„Vă dați seama, nătărăilor, care nu studiați nimic?” – Universitarul dus cu forța la examen psihiatric – povestea pamflet a unui cunoscut om de litere

joi, 31 octombrie 2024, 03:02
1 MIN
 „Vă dați seama, nătărăilor, care nu studiați nimic?” – Universitarul dus cu forța la examen psihiatric – povestea pamflet a unui cunoscut om de litere

„Vă dați seama, nătărăilor, care nu studiați nimic, mânca-v-ar pe voi profesoratul geografic în creierașii munților, la ciobănașii cu chipuri de om și suflețele de umanoizi preistorici, pramatii indolente ce sunteți, că vă găsiți aici într-o catedrală a spiritului secular? Realizați voi faptul că, între acești pereți, vibrează încă ecourile vocilor marilor personalități care au conferențiat pe teme ilustre de-a lungul timpului? Răsună clădirea de geniul istoriei, mamelucilor, iar voi stați în bănci ca niște nătăfleți!” Cuvintele i-au sfredelit creierul tânărului Merlan care, ajuns el însuși profesor universitar, și-a jurat să lase în urmă, precum celebrii lui înaintași, un „ecou” inubliabil al vocii sale academice între zidurile amfiteatrelor și nu doar acolo!

M-a întristat foarte mult informația conform căreia colegul meu de generație, Merlan Bolofan, distins profesor la Facultatea de Geografie, trebuia supus unui examen psihiatric urgent. Îl știam de o viață, fuseserăm studenți în același interval, chiar dacă în domenii diferite, la finele terifianților ani optzeci, și, în virtutea solidarității firești, create atunci între tineri, ne păstrasem o simpatie reciprocă. Ce se întâmplase? Lumea relata situații stranii. Se pare că Bolofan dezvoltase compulsia prelegerilor academice oriunde și oricând. Era surpins perorând, cu gestică retorică și timbru înalt, pe diverse teme de geografie, pretutindeni în vastul labirint universitar: pe coridoarele de la toate etajele, în cămăruțele femeilor de serviciu (profund speriate de insolitul personaj care dădea buzna peste ele și pe care-l bănuiau a fi violatorul în serie, neprins încă de poliție după numeroase atacuri asupra doamnelor și domnișoarelor din urbe), pe scări, în lift, prin subsolurile clădirii, în podul plin cu lilieci, în aulele festive goale și, bineînțeles, în orice sală de curs se ivea în drumul lui. Acest ultim amănunt a și atras atenția, în fond, comunității academice. Merlan intra la orele colegilor de la propria-i facultate, dar și de la celelalte, unde, fără nici o explicație prealabilă și complet opac la prezența altui profesor la catedră, începea să conferențieze, cu declamație sobră, ținută savantă și morgă intelectuală, despre fauna Carpaților Răsăriteni, tipurile de încrețire a scoarței terestre din America Latină, lacurile vulcanice ale României sau podișurile secetoase din sud. După câteva zeci de secunde de stupoare generală, se declanșa ilaritatea. Studenții (frecvent, filologi, filozofi, matematicieni, fizicieni, biologi, chimiști) începeau să aplaude, să fluiere și să pună întrebări trăsnite: „Câți urși bruni cu pată albă pe piept avem în Apuseni, dom’ profesor?”, „De ce nu sunt păduri de conifere pe litoral, maestre?”, „Care e numărul de locuitori din metropola Cioca-Boca?”, „Putem face parapantism în adâncimea vulcanilor?” etc., etc. Titularul de drept, absolut terifiat, se vedea nevoit să urle pentru a restabili liniștea. Apoi, îl lua cu binișorul pe Bolofan, scoțându-l treptat din amfiteatru.

Când mă hotărâsem să-l vizitez la cabinet, pentru a afla, direct de la sursă, povestea, am auzit că bietul meu coleg fusese deja supus evaluării și primise un diagnostic sever. Ceva cu „tulburare paranoidă” și „episoade halucinatorii”. Declarase senin, se părea, echipei de psihiatri că nu încerca, prin discursurile sale compulsive, decât „să se încadreze” într-o așa-zisă tipologie „a marelui profesor”. De unde venea descrierea respectivei tipologii? Păi, chiar de la un profesor pe care Merlan îl audiase în tinerețe (profesor, ca să fiu precis, de al cărui nume nu eram nici eu străin în studenția mea filologică, întrucât insul în cauză deținea faimă instituțională – Morbitor, profesorul Morbitor de la Geologie). La un curs, acesta ar fi spus grupei unde învăța și Bolofan: „Vă dați seama, nătărăilor, care nu studiați nimic, mânca-v-ar pe voi profesoratul geografic în creierașii munților, la ciobănașii cu chipuri de om și suflețele de umanoizi preistorici, pramatii indolente ce sunteți, că vă găsiți aici într-o catedrală a spiritului secular? Realizați voi faptul că, între acești pereți, vibrează încă ecourile vocilor marilor personalități care au conferențiat pe teme ilustre de-a lungul timpului? Răsună clădirea de geniul istoriei, mamelucilor, iar voi stați în bănci ca niște nătăfleți!” Cuvintele i-au sfredelit creierul tânărului Merlan care, ajuns el însuși profesor universitar, și-a jurat să lase în urmă, precum celebrii lui înaintași, un „ecou” inubliabil al vocii sale academice între zidurile amfiteatrelor și nu doar acolo! Colegul meu de generație considera că un mare profesor trebuia „să se topească”, prin ideile lui, în întreaga „catedrală” menționată de Morbitor. De aceea, mergea în fiecare cotlon al bătrânei instituții și ținea câte un curs. Profesoratul său nu putea fi uitat. Trebuia să intre, aidoma unui ecou, în particulele de mortar ale bătrânei Universități. Lucrurile au degenerat cu adevărat abia când Merlan a decis să-și marcheze vocal „trecerea” și în toaletele înaltei școli. La bărbați a mai fost cum a mai fost, dar, la femei, totul a luat-o razna. Oratorul a primit palme și îmbrânceli, transmițând iute posterității, prin ecoul pereților, niște istericale sinistre, prea puțin academice.

În sfârșit, într-un ultim elan didactic, universitarul a intrat în ghereta portarului, unde, pe nerăsuflate, s-a grăbit să recite lecția despre supra-popularea planetei și prevenirea densității prin planning familial. Portarul, lovit de un strabism derutant la ambii ochi, s-a pus imediat pe zbierat: „Ci faci, uăi? Ti dai la mini? Grijania și morții…” Cu un ochi vânăt și mai multe cucuie în cap, Bolofan a fost pensionat „pe caz de boală”.

 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii