Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Mecanisme de interacţiune

GALERIE
Ioan Milica
  • Ioan Milica
- +

Crizele şi scandalurile care au demolat încrederea publică în multe dintre instituţiile de stat au semnalat, între altele, cât de şubrede sunt pârghiile de comunicare care, de regulă, pun în mişcare pactul de cooperare dintre cetăţeni şi organizaţii. Tabloul actual este lugubru. 

Avem, pe de o parte, imaginea unui stat, care, privit în oglinda instituţiilor sale constitutive, umileşte şi repudiază cetăţeanul. Avem, pe de cealaltă parte, decepţia şi indignarea care, la orice scânteie, aprind în oameni focul revoltei. Pare că şcoala, spitalul, secţia de poliţie, judecătoria ş.a. contrazic menirea de a ocroti, oferind, în cascadă, motive de a constata că trăim într-o lume roasă de mefienţă, cupiditate şi indolenţă.

S-ar zice că ograda instituţiilor publice este bântuită de un duh rău, iar profilul acestei stafii se materializează într-un suprapersonaj de care ne împiedicăm la tot pasul, la ghişeu, în birouri, în sălile de clasă şi de judecată ori pe holurile sinistre ale instituţiilor de sănătate publică. Da, aţi ghicit, acesta este Nesimţitul. Aidoma sardonicului portret ceauşist de odinioară, Nesimţitul ne reaminteşte că zbaterile, speranţele şi iluziile noastre sunt lipsite de sens şi de rost, că bunăvoinţa e o slăbiciune sau o prostie, că imperativul zilei este "dispreţuieşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi". Să contemplăm, fie şi pentru o clipă, designul mecanismelor de interacţiune dintre instituţiile statului şi omul obişnuit. Încă de la grădiniţă, o voce rece şi impersonală ne bate în cap cu o regulă de aur: să fim cuminţi. În semantica instituţională a cuvântului, a fi cuminte înseamnă, în primul rând, a fi obedient şi, mai apoi, înseamnă a fi tăcut, impasibil şi, pe cât posibil, imobil. De mic, e bine să îţi ştii lungul nasului, să nu cumva să zici sau să faci vreo poznă, că te ia mama naibii! Mai apoi, în şcoală, oricărui copil i se inoculează ca un tranchilizant ideea că elevul perfect este cuminte şi silitor. Toţi ştim ce înseamnă asta. Un elev cuminte şi silitor e o fiinţă disciplinată, fără porniri, gânduri şi trăiri exuberante. Un elev cuminte şi silitor nu vorbeşte neîntrebat, ascultă, reţine şi repetă informaţia comunicată, nu are voie să alerge pe holuri şi nici să facă zarvă în pauze. Cu matriţa acestui algoritm ridicol, rigid şi represiv de "însuşire" a valorilor umane se fabrică cetăţenii de nădejde ai patriei.

Când intri într-o instituţie publică, oricare ar fi aceasta, ceea ce atrage atenţia e risipa enormă şi inutilă de resurse şi de energii folosite pentru a intimida. Dacă ai cumva norocul să treci de paza de la poartă - aţi observat că "poarta" e mai mereu "păzită" de câte unul care nu ştie nici să se exprime, nici să se poarte cuviincios? - ceea ce urmează sfârşeşte adesea într-o convorbire duhovnicească. Când pui întrebări, te cruceşti, când ţi se răspunde, îţi faci cruce. De la început eşti gratulat cu presupunerea că nu prea ai ce căuta acolo. Urmăriţi, vă rog, semnalistica de orientare. Cu excepţia ieşirilor în caz de urgenţă, clar delimitate, harta locului are evidente contururi de harababură. Habar nu ai cum să-l găseşti pe funcţionarul Ion Popescu, pe care, de altfel, îl cauţi, deoarece au fost depuse toate eforturile pentru ca tu, cetăţene, să nu poţi ajunge comod la funcţionarul Ion Popescu. În schimb, eşti descusut, întors pe toate feţele şi aruncat ca o minge de la un actor la altul, de la un birou la altul, de la o instituţie la alta. Ca în basme, e nevoie de cel puţin trei încercări pentru a ajunge unde ai fi dorit.

Aşadar, formele de relief ale spaţiilor instituţionale nu sunt user-friendly şi acelaşi lucru se poate comenta şi despre timpul petrecut în respectivele instituţii. Scriind aceste rânduri, cuvântul care îmi bubuie în cap este "EXASPERARE". Îmi par atât de rare clipele de mulţumire că solicitările au primit rezolvări simple, eficiente şi rapide, încât nu greşesc dacă presupun că, pentru foarte mulţi români, contactul cu o instituţie publică e sinonim cu pierderea de vreme. Statul e monstrul instituţional care se hrăneşte cu zilele noastre fripte, aşa cum sălbaticul Cronos îşi devora odraslele.

Să atingem, în sfârşit, şi maniera de desfăşurare a procesului de comunicare dintre cetăţeni şi reprezentanţii instituţiilor publice. Vorbitul în şarade sau în răspăr, tonul steril pedagogic şi superior, întorsătura gratuită de frază, instinctul de a spune ceva, orice, fără a transmite nimic relevant, pornirea de a face glumiţe pe seama altora, toate acestea reflectă ceea ce paremiologul Grigory Permyakov considera a constitui, pe teren folcloric, miezul comunicării negative. Cu alte cuvinte, deşi vorbim pe înţeles, nu ne putem pricepe. Obiceiul de a ne învârti cu vorba în jurul cozii, de a despica în patru până şi firul de păr care nu există, de a zice una şi de a înţelege alta constituie nu excepţia, ci norma de articulare a discursului public. Nu îmi pot explica altcumva de ce mulţi purtători de cuvânt par croiţi după acelaşi calapod: rigizi, ridicoli, represivi. Or fi fost, pesemne, cei mai cuminţi şi mai silitori dintre elevi.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri