MEDIERE: „Dacă întârzie sunt foarte nervos, îi spun tot ce îmi vine în minte“

Gelozia şi comunicarea în relaţia de cuplu:

– Cum să vă spun?! Eu aşa sunt de când mă ştiu, gelos. Când suntem la serviciu simt nevoia să o sun pe soţia mea, să văd ce face, chiar dacă nu vorbim decât două minute, ştiu că sunt în legătură cu ea şi asta îmi este de ajuns. Dar îmi fac griji dacă întârzie când vine acasă şi din cauza asta sunt foarte nervos, nu mai ţin seama de nimic, îi spun tot ce îmi vine în minte. Acesta este rezumatul situaţiei clientului meu. Venise pentru o facilitare a comunicării cu soţia, pentru ca aceasta să nu divorţeze.  

– Ce numiţi dumneavoastră întârziere îngrijorătoare?!

– Cam o oră sau chiar o oră şi jumătate. Ea spune că merge la cumpărături dar nu ştiu, de fapt, dacă este aşa sau nu. Şi cine o însoţeşte, ce fac împreună…

– Bine, am înţeles. O să revenim la aspectul ăsta, acum spuneti-mi, sunteţi agresiv cu ea, verbal şi fizic, o insultaţi, o ameninţaţi, o loviţi? La ce reacţie vă aşteptaţi din partea ei, când ţipaţi şi o umiliţi?

– Da, recunosc, mi se întunecă minţile. Mai rău este că şi fiica noastră de 13 ani ţine cu maică-sa…

– Eu vă propun să reluăm toate răspunsurile pe care mi le-aţi dat şi să urmărim ce raţionamente stau în spatele lor! În starea de furie, tot ceea ce gândim urât, apare pe buzele noastre. Când spuneţi:

1. „sunt gelos“, de fapt mesajul este: „îmi este frică să nu o pierd, am nevoie de ea şi îmi aparţine“. Exprimaţi mai mult posesivitatea şi frica de abandon decât sentimentul iubirii, în raport cu soţia. Ea simte asta şi reacţionează în felul ei. Întârzierile şi ignorarea apelurilor prea dese pot exprima revoltă.

2. „simt nevoia sa o sun, să văd ce face, chiar dacă nu vorbim decât două minute, ştiu că sunt în legătură cu ea“, în acest mod aţi instalat un sistem de control, pe care îl aplicaţi pentru că serveşte necesităţilor dumneavoastră. Atitudinea asta poate să fie luată drept ocrotire sau afecţiune, dar, prin repetare, ea îşi dezvăluie egoismul şi lipsa iubirii este evidentă. Din momentul acesta, comunicarea nu mai poate funcţiona între dumneavoastră, din cauza suspiciunii care otrăveşte încrederea.         

3. „îmi fac griji dacă întârzie când vine acasă şi din cauza asta sunt foarte nervos, nu mai ţin seama de nimic, îi spun tot ce îmi vine în minte“, printre termenii folosiţi, apar grija, nervozitatea şi agresivitatea, la care se adaugă suspiciunea şi anticiparea unei situaţii negative, ca: „nu ştiu dacă merge la cumpărături sau nu, cine o însoţeşte, ce fac împreună“. Acesta nu este un adevăr, ci doar o ipoteză şi nu poate justifica o scenă în familie, cu cuvinte grele care dor şi lasă urme. Unde este iubirea în situaţia descrisă?!

Dacă dumneavoastră vreţi ca soţia să nu divorţeze, atunci readuceţi, în relaţie, sentimentul iubirii, care pare absent în comunicarea verbală, cel puţin. Comunicarea, într-o relaţie conjugală, nu poate fi posibilă fără iubire, acceptare, respect, empatie.

 Nu spun că este uşor, dar „nu ştiu de ce“ nu merge niciodată cu forţa! Noroc cu sărbătorile de iarnă, au acea magie care să ne unească, zâmbim mai mult, oferim daruri celor dragi şi, uneori, găsim în noi puterea de a o lua de la capăt, mai tandri şi cu mai multă înţelepciune.

Publicitate și alte recomandări video