Primul document ce se cuvine ordonat despre Mariana Cioromila este o imagine virtuală de grup înfăţişând-o în timpul studenţiei la Conservatorul din Iaşi. Nu ştiu dacă imaginea reală există, însă ar fi semnificativă pentru trio-ul de studente ale profesoarei de canto Ella Urmă. Două mezzo-soprane - Mihaela Agachi, Mariana Cioromila - şi o soprană - Nelly Miricioiu, intrate în istoria teatrului liric. În schimb, există fotografia reţinând frumuseţea, prestanţa Marianei Cioromila pe scena Filarmonicii „Moldova” alături de colegul său, tenorul Ionel Voineag, alt nume de rezonanţă artistică, tot în perioada studiilor, de profesorii Ella Urmă şi George Pascu. Sau instantaneul din opera „Samson şi Dalila”, avându-l ca partener de scenă pe Ionel Voineag.

Mariana Cioromila era de o frumuseţe nobilă, distinsă, elegantă, stimulând interesul spectatorului de operă care, atunci, nu o cunoştea, sau astăzi o priveşte întâia dată, ştiind cum să dea viaţă perfidei, răzbunătoarei Dalila, personajul-ispită pentru orice mezzo-soprană. Premiile obţinute la concursurile internaţionale de la Barcelona (1977), Atena şi Moscova (1978), Rio de Janeiro (1979), S’Hertogembosch (1981), Viena (1984), discul-portret cuprinzând arii din opere (Electrecord) au fost dovezi ale recunoaşterii talentului, calităţilor vocale bine educate şi de marea soprană, de profesoara Magda Ianculescu. Ea a pregătit-o pe Mariana Cioromila pentru cele şase concursuri internaţionale unde i s-au acordat premii importante. Cine ascultă înregistrările din acest album discografic nu poate decât să admire forţa perfect stăpânită a vocii, egală în registrele grav, mediu şi acut, strălucirea de abanos, mlădierea în funcţie de stilul compozitorului, de caracterul muzicii, frumuseţea, căldura şi, repet, distincţia, eleganţa interpretării - totul clarificând personalitatea muzical-interpretativă uşor de recunoscut a Marianei Cioromila.

Mariana Cioromila  în rolul Amneris din Aida

Tehnica de cânt vocal implicând frazarea, respiraţia, intonaţia, ornamentele specifice stilului clasic, cursivitatea, amploarea, melodicitatea lirică sau dramatică de tip romantic, expresivitatea controlată, dar caldă ce emoţiona - totul poate fi admirat în interpretările conferite de Mariana Cioromila şirului lung de personaje marcante ale carierei sale solistice: Eboli, Carmen, Rosina, Charlotte, Dorabella, Marcelina, Elisabetta, Amneris, Cherubino, Sigrune fiind câteva din cele cărora le-a dat viaţă la teatrele din Monte Carlo, Viena, Berlin, Frankfurt, Berna, München, Barcelona, Lucerna, Caracas, Montpellier, Tel Aviv, Bordeaux, Glyndenbourne. Altă listă ce nu poate fi reprodusă aici decât fragmentar. A treia listă cu totul meritorie pentru mezzo-soprana Mariana Cioromila include partenerii de scenă consideraţi stele ale teatrului liric mondial. Îi amintesc doar pe Katia Riciarelli, Ruggero Raimondi, Renato Bruson, Nikolai Ghiaurov, Giuseppe di Stefano, Edita Gruberova. De menţionat numai dirijorii iluştri Zubin Mehta, Rafael Frühbeck de Burgos, Giuseppe Patané, Sir John Pritchard.

Pe parcursul discuției înregistrată spre sfârșitul lunii noiembrie 2021, Mariana Cioromila mi-a evocat în cuvinte simple, emoționante, anii de studiu la Conservatorul din Iași, colaborările cu teatre de operă ale lumii, a subliniat idei despre modalitățile de afirmare ale solistului de operă aflat la început de drum. Deși a interpretat exemplar personaje dramatice, cum este Dalila, cum sunt atâtea altele reprezentative pentru stilul romantic, Mariana Cioromila a avut grijă să nu supraliciteze nuanțele întunecate impuse de partiturile respective.

Vocea mea era potrivită pentru Mozart, Rossini, Bellini, care au compus minunat pentru vocea de mezzo-soprană de coloratură. Am avut foarte mare noroc pentru că din când în când mi se ofereau roluri din opere de Mozart, cel considerat un doctor al vocii: trebuie să cânți în stilul său, care îți va menține tehnica vocală foarte sănătoasă. Rolurile cu care am câștigat premiile mari au fost de coloratură. [...] Dirijorul Corneliu Calistru și regizorul Dimitrie Tăbăcaru [la Opera din Iași] au avut un rol foarte important pentru dezvoltarea mea muzical-scenică în ce privește răbdarea de a construi un rol, în răbdarea de a aștepta ca informațiile asimilate să se așeze în vederea construirii rolului pe scenă. De fapt, m-am și educat singură în acest sens. Este o artă să înțelegi de ce trebuie să ai răbdare, să știi că ai de învățat de la colegii tăi. Regretata mea colegă Mihaela Agachi avea calități de coloratură înnăscute, eu a trebuit să le lucrez. Dar ea a fost pentru mine un motor, i-am și spus-o. Motorul carierei mele! Eu niciodată nu am fost invidioasă profesional, mulțumesc Domnului! Când o auzeam pe ea cântând îmi spuneam: „vreau să fac același lucru pe care îl face Mihaela!” Era formidabil să o am pe ea înaintea mea.

Ce recomandare a avut Mariana Cioromila pentru tinerii aflați la început de drum artistic, doritori să joace în roluri cât mai multe și mai diferite stilistic, indiferent de dificultățile ce pot primejdui vocile?

Cei care sunt încă studenţi sau abia au terminat facultatea de canto să se gândească mai profund la însemnătatea cuvântului „muncă”. Trebuie să îţi munceşti profesia. Avem un instrument pe care trebuie să-l construim, pe care nu îl vedem. Ca să faci canto, să fii cântăreţ trebuie să-ţi şlefuieşti fiecare „clapă”, asemenea pianului. Dacă profesorul nu te corectează, nu reuşeşti să faci diferenţa între „bine”, „foarte bine”, „mai puţin bine” şi „nu bine”. Tinerii trebuie să înţeleagă în mod pozitiv ceea ce corectează profesorul. Să nu se supere, să nu se descurajeze. Ei sunt capabili. Fiinţa umană este un aparat formidabil, dar trebuie folosit. Aici este secretul. Şi răbdarea de a repeta o notă, două, cinci, zece până ies bine. Chiar dacă nu este obişnuit cu asta, tânărul trebuie să fie critic şi autocritic. Să nu fugă de autocritică pentru că nu-şi va da seama nici de progresele de care este capabil. Fiinţa umană este capabilă de extraordinar de multe. Aş spune că nu există limite. Sau dacă există limite, foarte bine: du-te, tinere, du-te până atingi limita potenţialului tău.

Retrăgându-se la timp de pe scene, când se afla pe treapta de sus a performanţei vocal-artistice, Mariana Cioromila a predat ore de canto în Brazilia, unde se stabilise. A avut mulţi studenţi. Ar fi fost grozav dacă şi tinerii cântăreţi români aflaţi în stadiul de pregătire ar fi avut privilegiul să-i asculte sfaturile acasă la ei, în România, în ţara natală a neuitatei artiste. Colega Marianei Cioromila de la Conservatorul ieşean, Nelly Miricioiu, a trăit la Bucureşti aceste momente de plenitudine profesională binemeritate. Marianei Cioromila nu i s-a oferit prilejul nici la Bucureşti, nici la Iaşi. De altfel, media de la noi a ignorat-o, cu excepţia postului Radio România Cultural, care a difuzat în anul 2015 un interviu de şase minute. Dar imediat după 18 mai, ziua Ultimei Plecări, Youtube şi Facebook au fost alimentate generos cu şuvoaie de informaţii, cu înregistrări audio şi video (multe de calitate mediocră). Nimic nou pentru că, de cele mai multe ori, ne amintim de valorile noastre după ce ne-au părăsit...

Mariana Cioromila a fost un om sincer, prietenos, cald, care avea vocaţie pentru tot ce era frumos, pentru prietenie. Dacă veţi deschide pagina sa de Facebook veţi descoperi şi imagini ale păsărilor cu penaj uimitor colorat, exotic, pe care le-a postat până cu două-trei zile înaintea sfârşitului brusc. Iar imaginea eclipsei de lună din 16 mai este însoţită de comentariul său scurt, premonitoriu: „Niciodată nu o să ştim când vom vedea luna pentru ultima dată.”

Sâmbătă 28 mai și 4 iunie, de la ora 20, în emisiunea „Civilizația Muzicii” difuzată de Radio Trinitas, veți putea asculta evocările colegilor de scenă Adriana Severin și Ionel Voineag, înregistrări de patrimoniu și dialogul pe care l-am avut cu regretata Mariana Cioromila.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor