Mărturia "pacientului 102" vindecat: Simţeam că mi se rup muşchii, fâşie cu fâşie
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Mărturia "pacientului 102" vindecat: Simţeam că mi se rup muşchii, fâşie cu fâşie

GALERIE
Andrei Ando
  • Andrei Ando
- +

Andrei Ando este pacientul 102. Unul dintre cei peste 3.000 de români care s-au vindecat de COVID-19. El îşi povesteşte experienţa cu boala, accesele de disperare, când febra nu îi ceda nici după zece zile de tratament, sau când simţea că i se rup muşchii de pe picioare, "fâşie cu fâşie". Necunoscutul te face să crezi într-un deznodământ tragic inevitabil, deşi peste 90% dintre pacienţi ajung acasă pe picioare, vindecaţi, afirmă bărbatul. El spune că ar fi foarte important ca lumea să afle şi să înţeleagă că există speranţă şi că din spitalele româneşti "ieşi şi pe picioare, nu doar în cosciug".

Bărbatul, din Arad, vorbeşte, într-o postare pe Facebook, despre simptomele bolii, despre momentele de panică prin care a trecut, despre spaima de a nu ajunge la terapie intensivă şi despre "durerile şi chinurile suportate în timpul tratamentului".

De asemenea, el critică autorităţile pentru că publică doar datele pacienţilor decedaţi, nu şi informaţii despre bolnavii care s-au vindecat de COVID-19. El spune că ar fi foarte important ca lumea să afle şi să înţeleagă că există speranţă, că "medicii sunt capabili şi să performeze şi că din spitalele româneşti ieşi şi pe picioare, nu doar în cosciug". "Sunt pacientul 102 vindecat la Arad de Covid-19. De fapt, între 102 şi 105, nu ştiu exact, dar îmi place să cred că am fost în capul listei, la cât de nerăbdător am aşteptat rezultatul… Vă mulţumesc tuturor pentru susţinere, pentru încurajări, pentru miile de mesaje (care continuă să curgă), pentru apelurile telefonice din aceste săptămâni. Nu am răspuns la toate, mai ales la telefon, pentru că nu m-am simţit în stare de conversaţii, nici măcar scurte. Da, am avut emoţii, am fost îngrijorat. Am avut uneori accese de panică, mi s-a părut, în anumite momente, că starea mea se degradează, mai ales atunci când febra nu ceda nici după zece zile de tratament greu, sau când aveam frisoane, sau când simţeam că mi se rup muşchii, fâşie cu fâşie, de pe picioare. Am avut o formă moderată Covid-19, fără să fiu cuplat la oxigen. Am urmat 14 zile de tratament, cu medicamente foarte puternice: Lopinavir (Kaletra), Plaquenil, Norvir, Azitromicină, la care s-au adăugat Paracetamol, Algozone, Hepiflor, Vitamina C cu zinc. Lopinavir şi Norvir se administrează pacienţilor care suferă de HIV-SIDA, Plaquenil (sulfat de hidroxiclorochină) celor care suferă de malarie sau lupus. Azitromicina este un antibiotic utilizat în tratamentul unor infecţii bacteriene severe, inclusiv pentru bolnavii de HIV. Acesta este, astăzi, tratamentul pentru formele moderate de Covid-19, dar înţeleg că e o dinamică permanentă a medicaţiei, că se experimentează formule noi mai ales la pacienţii afectaţi sever. Cea mai mare spaimă a mea a fost să nu ajung la Terapie Intensivă. Acolo, rata de supravieţuire este sub 20%, şi nu pentru că medicii nu ar face tot posibilul pentru salvarea pacienţilor, ci fiindcă virusul ăsta păcătos evoluează agresiv şi imprevizibil. Am citit ştirile despre morţile frecvente, am văzut dezbaterile la televiziuni şi, de fier să fi fost, tot te-ar fi îndoit infodemia violentă, relatările alarmiste, scandalurile permanente stârnite în jurul situaţiei de la Arad. Din interior, lucrurile se văd diferit. Aştepţi, stors de putere, ca medicamentele să îşi facă efectul. Eşti într-o stare psihică delicată, orice creştere de puls sau scăderea cu o unitate a oxigenării plămânului ţi se pare semn de sfârşit inevitabil, chiar dacă nu este aşa. Şi, da, uneori eşti în pragul isteriei sau treci de el, te agiţi, te panichezi. Nu te-ar consola nici o sută de medici la căpătâi, pentru că ai o tensiune interioară care îţi strânge stomacul, îţi întunecă raţiunea. Te simţi suspendat între viaţă şi moarte, chiar dacă nu eşti aşa… Necunoscutul te face să crezi într-un deznodământ tragic inevitabil, deşi peste 90% dintre pacienţi ajung acasă pe picioare, vindecaţi, a scris Andrei Ando.

Citiţi materialul integral pe hotnews.ro

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Spre 2024

Cătălin ONOFREI

Spre 2024

Spion rus ori doar simplu mercenar român, Ponta s-a activat şi a apăsat deja butonul roşu!

Filmuletul zilei

opinii

Zona de confort

Briscan ZARA

Zona de confort

E o poziţie în care am putea sta la nesfârşit, pe care o căutăm în momentele grele, o regretăm când o pierdem, dar pe care de multe ori o şi urâm pentru că nu ne oferă nimic deosebit. Cu toţii căutăm şi găsim această stare, fără ea e greu de trăit. Pentru că vrem sa ne simţim confortabil, liniştiţi, relaxanţi. Ca orice pe lumea asta însă, foarte rar recunoaştem când suntem într-o asemenea stare şi o apreciem extrem de puţine ori.

Familia românească în lumina datelor statistico-demografice

Ciprian IFTIMOAEI

Familia românească în lumina datelor statistico-demografice

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a stabilit ca pe data de 15 mai a fiecărui an să se aniverseze Ziua Internaţională a Familiei pentru a sublinia importanţa pe care comunitatea internaţională o acordă familiilor. La propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului şi a Patriarhiei Române, ziua de 15 mai a devenit zi de sărbătoare a familiei şi în România. Pentru anul 2021, Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, a propus ca temă de reflecţie „Familiile şi noile tehnologii”.

Trilogia. Ultimul capitol

Mihai DORIN

Trilogia. Ultimul capitol

Drama universităţilor româneşti în primele decenii ale regimului comunist nu era un subiect lesne de acceptat la începutul anilor ’90 de comunitatea academică. Istoricul Dănuţ Doboş a constatat acest decalaj dintre subiectul istoric şi receptori, preferând, pentru început să se adreseze publicului larg.

pulspulspuls

De ai noştri fug toţi ca dreacul de tămâie

De ai noştri fug toţi ca dreacul de tămâie

Nu ştim dacă aţi observat în ultimele zile cam cât de tare a decăzut Iaşul, odată cu penaliada marilor cârmaci liberali, dar haideţi să vă atragem noi atenţia la un aspect care poate v-a scăpat. 

Caricatura zilei

Rabla

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.