat sprijinit de Mereuţă. Totuşi, participanţii la licitaţii nu erau constant aceiaşi, iar la licitaţii puteau participa şi ofertanţi care nu aveau legătură cu „nucleul” celor specializaţi în achiziţii la preţ de chilipir. Existase un grup, care acţionase după un tipar clar, dar Lăcrămioarei Mereuţă i se putea reproşa eventual doar sprijinirea acestuia, nu participarea directă.
Procesul s-ar fi putut încheia încă de anul trecut. Decizia din mai anul trecut a CCR care a stabilit că în perioada 2014-2022 nu a existat niciun motiv legal de întrerupere a cursului prescripţiei penale a dus la desfiinţarea întregului rechizitoriu. Ultima licitaţie trucată s-a desfăşurat la începutul lui decembrie 2014. Acuzaţiile aduse de procurori, respectiv deturnarea licitaţiilor, constituirea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat, abuzul în serviciu în formă continuată sau instigarea la abuz în serviciu aveau un termen maxim de prescripţie a răspunderii penale de 8 ani. „Se constată aşadar că termenele generale de prescripţie pentru toate infracţiunile în privinţa cărora s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor sunt împlinite”, au conchis judecătorii.
GIO – prescrisă
Licitaţiile trucate şi implicarea celor opt inculpaţi în fiecare dintre ele a fost totuşi analizată de magistraţi întrucât acuzaţii au cerut continuarea judecăţii pentru toate infracţiunile. Faptul avea importanţă pentru stabilirea eventualelor daune civile, care nu sunt afectate de prescripţia răspunderii penale. Magistraţii Curţii de Apel au dispus achitarea Lăcrămioarei Mereuţă pentru abuz în serviciu faţă de patru dintre părţile civile, întrucât fapta nu fuseses comisă cu forma de vinovăţie prevăzută de lege. Din acelaşi motiv, ea a fost achitată şi de acuzaţiile de fals intelectual. Pentru altă acuzaţie de abuz în serviciu şi constituirea unui grup infracţional organizat, s-a constatat prescripţia răspunderii. Ea va trebui să achite totuşi 20.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare şi să plătească, alături de alţi inculpaţi, daune civile de 60.000 euro şi 500.000 lei. Sentinţa nu este definitivă, ea putând fi atacată cu apel.
Publicitate și alte recomandări video