anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

LABORATORUL DE ANALIZE

Margaret Thatcher - lider politic

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Probabil că nu există niciun lider politic care, de-a lungul carierei, să fi reuşit să obţină atâtea voturi din partea unor alegători care îl detestau.

Îmi vine greu să fiu obiectiv atunci când scriu despre Margaret Thatcher, pentru că este (nu „a fost”) liderul pe care l-am admirat cel mai mult, în toţi aceşti ani de când urmăresc fenomenul politic. Din adolescenţă, graţie în primul rând undelor scurte ale BBC, m-am familiarizat cu vocea Primului Ministru, adesea acoperită de strigătele ostile ale opoziţiei din Camera Comunelor. În fapt, interesul meu pentru politică apărând cândva între momentul alegerii lui Thatcher în Regatul Unit şi cel al victoriei lui Ronald Reagan peste Ocean, am ratat spectacolul din 1979. Îmi amintesc, însă, tot ceea ce a urmat după ce britanicii au realizat că în Downing Street 10 a venit o persoană cu totul specială.

Mult mai târziu, când Margaret Thatcher era de ani buni retrasă în Camera Lorzilor, am avut privilegiul de a traduce în limba română cartea ei de căpătâi. E vorba de volumul pe care l-a scos din geantă spunând „În asta credem!”, într-un moment în care, din postura de lider al opoziţiei, căuta să trateze criza de valori, de politici şi de încredere cu care se confrunta partidul său. Fără îndoială, ai nevoie de o geantă mare pentru o carte mare (la propriu şi la figurat) cum este Constituţia libertăţii, de Freidrich A. Hayek.
I-a rămas fidelă magistrului său intelectual de dată târzie - atât cât poate fi omul politic faţă de teoretician. Spre exemplu, medicina socializată, împotriva căreia Hayek scrisese, pe bună dreptate, pagini memorabile, a rămas la locul ei pentru că desfiinţarea Sistemului Naţional de Sănătate ar fi dus, foarte probabil, la o înfrângere electorală usturătoare. Denaţionalizarea în sectorul transporturilor s-a oprit, tot din motive electorale, la calea ferată, reforma fiind întreprinsă de succesorul ei. Competenţele autorităţilor locale au fost limitate sau chiar reduse. Cheltuielile militare au făcut ca balanţa generală a guvernărilor Thatcher să nu fie chiar atât de echilibrată. În esenţă, însă, sub Margaret Thatcher conservatorii au practicat ceea ce au predicat. Puţine sunt ţările în care piaţa liberă şi responsabilitatea individuală au fost promovate cu mai multă energie, luând naştere o retorică ce a fost şi rămâne extrem de enervantă pentru stânga, mai ales că, în timp, a fost nevoită să i se adapteze.
Însă orice retorică riscă să degenereze. Hayek n-ar fi acceptat niciodată formularea „there is no such thing as society”, chiar dacă - circumstanţe atenuante - Primul Ministru nu dorea să nege două secole de gândire conservatoare, ci făcea referire la faptul că nu există nicio obligaţie a „celorlalţi” de a-ţi rezolva ţie problemele. Dar, dincolo de toate, cei doi vor rămâne întodeauna legaţi. Vom continua să discutăm cât de hayekiană a fost guvernarea Thatcher. Sau, de ce nu - deşi poate părea bizar - cât de „thatcheriste” sunt recomandările de politică publică ale lui Friedrich Hayek.
S-a spus, uneori, că nu a avut nici adversari pe măsură. În interiorul unui Partid Conservator aflat în criză de valori, dominat de „one-nation Tories” sceptici faţă de mesajele prea ideologice, ascensiunea doamnei Thatcher nu a trezit, la început, prea mari îngrijorări. În 1975, ea părea o foarte bună variantă pentru a-l îndepărta de la vârf pe fostul premier Edward Heath, care pierduse două alegeri generale în acelaşi an. Puţini se aşteptau ca leadership-ul ei să fie atât de autoritar şi de ideologic. A beneficiat, în 1979, de un context politic extrem de favorabil, în condiţiile în care Primul-Ministru laburist, James Callaghan, era angajat într-o bătălie fără speranţă împotriva radicalismului sindical - adică, tocmai împotriva organizaţiei ce constituise baza de putere a Partidului Laburist. În 1983, pe valul victoriei împotriva Argentinei în războiul din Insulele Falkland, şi-a reînnoit mandatul într-un mod extrem de convingător, într-o competiţie cu un lider laburist (Michael Foot) ce simboliza tot ce putea fi mai desuet în mesajul stângii. În fine, cea de-a treia victorie, din 1987, s-a produs în timp ce stânga, sub Neil Kinnock, încă se străduia să evalueze oportunitatea autoreformării. Toate acestea, în condiţiile în care ea reuşise să transforme Partidul Conservator într-o maşinărie politică formidabilă - atât de competentă încât, în momentul decisiv, a ştiut să o elimine chiar pe Margaret Thatcher. Şi, foarte important, să câştige din nou, în 1992, înainte de a se prăbuşi pentru o perioadă de timp care, în politică, înseamnă aproape o generaţie.
Între demonstranţii care şi-au manifestat bucuria că Margaret Thatcher nu mai este printre noi au putut fi văzuţi mulţi tineri. Fără a minimaliza în vreun fel sacrificiile pe care politicile guvernărilor Thatcher le-au impus unor întregi segmente din societatea britanică, n-ar fi exclus ca unii dintre aceşti tineri să-şi găsească un traseu academic, profesional şi social adecvat tocmai din cauză că, în epoca Thatcher, părinţii lor au fost nevoiţi să-şi schimbe orizontul şi stilul de viaţă. Ostilitatea şi adulaţia sunt cele două feţe ale aceleiaşi monede, în cazul Margaret Thatcher. Probabil că nu există niciun lider politic care, de-a lungul carierei, să fi reuşit să obţină atâtea voturi din partea unor alegători care îl detestau.
 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Strategia PNL? Cu PMP, fără USR

Cosmin PAȘCA

Strategia PNL? Cu PMP, fără USR

Singurul scenariu de neconceput în prezent pentru liderii PNL este atragerea tandemului Cioloş-Barna la guvernare. În ciuda multor compromisuri făcute de Alianţă, USR-PLUS rămâne structura politică cel mai greu de strunit de liberali, cu care se poate ajunge cel mai greu la un compromis, poate şi pentru că are obiceiul (încă) să cânte pe mai multe voci.

Filmuletul zilei

opinii

Interogaţii

Codrin Liviu CUȚITARU

Interogaţii

Norişor era supus unor interogatorii obositoare, tulburătoare, chinuitoare. De exemplu, în momentul achiziţionării unui set de cămăşi, consiliera sa pe probleme de îmbrăcăminte l-a analizat astfel: „Mai întâi, domnule profesor, trebuie să definim câteva coordonate precise, indispensabile actului comercial, dar indestructibil conectate la cel ambiental: de ce, cine, unde, cum şi, mai ales, când?”

Efectul F

Nicolae TURTUREANU

Efectul F

...astfel mi-am intitulat textul publicat, în urmă cu aproape două decenii, în această pagină, text inserat mai apoi în volumul de publicistică „Mătrăguna dulce” (2001). Era, din partea-mi, o încercare de portret a lui Florin Faifer, pornind de la o tocmai apărută carte a sa, „Efectul de prismă”, dar şi a altora, sub... efectul cărora mă aflam. 

Relansarea economică - uşor de zis, greu de făcut

Alin ANDRIEȘ

Relansarea economică - uşor de zis, greu de făcut

Retrospectiv privind, gestionarea problemelor economice şi a celor de sănătate publică a fost mai uşor de gestionat în perioada stării de urgenţă decât este în perioada de relaxare. Restricţiile impuse la nivel naţional, dar şi internaţional, au determinat un şoc la nivelul ofertei agregate, producţia de bunuri şi servicii a fost oprită sau redusă semnificativ. 

pulspulspuls

Siguranţă nouă pusă la tabloul partidoiului de Electricianul şăf

Siguranţă nouă pusă la tabloul partidoiului de Electricianul şăf

După eşuatul şi ridicolul miting pro-Dragnea de la Iaşi, de anul trecut, multă lume se tot întreba cum de nu a sărit din schemă încă, până la ora asta, organizatorul acestuia, Electricianul şăf de la partidoi, seralistul sforar şi omul cu bănuţul. 

Caricatura zilei

Pe roți

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.