anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Mărturia unei românce care a trăit pe viu coșmarul de la Beirut. Dacă rămânea acasă, murea

GALERIE
Anca Zaharia
  • Anca Zaharia
- +

Anca Zaharia are 39 de ani, împliniți săptămâna trecută, și s-a aflat în mijlocul evenimentelor tragice de la Beirut, când o explozie produsă în port din cauza unor materiale chimice a fost la un pas de a rade capitala Libanului de pe suprafața pământului. Anca este din Vâlcea și lucrează în cadrul Crucii Roșii, la biroul de Fund-Raising și de parteneriate pentru Beirut, birou, care mai acoperă, în același timp, alte 17 țări.

Anca ne-a povestit într-un interviu prin videocall, cu lacrimi în ochi, din apartamentul ei aproape distrus din centrul Beirutului, felul în care a trăit pe propria ei piele șocul exploziei, care a ucis sute de oameni și a rănit mii. Într-o țară zguduită de criza economică și de cea cauzată de pandemia de Coronavirus, în care există doar 175 de paturi alocate pentru de terapie intensivă, distrugerile provocate de explozie aruncă Libanul într-o situație fără precedent, pe care doar intervenția forțelor exterioare o mai poate face să subziste.

Anca locuiește la etajul nouă al unei clădiri din centrul Beirutului, pe strada Armenia, de unde se poate vedea cu ușurința epicentrul deflagrației. Urmele dezastrului au fost lăsate peste tot în zona metropolitană, nu există clădire neafectată de explozie, iar apartamentul ei pare că a trecut printr-un cutremur devastator. Anca povestește că a avut noroc că nu s-a aflat acasă în momentul exploziei, pentru că astăzi nu ar mai fi fost ”pe fir” cu noi, să ne relateze de la fața locului. Plânge nu din cauza disperării față de situația ei proprie, pentru că ea este în siguranță, nu a fost rănită și are un acoperiș deasupra capului, asigurat de instituția la care lucrează, dar este marcată de urmările evenimentului, de victimele – moarte sau vii – ale exploziei – de miile de oameni care au rămas fără locuință și făra sursă de venit, când tot ce mai au e doar cerul de deasupra capului. În ciuda acestor aspecte de viață și de moarte, Anca ne arată și ne povestește cu vocea sugrumată de lacrimi, prin intermediul videocall-ului, imagini de pe stradă cu armate de oameni, voluntari care s-au mobilizat în ajutorarea semenilor.

Anca se afla la parterul unui bloc la momentul exploziei, iar instinctul i-a dictat să se culce la pământ, să-și acopere capul cu mâinile. Primul gând, al ei și al tuturor, a fost că Beirutul este ținta unui atac cu bombă. ”Eram în centru, la aproximativ 2 kilometri de port, Beirutul e foarte mic, și am avut noroc că m-am aflat într-un loc apărat de clădirile înalte din jur. S-a simțit ca un cutremur puternic, s-au spart geamurile… Slavă cerului că m-am culcat la pământ, instinctiv. Probabil, inconștient, mi-au venit în minte câteva măsuri de urgență precum cele din avion, înainte de decolare. Până la ora 17.00 fusesem acasă, iar explozia a avut loc la ora 18.00. Prima dată am crezut că a fost o bombă. Mă simt foarte norocoasă că am scăpat. Imediat după ce a trecut șocul am sunat un coleg și prieten care a lucrat ca Disaster Management Coordinator ca să-mi spuna ce să fac, pentru că, în astfel de momente, uiți toate instrucțiunile, toate trainingurile. În mod normal, în situații de urgență, trebuie să te depărtezi cât mai mult de locul dezastrului, să mergi în direcția opusă. Nu mai știam ce să fac, GPS-ul nu merge bine aici, cu atât mai puțin după explozie, și nici nu știam ce s-a întâmplat, a fost foarte complicat. Am plecat pe jos spre casă și am văzut că în port s-a întâmplat dezastrul. Pe drum, în șocul exploziei, am văzut răniții, distrugerile, am văzut cum erau scoși oamenii de sub ruine. Acum sunt armate de voluntari pe străzi care ajută oamenii, mobilizarea de aici e fantastică, toti sunt înarmați cu lopeți. Eu, personal, m-am îngropat în muncă, m-am gândit că trebuie să contribui și eu la ajutorarea celorlalți, să susținem cum putem Crucea Roșie libaneză să strângă fonduri, pentru că situatia e foarte gravă – țara se confruntă cu criza economică, cu cea cauzată de covid și acum cu cea provocată de explozie.

 

Continuarea, pe alistmagazine.ro

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Opțiunile geopolitice ale Europei în confruntarea dintre America și China

Alexandru LĂZESCU

Opțiunile geopolitice ale Europei în confruntarea dintre America și China

Deşi europenii au evitat până acum, în general, să adopte o atitudine excesiv de contondentă în raport cu China şi nici nu s-au raliat poziţiei americane, pe care totuşi o împărtăşesc în mare parte, au devenit tot mai îngrijoraţi şi mai iritaţi de atitudinea tot mai agresivă a Berlinului.

Filmuletul zilei

opinii

La masa oficială

Nichita DANILOV

La masa oficială

În aparenţă, înfăţişarea bonomă lui Medvedev degaja linişte şi echilibru. Dar asta era doar aparenţă. Căci pixul pe care preşedintele îl învârtea între degete în timp ce stătea în prezidiu exprima destul de multe. Nesiguranţă? Plictiseală? Nerăbdare?

Viaţa ca teatru, omul ca spectacol

Dana ȚABREA

Viaţa ca teatru, omul ca spectacol

Dacă viaţa ar fi asemenea unei scene de teatru, atunci omul nu ar putea fi decât actor sau spectator. Metafora vieţii ca teatru, în sensul scoaterii din context a replicilor lui Jaques din As You Like It de William Shakespeare, conduce la o interpretare prejudiciată („Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii sunt actori”). 

Ultimele zile

Michael ASTNER

Ultimele zile

După ce petrec săptămâni bune la ţară, la Amnaş, cum-necum vine momentul în care parcă simt că gata, ajunge. Şi asta dincolo de eventualele chestiuni concrete ce-ar fi de rezolvat la oraş. Iar din momentul acela, al fixării datei plecării, ultimele zile capătă un ritm şi-un conţinut al lor: încep să pregătesc curtea şi casa pentru absenţa mea, să fac, adică, oareşce ordine, să fac curat etc.

pulspulspuls

O mare minune dumnezeiască la saloanele Covid de la Iaşi

O mare minune dumnezeiască la saloanele Covid de la Iaşi

Pentru că e uichend, haideţi să fie, conform tradiţiei, tot fără politichie, deşi e campanie. 

Caricatura zilei

Dacia Debut

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.