Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Marte

GALERIE
Neculai Seghedin
  • Neculai Seghedin
- +

Aşa cum românii au aşteptat în zadar sosirea americanilor (au venit, ce-i drept, dar cam târziu!), aşa şi pământenii au aşteptat invazia marţienilor până când s-au plictisit şi atunci au trimis ei diverşi emisari către planeta vecină.

Din secolul XIX şi până pe la 1960 s-a crezut că Marte este populată de o civilizaţie inteligentă. Astronomul italian Giovanni Schiaparelli, directorul Observatorul Brera de la Milano, descoperă nişte structuri pe suprafaţa planetei, pe care le numeşte canali despre care se credea că sunt creaţii artificiale (ulterior totul s-a dovedit a fi o iluzie optică complexă determinată de vizualizarea prin telescop a reliefului planetei). Alţi astronomi, precum Percival Lowell sau Edward Charles Pickering, au susţinut ideea existenţei marţienilor, iar, la un moment dat, s-a crezut că însuşi Nikola Tesla a recepţionat comunicaţii radio de pe Marte, lucru susţinut, până la un punct, de către Sir William Thomson (Lord Kelvin). De la Războiul lumilor de H. G. Wells, până la Life on Mars? (Viaţă pe Marte?) a lui David Bowie, în jurul Planetei Roşii s-a dezvoltat o adevărată cultură modernă.

Primul obiect creat de om care a ajuns acolo a fost modulul sovietic Marte 2, care s-a distrus la amartizare, pe 27 nov. 1971. Însă prima explorare a planetei fusese realizată din spaţiu de către nava Mariner 4, lansată de NASA la 28 noiembrie 1964 (şi ruşii încercaseră acelaşi lucru, în 1962, cu staţia interplanetară Marte 1, dar misiunea a fost un eşec, legătura cu nava încetând din cauza unor erori de funcţionare a antenelor de comunicaţie).

Aproape 60% din misiunile către Marte au sfârşit-o prost. În 2016, nava Schiaparelli, produsă în Italia de către Agenţia Spaţială Europeană (ESA) în colaborare cu Agenţia Spaţială Rusă (Roscosmos) pentru a testa viitoarele tehnologii de amartizare, se distruge la contactul cu solul. În 1999, Mars Polar Lander, o staţie spaţială americană destinată explorării Polului Sud al planetei se zdrobeşte de solul marţian din cauza întreruperii premature a funcţionării motorului de frânare la aterizare. În 1988, sonda spaţială Mars Climate Orbiter, destinată să studieze clima, atmosfera şi modificările suprafeţei planetei, intră accidental în atmosfera marţiană şi se dezintegrează. Motivul îl reprezintă faptul că software-ul conţinea două părţi în care se foloseau unităţi de măsură diferite pentru forţă (eroare de elev de gimnaziu, dar se mai întâmplă!), provocând o abatere de 445% în sistemul de control al motorului de acţionare. Această eroare intră în categoria celor care au dus, de exemplu, în 1962, la eşecul misiunii spre Venus a sondei americane Mariner I, distrusă după 294,5 secunde de la lansare (softul conţinea un semn de punctuaţie incorect), sau la pierderea misiunii sovietice Phobos I, care avea ca scop amplasarea unui modul pe satelitul natural al lui Marte, Phobos (absenţa unei cratime a provocat transmiterea comenzii „sfârşit-de-misiune”, înainte ca nava să ajungă la destinaţie).

Atenţia asupra lui Marte a crescut odată cu misiunile din ce în ce mai spectaculoase care s-au succedat în ultimul timp, precum roverele Curiosity şi Perseverance, totul culminând cu zborul în atmosfera extrem de rarefiată a lui Marte (1% din atmosfera pământeană) a elicopterului Ingenuity (49 cm., 1,8 kg, 1,2 m diametru, 2400 rot./ min), care a efectuat primul zbor mecanic în afara Terrei (este motivul pentru care americanii au amplasat sub panoul de celule solare un fragment de muselină, de dimensiunea unui timbru, prelevat de pe aripa din stânga-jos a avionului fraţilor Wright, cu care aceştia au realizat primul zbor mecanic din lume, cu mijloace ajutătoare de la sol, în 1903). Roverele, precum şi elicopterul funcţionează pe baza inteligenţei artificiale, asistenţa în timp real fiind imposibilă, Marte aflându-se la o distanţă medie de Pamânt de 254.000.000 km, adică la aprox. 14 minute-lumină. Cu alte cuvinte, aceste aparate sunt cam „pe cont propriu”.

De asemenea, atenţia asupra lui Marte s-a amplificat şi datorită intenţiei lui Elon Musk de a realiza un zbor uman către Planeta Roşie. Este acest lucru posibil? Da, ne spune inginerul canadian Andrew Rader, director de misiuni la compania SpaceX, având un doctorat în inginerie spaţială la MIT, cu specializare în zborurile cosmice de lungă durată. El ne prezintă trei scenarii: 1. Asamblarea unei/ unor nave în spaţiul cosmic, cu tot materialul necesar efectuării drumului dus-întors; 2. Varianta minimalistă, care constă în trimiterea unor rachete direct spre Marte, urmând ca acolo să se sintetizeze, din resurse marţiene, combustibilul, din metan şi oxigen, necesar călătoriei de întoarcere; 3. Construirea unei rachete suficient de puternice pentru a lansa direct o navă interplanetară de mari proporţii. Se pare că aceasta este calea pe care va merge Elon Musk în drumul său spre Marte. Oricum, pe Marte nu se pleacă oricând, ci în intervalul „ferestrelor de lansare”, care au o periodicitate de aprox. doi ani şi două luni, atunci când distanţa Pământ-Marte se reduce astfel încât să se poată efectua un zbor cu energie minimă. Astfel, viitoarele lansări efectuate de NASA, ESA şi Roscosmos vor avea loc în 2022-2023.

Până acum, Marte a fost şi este studiată din spaţiu sau de la sol de către şase agenţii spaţiale din Statele Unite, Uniunea Sovietică (Rusia nu a avut, încă, misiuni de succes pe Marte), Europa (ESA), India, Emiratele Arabe Unite şi China.

Marte este, printre altele, şi planeta bărbaţilor, aşa cum aflăm din best-sellerul lui John Gray, „Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de Venus”. Doi scriitori români, Simona Tache şi Mihai Radu au o opinie uşor diferită, ei scriind două cărţi minunate pe care le-au publicat iniţial în serial în revista Caţavencii: „Bărbaţii vin de pe Marte, femeile de la coafor” şi „Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut”.

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic şi prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri