„Măsurarea cantitativă a activității creatoare e umilitoare pentru creator”. Artiștii din Iași, replică dură împotriva măsurilor anunțate de Ministerul Culturii

Noile reguli impun personalului din teatre, opere, filarmonici și alte instituții de profil să înregistreze timpul de lucru – fie că este vorba de repetiții, spectacole, fie că este vorba de activități „invizibile”, cum ar fi memorarea textelor sau studiul partiturii.

Ministerul Culturii prezintă aceste instrucțiuni drept un „nou flux de la planificarea artistică la validarea administrativă”, care presupune completarea unui program săptămânal de lucru, a unui raport individual de activitate și a unei foi colective de prezență. Potrivit Ministerului, „aplicarea unitară urmărește creșterea predictibilității și trasabilității, reducerea interpretărilor neunitare”.

La o zi după publicarea normelor, Ministerul Culturii a precizat că obligația de a aplica aceste instrucțiuni este valabilă doar pentru instituțiile aflate în subordinea sa, în timp ce pentru instituțiile culturale administrate de primării sau consilii județene aplicarea va fi facultativă.

„Ziarul de Iași” a discutat cu directori, actori, soliști și artiști instrumentiști din Iași pentru a afla cum văd aceștia aceste măsuri la nivel local. Reacțiile sunt critice și unanime: normarea muncii creative este aberantă, inutilă și umilitoare.

Artiștii critică normarea timpului de muncă: „Obligativitatea de a norma munca artistică este aberantă”

Colectivul artistic al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași s-a reunit luni, 9 februarie, pentru a analiza instrucțiunile date de Ministerul Culturii. În urma discuțiilor, artiștii teatrului își exprimă ferm dezacordul față de aceste normative, pe care le consideră mai degrabă o sursă de birocratizare suplimentară decât un instrument de eficientizare a activității artistice.

„Obligativitatea de a norma munca artistică specifică teatrului este aberantă, inutilă, constrânge și contravine procesului de creație artistică. Prin astfel de norme se pune la îndoială cinstea, onestitatea și buna credință ale oamenilor de teatru. Criza reală declanșată de aceste instrucțiuni relevă, din punctul nostru de vedere, necesitatea unei Legi a Teatrelor care să țină cont de specificul muncii de creație și care să limpezească criteriile de evaluare dintr-o astfel de instituție”, a transmis colectivul artistic al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași.

Păreri similare sunt exprimate și de artiștii din alte instituții de spectacol. Soprana Nicoleta Maier, de la Opera Națională Română (ONR) Iași, consideră că activitatea artistică nu poate fi încadrată într-un program rigid de opt ore pe zi și se declară sceptică în privința posibilității reale de a aplica un astfel de pontaj. În opinia sa, munca unui artist nu poate fi „contorizată” în acest mod, iar mecanismul propus de Minister este greu de pus în practică.

„Trebuie gândită Legea Teatrelor. Valoarea noastră stă în produs, nu în gâfâială”

„Normarea există și în teatru, așa cum e și în alte locuri, încă din timpul comunismului. Formal, toți lucrăm 8 ore, conform Codului Muncii. Curtea de Conturi a cerut să explicăm, să detaliem cum lucrăm cele 8 ore. Orice măsurare cantitativă a activității creatoare e umilitoare pentru creator. Sigur că toată breasla noastră, ca orice altă breaslă de creatori, s-a indignat. Problema e că nu orele contează, ci rezultatul muncii – în cazul nostru, spectacolul”, declară Cristian-Valeriu Hadji-Culea, directorul Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, pentru „Ziarul de Iași”.

El compară această situație cu valoarea unei schițe realizate de Picasso într-un minut, care poate depăși cu mult importanța unei lucrări executate mecanic în sute de ore. Cristian-Valeriu Hadji-Culea mai atrage atenția că problema depășește domeniul teatrului și ține de un cadru legislativ depășit, care nu mai corespunde realităților actuale nici în cultură, nici în alte domenii, precum învățământul. În acest context, el susține necesitatea unei revizuiri a Codului Muncii și, implicit, elaborarea unei Legi a Teatrelor, adaptată specificului muncii de creație contemporane.

„Trebuie gândit un Cod al Muncii pentru zilele astea și, implicit, o lege a teatrelor pentru momentul acesta, pentru că tot ce se întâmplă – normarea – e încă din timpul comunismului și se tot scrie că toată lumea face 8 ore. Normarea e jignitoare, umilitoare, imposibil de aplicat, pentru că valoarea noastră stă în produs, nu în gâfâială”, a adăugat acesta.

Birocratizare suplimentară. „Părerea mea este că e o aberație”

„Nu înseamnă decât o birocratizare suplimentară”, susține Oltița Cîntec, critic de teatru și director al Teatrului „Luceafărul” din Iași, care consideră că actualele instrucțiuni sunt consecința directă a faptului că observațiile formulate de Curtea de Conturi în 2023 nu au fost contestate în instanță la momentul respectiv. În lipsa unei contestări, acestea au devenit obligatorii.

„Vizibilizarea invocată e falsă și inutilă, iar artiștii din instituțiile de spectacole și concerte vor face lunar rapoarte pentru zilele lucrătoare (inclusiv sâmbătă și duminică) ca să justifice timpii de activitate inegali prevăzuți de lege”, a mai spus managerul de teatru.

„Va crește birocrația”. Aceeași îngrijorare este exprimată și de tenorul Cosmin Marcovici, de la Opera Națională Română Iași, care atrage atenția asupra dificultăților administrative pe care le-ar genera aplicarea acestor instrucțiuni.

„Cum contorizăm cele 8 ore? Gândiți-vă la o instituție cum e în Iași, care are 283 de angajați. Dar gândiți-vă și la o instituție cum e Opera din București, unde sunt 600. Cum contorizez cele 8 ore pe zi făcute de cei 600 și ceva de angajați? Părerea mea este că e o aberație”, a declarat tenorul, pentru „Ziarul de Iași”.

Poate sau nu poate fi normată munca artistică la 8 ore pe zi

Artiștii au explicat că nu este posibil să cânte, danseze, joace timp de 8 ore încontinuu.

„Nu ai cum să pui un solist să cânte 8 ore zilnic. Nu ai cum să pui un suflător din orchestră să cânte 8 ore zilnic. Un balerin, dacă stă mai mult de două ore în poante, iese la pensie în doi ani de zile”, argumentează tenorul Cosmin Marcovici.

Marius Aftaragaci, artist instrumentist (corn) la ONR Iași, explică faptul că studiul artistic nu înseamnă exclusiv emiterea continuă a sunetului. Atât pentru instrumentiști, cât și pentru soliștii vocali, procesul de pregătire presupune alternanța între momentele de cântat și perioadele de pauză. „Până și într-un concert sunt părți de solistică, sunt părți de pauză”, spune acesta.

Lipsa spațiilor și resurselor face imposibilă normarea muncii artistice

Un alt argument invocat de artiști împotriva aplicării instrucțiunilor de normare ține de lipsa condițiilor materiale din instituțiile de spectacol. Soprana Nicoleta Maier, de la Opera Națională Română Iași, atrage atenția că instituția nu dispune de suficiente săli de studiu pentru a permite tuturor artiștilor să își desfășoare activitatea zilnică în interiorul operei, pe durata a 8 ore.

„Fizic nu avem cum să întrunim condițiile astea. Nu știu cum va face Ministerul până la urmă. Eu nu sunt contra la a sta 8 ore într-o instituție, dar instituția nu are condiții să ne ofere ca să stăm toți angajații la serviciu”, punctează Nicoleta Maier.

Aceeași realitate este semnalată și de Marius Aftaragaci, care consideră nerealistă ideea ca un instrumentist să își desfășoare întreaga activitate zilnică în cadrul instituției. „Nu toate instituțiile de cultură au condiții de lucru pentru toată lumea, adică nu au suficiente spații de studiu, de repetiții, și de multe ori nici instrumente și alte lucruri necesare bunei desfășurări. Studiul individual se mai poate desfășura și în alte spații, fie acasă, fie la un liceu, la o facultate ș.a.m.d.”, transmite artistul instrumentist.

Creativitatea și munca artistică nu pot fi încadrate în ore fixe. „Actorii sunt însoțiți de personaj tot timpul”

„Nu e chiar simplu să faci un asemenea raport pe zile, ore, e și sâcâitor, ca să fiu sinceră, și nu e relevant pentru calitatea actului artistic”, declară Oltița Cîntec, motivând că astfel ar putea fi afectat actul artistic.

„Când regizorul îi alege pentru un rol nou, actorii sunt însoțiți de personaj tot timpul, se gândesc și dimineața, și la prânz, și seara cum să-l construiască mai original, mai credibil. Nu faptul că cineva stă în teatru 8 ore sau 6 ore într-o zi, sau 12 în alta garantează reușita estetică. Talentul, implicarea, creativitatea o garantează”, argumentează directoarea Teatrului „Luceafărul”.

Aceeași idee este susținută și de colectivul artistic al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, care consideră că actualele criterii de evaluare a muncii artistice sunt „jignitoare”, întrucât tratează creația ca pe o activitate industrială. Artiștii subliniază că „lucrul la un rol sau la un spectacol are un caracter permanent, desfășurat zi de zi, săptămână de săptămână și lună de lună”, fără a putea fi încadrat sau normat după reguli rigide.

„La noi nu este ca și cum ai intrat în birou și la ora fixă când trebuie să pleci ai părăsit biroul și s-a încheiat jobul. Programul variază foarte mult”, menționează Marius Aftaragaci. Pregătirea artistică presupune nu doar studiu, ci și odihnă și repaus, iar fiecare oră din viața unui artist este, într-un fel sau altul, legată de concertele și repetițiile viitoare, a mai spus artistul. Studiul individual este făcut în funcție de forma fizică, de repertoriu și de context, uneori dimineața, alteori seara, în reprize scurte sau mai lungi, fără un tipar.

În cazul soliștilor vocali, pregătirea este și mai complexă, incluzând dimensiunea actoricească: lectura textului, înțelegerea personajului, repetiții în fața oglinzii sau exersarea mișcărilor scenice. Artistul subliniază că pauzele prelungite sau lipsa unei pregătiri constante afectează direct performanța și starea fizică, iar primii care ar avea de suferit în lipsa studiului individual ar fi chiar artiștii, ale căror limite și dificultăți ar deveni imediat vizibile pe scenă.

„Dacă ar fi așa cum se vrea a se induce că noi, artiștii nu merităm aceste 8 ore de muncă, este foarte fals. Primii care am suferi din motivul că nu am face studiu individual suntem noi, pentru că pe lângă faptul că s-ar auzi și s-ar observa, am trage noi mult mai mult și ne-ar da o stare de disconfort total, fie chiar și la o simplă repetiție”, declară Marius Aftaragaci.

Rapoartele artiștilor, doar birocrație. „Nu ai cum să verifici dacă ceea ce e trecut în raport s-a făcut”

Instituțiile de spectacole și concerte gestionează de mult timp evidența muncii fără a avea nevoie de aceste noi instrucțiuni, susține Oltița Cîntec. Potrivit acesteia, fiecare tip de instituție are propriile specificități – teatrele, filarmonicile sau operele funcționează diferit – iar cadrul legal existent era deja respectat prin programe săptămânale, pontaje lunare și evaluări anuale, așa cum prevede legea.

„Noutatea vine din raportul individual de activitate scris de artiști. Va fi o risipă de energie, timp, hârtie. Nu ai cum să verifici dacă ceea ce e trecut în raport (am citit o carte de/despre teatru, am fost la sală, am făcut vocalize etc.) s-a făcut. Artiștii adevărați le făceau și le le fac continuu, e parte din structura lor de profesioniști. Rapoartele acestea nu vor duce la creșterea performanței”, precizează Oltița Cîntec.

„Eu încep să studiez de la ora 9 până la ora 10 o anumită notă, de la ora 10 până la 12 până la o anumită notă și tot așa”, cam așa spune tenorul Cosmin Marcovici că va arăta raportul. „E o prostie! Studiul individual este studiu individual, nu trebuie contorizat că e 8 ore sau 3 ore. Poate fi făcut și la instituții, poate fi făcut și acasă”, completează acesta.

Care este programul într-o instituție de cultură

Oltița Cîntec, director al Teatrului „Luceafărul” din Iași, explică faptul că activitatea dintr-o instituție de cultură nu poate fi împărțită rigid pe intervale orare prestabilite. Programul variază în funcție de contextul artistic. Există perioade cu mai multe spectacole, altele dominate de repetiții, iar intensitatea muncii diferă de la o etapă la alta.

„Creația nu se poate face după un orar prestabilit, e o activitate complexă, amorsată de diverși factori, teatrul e o artă colectivă (regizor, actori, scenograf, compozitor, coregraf etc.), fiecare are contribuția proprie, personajele și situațiile scenice se așază gradat. Nu se poate cuantifica nici felul în care-ți vin ideile, nici timpul necesar (că e în incinta teatrului sau în afara lui)”, explică teatrologul.

Soprana Nicoleta Maier descrie un mod de lucru deja bine stabilit la Opera din Iași, adaptat nevoilor reale ale artiștilor. Repetițiile individuale au loc la operă, în timp ce studiul individual se desfășoară fie acasă, fie în instituție, în funcție de spațiul și condițiile fiecăruia.

„Unii studiază la operă pentru că stau la apartament și nu vor să deranjeze vecinii. Cine stă la casă studiază individual acasă, când merge la operă e gata învățat și stă doar cât sunt repetițiile la operă – patru sau cinci ore. Restul, încălzirea vocală și-o face acasă, partitura o memorează acasă, textul și-l traduce acasă. Acestea fac parte exact din studiul individual al fiecăruia, pentru că noi, atunci când mergem la repetiții, trebuie să știm pe de rost. Munca asta individuală nimeni nu ți-o face, ți-o faci tu, acasă sau la operă, unde poți. Important e să știi când ajungi la repetiții”, punctează soprana.

Surpriză pentru Ministerul Culturii? „Depășim acele 8 ore pe zi”

„De cele mai multe ore la noi, la operă, depășim acele 8 ore pe zi, pentru că lucrăm mult mai mult și avem studiu individual pe care și-l organizează fiecare, depășind norma”, spune basul Andrei Yvan, de la ONR Iași. De ce? Pentru că artiștii muncesc în weekenduri și de sărbători, pregătind roluri noi și spectacole aflate în repertoriul curent sau viitor. „Asta este munca noastră și ne place ceea ce facem, dar muncim foarte mult – de cele mai multe ori mult mai mult decât, poate, se plătește”, a mai precizat artistul.

Problema plății orelor suplimentare este subliniată și de Marius Aftaragaci. El atrage atenția că, dacă rapoartele ar fi completate strict conform noilor instrucțiuni, Ministerul Culturii ar trebui să achite orele suplimentare lucrate sâmbetele, duminicile sau în zilele legale de sărbătoare. În practică, Codul Muncii prevede o compensație pentru fiecare oră suplimentară, dar aceasta nu se aplică.

„S-ar putea ca Ministerul Culturii și domnul ministru să aibă o surpriză și să își dea seama că nu plătesc orele suplimentare. Dar orele sau zecile de minute pe care eu le-aș petrece scriind rapoartele respective se consideră o oră de lucru sau e din timpul meu personal?”, menționează artistul instrumentist.

Ce instrucțiuni a dat Ministerul Culturii

Ministerul Culturii a emis instrucțiuni pentru organizarea unitară și evidența timpului de muncă în instituțiile publice de spectacole și concerte aflate în subordinea sa, incluzând teatre, opere, operete, filarmonici, ansambluri folclorice, centre culturale și alte structuri similare.

Conform acestor norme, pentru personalul artistic (desfășoară activități de creație sau interpretare artistică) și pentru personalul tehnic (asigură suportul logistic și operativ necesar realizării spectacolelor și concertelor) „durata normală a timpului de muncă este, de regulă, de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână”. „Prin excepție, repartizarea timpului de muncă poate fi inegală, în funcție de specificul stagiunii și al proiectelor artistice”, mai este precizat în instrucțiunile prezentate.

Evidența timpului de muncă se face distinct în funcție de locul activității:

• La sediul instituției sau în spații organizate: prin condici, foi colective de prezență, sisteme electronice de pontaj sau alte documente interne.
• În afara sediului, pentru studiul și pregătirea individuală: exclusiv prin completarea unui Raport individual de activitate, conform unui model stabilit de Ministerul Culturii.

Vezi AICI ce a transmis Ministerul Culturii.

Publicitate și alte recomandări video