anunturi
grandchef
Bolta rece
anunturi
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional
anunturi

Medic specialist în psihiatrie: „Sunt oripilat de Calistrat. E un huligan. Un lup în haină de oaie”

GALERIE
Diaconu_and_Calistrat
  • Diaconu_and_Calistrat
- +

Unul dintre cei mai apreciaţi psihiatri români, Gabriel Diaconu, a publicat pe Facebook o amplă analiză a comportamentului pr. Calistrat Chifan, pornind de la momentul ales de acesta pentru a vorbi public şi a-şi cere scuze cu jumătate de gură pentru agresiunea fizică a unei femei în curtea mănăstirii Vlădiceni. Psihiatrul remarcă faptul că pr. Calistrat şi-a cerut scuze strecurând cuvinte grele la adresa victimelor, numindu-le „mici sufleteşte şi moral”, spunând că preotul vorbeşte cu alura „agresorului lipsit de empatie”.

Cititi si: Primul mesaj public al pr. Calistrat: cu jumătate de gură își cere scuze, cu altă jumătate acuză

„Mă întâlnesc atât de des cu duhoarea asta cognitivă. Oameni care lovesc, bat, jignesc, intimidează oameni fără vreun regret autentic, chiar dacă înţeleg consecinţele faptelor lor. Pur şi simplu nu le pasă. Mai degrabă sunt preocupaţi de ei înşişi, dacă îi pui sub reflectorul propriei urâţenii. Vor investi mai degrabă timp să-şi refacă frizura, machiajul coafura decât să petreacă măcar un moment contemplând suferinţa provocată celuilalt. Cel pe care l-au rănit, l-au asuprit, l-au victimizat”, a scris Gabriel Diaconu.

Cititi si: Noi acuzaţii de violenţă la adresa pr. Calistrat: ar fi bătut în două rânduri un alt călugăr. „Loviturile pe care le-am primit au fost zdrobitoare

În astfel de cazuri, explică psihiatrul, agresorul trăieşte la „buza frustrării”, fiind inadecvat şi având o nevoie de validare permanentă. Uneori, spune acesta, aceeaşi oameni pe care i-a sedus, făcându-i să se simtă doriţi sau importanţi, ajunge să îi transforme în victime.

În discursul său, Calistrat lasă de înţeles că un om mic ar merita bătaia

În cazul pr. Calistrat Chifan, psihiatrul citează chiar din mesajul de părere de rău al călugărului, unde acesta lasă să se înţeleagă că o vină a faptelor sale o poartă şi „micimea sufletească şi morală” a victimelor.

„Logica spune că musiu Chifan n-ar fi atins vreodată vreo femeie sufletistă şi de înaltă morală. Căci cine-ar face-o. Subjonctiv susţine că există un merit al smetiei când dai într-un om mic, sau într-un deviant de la norma morală. Nu-i aşa că e interesant când – deodată – construieşti un şubler cu care măsori agresivitatea violentă? Şi tragi, arbitrar, o linie dincolo de care există violenţă, dar ce e pe linie, sau sub linie, încetează să fie? Presupunerea este că orice e sub linie ar trebui să poarte un alt nume: disciplinare, admonestare, «unde dă părintele creşte», «unde dă popa pupă Duhul sfânt» sau alte metafore care, de fapt, transmit victimei că ce-a îndurat de fapt nu e un abuz, cât o binecuvântare deghizată”, a mai spus psihiatrul.

Cititi si: Exorcizări fără aprobare la Mănăstirea Vlădiceni? Abateri canonice ale pr. Calistrat, recunoscute de preot după ce a agresat cele două femei

Acelaşi mecanism e aplicat, spune Gabriel Diaconu, şi de către cei care îşi bat constant copiii: te bat pentru că te iubesc, pentru că e vina ta, pentru binele tău, ca să înţelegi, pentru că meriţi, pentru că altfel nu se mai poate. Ideea fiind că, apoi, bătaia transformă copilul sau persoana vizată într-un om mai bun.

„Sunt oripilat de Chifan. Nu de el, ca persoană fizică. În cele din urmă lumea în care trăieşte el e diformă, urâtă, şi şi-o merită pe deplin în timp ce-şi umflă cimpoiul propriilor minciuni cu aură religioasă. E un huligan. Un lup în haină de oaie. Sunt oripilat de aura, de charisma pe care o proiectează şi care regăseşte un număr de oameni pregătiţi să-i apere logica, să-i preia mesajul, să-i emuleze soluţiile la dilema emoţională. În lipsă de altceva, rupe parul din gard. (...) Nu există scăpare din lanţul regulamentelor primitive, despre putere şi dominaţie, unde e o virtute să îţi loveşti seamănul doar pentru că îţi este inferior. Cine e, «Părinte» Calistrat, mic la suflet şi imoral, de fapt? Serios acum, cine?”, a completat psihiatrul.

În mentalul colectiv românesc, victima este adesea acuzată de incitarea agresorului

Psihiatrul aruncă o privire şi asupra valului de ură din mediul online aruncat asupra celor două victime. Acesta observă că oamenii, în România, încă mai consideră că violenţa este un fenomen care se petrece între agresor şi victimă, cu dublă participare. Pe principiul că se acceptă firea violentă, dificilă şi cu năravuri a agresorului ca un dat, în timp ce victimele sunt vinovate că nu au ştiut să se ferească sau că l-au incitat spre violenţă.

„Cultural, românul e mai degrabă interesat să evidenţieze neîndemânarea victimei, inabilitatea ei de-a domestici bestia, ba chiar – la limită – păcatul de-a fi incitat comportamentul. Spre exemplu dacă bărbatul e beat, nu mai bine-l lăsai în pace? De ce-a trebuit să-i reproşezi? Sau, dacă bărbatul e prins că înşală, nu mai bine treceai asta sub tăcere? Şi să-ţi duci crucea? Femeia, în România, e în acelaşi timp un cetăţean de rang secund, dar şi o versiune idealizată a omului. Îi cerem şi să îndure, dar şi să se ridice deasupra obişnuinţei. Dar când ajunge să fie bătută, cel mai des e din cauza ei”, a conchis Gabriel Diaconu.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.