Citiți versiunea integrală a Ziarului de Sănătate, numărul 36

„A fost o întâmplare că am ajuns și am rămas aici. Dar ne-a ajutat faptul că am fost doi și am lucrat mereu într-o echipă. Iată-ne acum, după mai  bine de 30 de ani, nici nu am avut timp să ne gândim pe îndelete să plecăm. Sigur, din când în când, de-a lungul anilor, au mai fost unele gânduri, dar au fost toate trecătoare pentru că problemele s-au rezolvat și am rămas acolo”, povestește dr. Viorel Olărașu.

El crede că s-a încheiat, momentan, episodul „migrației” medicilor din zona rurală către cea urbană. Este un fenomen despre care a scris și „Ziarul de Sănătate” în trecut: de fiecare dată când se elibera câte un praxis mare, cu mulți pacienți, în mediul urban, îl achiziționa un medic din zona rurală care se muta astfel în oraș. Iar postul din mediul rural se ocupa mult mai greu în urma acestora. Acum, s-a instaurat o normalitate, spune dr. Viorel Olărașu, dată fiind și concurența crescută pe zona de rezidențiat. Tinerii vin înspre cabinetele medicilor care mai au un pic și ies la pensie, își fac acolo rezidențiatul, analizează oportunitatea preluării praxisului și se face apoi achiziția între cele două părți.

Miza rămâne, spune medicul, atragerea tinerilor către mediul rural. „Satisfacțiile profesionale sunt peste tot la fel, și la urban, și la rural, cu mici diferențe care țin de accesul la diverse facilități pe care le au pacienții la oraș. Pentru noi, fiind în cuplu și lucrând unul lângă altul, a fost o tranziție mai ușoară aici”, spune și dr. Olguța Olărașu.

Primele generații de rezidenți în medicină de familie din țară

Dr. Viorel Olărașu a făcut rezidențiatul în medicina de familie după ce avea deja început activitatea în Ciortești, între 1993 – 1996, când a fost și prima generație de astfel de rezidenți. Ulterior, același program de formare profesională l-a urmat și soția sa. Le-au făcut pe toate din mers, întrerupând câte unul activitatea, dar fără a-i lăsa pe locuitorii din comună fără un medic de serviciu. „Ne-am dat toate gradele”, spune, râzând, dr. Olguța Olărașu, în timp ce dr. Viorel Olărașu spune că, după rezidențiat, a avut oferte interesante de angajare: ca medic școlar la un liceu, dar și la un centrul social din Bivolari. Ambele erau mai avantajoase, ca navetă, bani și program, da a ales să rămână alături de soție la Ciortești și să creeze acolo împreună un mic centru medical.

Fiindcă totul pornește, spun ambii medici, de la dotări.

„Întâmplarea a făcut că dispensarul unde lucram, care nu avea aproape nimic când am venit noi, a intrat într-un proces de renovare cu bani de la Banca Mondială. A urmat o dotare semnificativă – am luat un aparat EKG, dar și alte aparate, astfel că aveam ce să lucrăm. A contat foarte mult, fiindcă este distanță de vreo 40 de kilometri, fiind oarecum izolați și nu suntem la o șosea națională ai ocazia să faci foarte multe, făcând permanență ai ocazia să faci și mai multe. A fost unul dintre factorii care ne-a hotărât să rămânem acolo, chiar dacă locul părea mai izolat”, a precizat dr. Olguța Olărașu.

Medicii spun că una dintre mizele cele mai mari atunci când rămâi să lucrezi departe de un oraș este să fii capabil să faci cât mai multe proceduri medicale, de la cele chirurgicale, până la cele specifice medicinei de urgență. De altfel, dr. Viorel Olărașu spune că au fost ani de zile în care la cabinet rezolvau foarte multe urgențe care nu însemna ca viața pacienților să fie neapărat în pericol: plăgi cusute, evaluări după traumatisme.

„Să facem și o paralelă cu spitalele: dacă ați observat, în spitalele din orașele sau localitățile mici, medicii evită să meargă. Merg toți la spitalele universitare, fiindcă este acea umbrelă de siguranță la unitățile medicale mari: colegii lor sunt mai bine pregătiți. Dar în spitalele mici sunt singuri și se tem de situațiile în care pot fi puși. Și când apar probleme, s-ar putea să nu fie pregătiți. Așa este și la țară, trebuie să fii pregătit bine, pentru ca să faci față. Medicii de familie de la țară sunt datori să știe de toate”, a spus dr. Viorel Olărașu.

Un infarct, diagnosticat înainte de sosirea ambulanței

Și dr. Olguța Olărașu a insistat pe același subiect: orice medic trebuie să știe de toate în specialitatea lui, dar un medic de familie în mediul rural are provocări un pic mai mari. Prin faptul că nu e spitalul aproape, trebuie să facă față și la alte situații unde nu poți suna la 112 și să ajungă ambulanța la cabinet în câteva minute.

Aceasta a dat un exemplu concret: în anii lor de început, au avut un pacient care se plângea de unele probleme cardiovasculare. El a fost diagnosticat, cu EKC-ul din unitate, cu infarct miocardic în desfășurare, astfel încât, atunci când au sunat la 112 și au cerut ajutor specializat, au spus exact care erau probleme pacientului. Dar s-au lovit de surprinderea colegilor și a operatorilor 112: „cum ați pus diagnosticul de infarct?”, au fost întrebați.

„Am spus atunci ambulanței, care a ajuns târziu, și pe vremea respectivă nu doar că nu erau dotate, dar aceasta nu avea nici medic, de diagnostic. Și reacția celui de pe ambulanță, când a văzut rezultatele de la EKG, a fost «da, chiar este infarct». Ei credeau că aici e izolare totală, «no man’s land», dar omul a fost salvat, s-a mers direct la serviciul de specialitate cu el și a trăit mulți ani după aceea”, a descris dr. Olguța Olărașu.

În anii de activitate la cabinet au avut urgențe cardiovasculare, au rezolvat plăgi în situații aproape dramatice, au triat traumatisme grave, au rezolvat cazurile cu oameni care se băteau și nu mai ajungea ambulanța pentru ei, dar un loc aparte în inima lor rămân nașterile. Pe vremuri, când accesul era dificil la spitale, mai ales cel rutier, aveau nașteri frecvente la dispensar. Acum se întâmplă destul de frecvent, o dată la doi ani, accidental.

„Am prins și perioada în care nu era sistemul 112 și noi eram triajul. Lumea nu suna de-acasă la ambulanță și nici nu putea ajunge la spital, noi eram cei care dădeam telefoanele dacă se impunea și  veneau ambulanțele. Eram primul pas, puteam rezolva o urgență sau să stabilizăm pacientul să ajungă în stare bună în Unitatea de Primire a Urgențelor. Cine mergea la UPU era diagnosticat, ne dădeam peste cap, avea toate investigațiile făcute. Acum e luat de la zero cu analiza cazului și se consumă multe resurse și cresc timpii de așteptare”, a explicat dr. Viorel Olărașu.

Ar putea rezolva o parte din urgențele de la UPU

Dr. Olguța Olărașu crede că un astfel de triaj eficient ar trebui să se poată face de către medicii de familie, în centre de permanență deschise în tot județul. Acestea ar urma să degreveze UPU de toate urgențele minore, care oricum așteaptă, în zilele aglomerate, și câteva ore înainte de a fi preluate. De altfel, la Ciortești este deschis primul centru de permanență din județ, unde soții Olărașu fac gărzi din 2000 până astăzi.

„UPU este plin de pacienți, prin lege nu pot refuza pe nimeni, oamenii au aflat de asta așa că merg când vor, că au obleme sau că nu, exagerează adresabilitatea în situații medicale de urgențe și așa ajunge să se sufoce sistemul. Ar trebui să rămână astfel de cazuri undeva la nivelul medicilor de familie, dar când le pui la dispoziție gratis, oricând, tot felul de resurse… se vor duce acolo, chiar dacă la medicul de familie e mai ușor de ajuns. Medicina primară poate să facă foarte multe, urgențele de cod alb sau albastru pot să meargă la medicii de familie sau la centrele de permanență”, a explicat dr. Olguța Olărașu.

Când s-a deschis centrul de permanență de la Ciortești ei erau singurii medici din zonă și asigurau non-stop serviciile medicale. Apoi au fost cooptați unii colegi apropiați, s-a ajuns la cinci medici, iar în prezent sunt șapte care asigură gărzile. Oamenii din jur s-au obișnuit, spun cei doi medici, aleg să vină oricând pentru tratament, pentru rețete când nu e deschis la medicul de familie la cabinet, chiar și pentru urgențele minore.

„Boala nu se termină la ora 15.00, situații pot să apară oricând, urgența e urgență, dar tocmai asta e ideea centrelor de permanență. Să nu mai fie oameni care merg direct la UPU, chiar dacă acolo au avantaje precum unele investigații pe care noi nu le putem face”, a mai explicat dr. Viorel Olărașu.

Tinerii au nevoie de curaj

Cei doi medici locuiesc în Iași și fac naveta către Ciortești. E o navetă ușoară, spun ei, fiindcă stau în Bucium și uneori e mai simplu să ajungi la Ciortești, la 40 de kilometri distanță, decât în centrul orașului. O bună parte din viața lor au trăit-o la Ciortești, fiindcă dispensarul avea o locuință de serviciu construită special pentru a atrage medicii, așa au ajuns de altfel și ei acolo. Când numărul de medici la centrul de permanență era limitat, iar ei făceau gărzi aproape noapte de noapte, stăteau mai mult timp acolo. Dar, cu anii, drumurile s-au făcut, se circulă bine, a crescut și echipa astfel că, spun ei, fac o navetă ușoară de la Iași acolo și înapoi.

„Să lucrezi în mediul rural nu mai înseamnă același lucru ca atunci când am început noi. Dar medicii tineri trebuie atrași, să meargă, să vadă. Unora le e frică pentru că nu știu ce înseamnă. Am primit rezidenți de medicină de familie care au făcut stagiul la noi și și-au schimbat perspectiva asupra practicii în rural, când au văzut la ce nivel lucrăm noi acolo. Unul dintre ei și-a luat un praxis, la Neamț, nu în Iași, dar tot în mediul rural, și când ne întâlnim mereu spune că «ce bine că am venit la voi și mi-am dat seama că pot lucra în mediul rural». Tinerii vor să muncească, nu spun «nu» de la început, dar trebuie și un pic de curaj”, a conchis dr. Viorel Olărașu.

Publicitate și alte recomandări video