* Astăzi este 6 iunie; în urmă cu exact 72 de ani, la ora asta, trupele Aliate deja începuseră debarcarea pe plajele din Normandia. De când s-a isprăvit panarama electorală care a semănat zâzanie între alegători şi a împărţit poporul în tabere, românii au devenit din nou aliaţi, făcând parte din aceeaşi armată care a început deja debarcarea pe plajele din întreaga lume şi chiar din ţara noastră. Numele acestor plaje de stat la soare sunt, pentru mulţi, mai cunoscute decât cele ale însângeratelor plaje normande; întrebaţi şi voi, de curiozitate, o mie de trecători, ce le sună mai familiar în urechi: Omaha, Utah, Gold, Juno şi Sword ori Mamaia, Costineşti, Vama Veche, Eforie, Antalia, Ibiza, Paralia Katerini şi (să-i zicem altfel) Croaţia?

* Numele plajelor din Normandia sunt scrise pentru veşnicie, cu litere de aur, în cărţile de istorie; numele plajelor cucerite anual de turiştii români (printre foarte mulţi alţii) sunt scrise cu litere de bronz, fiindcă numai bronzul contează la mare, pentru el vin turiştii, înfruntând toate riscurile, pentru el trec prin foc şi fum (de la grătare), pentru bronz se lasă împuşcaţi (mai ales dacă beau de dimineaţă şi stau cu capul în soare) şi rupţi (de foame), pentru el sar ca leii şi atacă, să cucerească de la inamic o bucată cât mai mare de plajă, pe care să aşeze cearşaful, rogojina sau prosopul. Întocmai ca eroii de pe plajele Normandiei, şi turiştii români ajunşi pe plajele lumii sunt bine echipaţi şi înarmaţi pentru luptă: am văzut anul trecut un domn turist proaspăt debarcat pe plajă, care avea puşti cu lunete! Mai exact, doi puşti cam de gimnaziu cu lunete, pe care le foloseau să se uite la nudiste.

* Atacul asupra plajelor seamănă destul de mult cu cel din vara lui 1944: exact la fel ca paraşutiştii americani din diviziile 101 şi 82 Airborne, primii intraţi în focul şi fumul luptei sunt turiştii aeropurtaţi, care coboară din cursele charter. După ei vin trupele speciale, cu echipament de scufundări, labe şi ochelari, apoi cei instruiţi în tehnici de atac chimic, care vor otrăvi piscinele inamicului, modificând salinitatea, compoziţia şi culoarea apei, în ciuda multelor WC-uri cu duş.

* Turcia reprezintă o importantă destinaţie pentru debarcare; adevăraţii urmaşi ai răzeşilor lui Ştefan cel Mare se vor răzbuna, pârjolindu-le otomanilor standurile cu mâncare şi secându-le butoaiele de bere Efes Pilsen (cea mai răspândită). După o săptămână de luptă (că atât oferă agenţiile de turism, de obicei), luptătorii vor fi trimişi în spatele frontului, în ţară, la refacere, încărcaţi cu pradă de război: săpun, gel şi şampon din hoteluri, pliculeţe de ceai şi zahăr din restaurante (destule, să ţină până la vara viitoare!), magneţi de frigider tradiţionali, din părţile locului, făcuţi în China, parfumuri din aeroport, de la duty-free, mai scumpe decât online etc. Şi în locul lor vor veni alţii şi alţii şi alţii şi alţii, că vara de-abia a început...