Memoria Moldovei reloaded (II)
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Memoria Moldovei reloaded (II)

GALERIE
florin cintic
  • florin cintic
- +

Dincolo de festivism şi artificii, se cuvine să vedem victoria de la Chişinău a Maiei Sandu printr-o lentilă de Realpolitik, dacă vrem să ne folosească la ceva. Iar arhivele oferă nu numai argumente identitare şi istorice, dar şi sugestii de bună guvernare.

„În ianuarie 1832 luau fiinţă, la Iaşi, Arhivele Statului Moldovei, instituţie esenţială în construcţia statului modern, efect al formidabilului efort de civilizare a principatelor coordonat, după pacea de la Adrianopol, de contele Pavel Dimitrievici Kiseliov. Comandant al misiunii militare ţariste care a administrat Ţara Românească şi Preşedinte plenipotenţiar al Divanurilor celor două principate, Pavel Kiseleff, cum franţuzit i-a rămas numele pentru a ne reaminti că limba şi cultura franceză au fost atunci aduse în principate de ofiţerii armatei ţariste, a schimbat macazul istoriei noastre politice şi culturale îndreptându-ne spre Occidentul civilizat.

Pavel Kiseleff a adunat un grup de lucru dintre boierii educaţi şi cu oarecare cunoaştere a rânduielilor civilizate ale Apusului care au redactat prima formă de Constituţie a acestei ţări numită Regulamentul Organic. Câte unul pentru fiecare principat, dar asemine în conţinut (cu excepţia bugetului specific), pentru prima oară ziditor de instituţii şi legi de tip modern. «Regulamentul Organicesc al Moldovei», promulgat la 13 ianuarie 1832, în cinstea căruia s-a ridicat în Grădina Copou din Iaşi, între 1834-1841, primul monument de for public din ţară («Obeliscul cu lei»), prevedea, la art. 410, înfiinţarea Arhivelor Statului conduse de un boier «cu însuşirile cerute pentru asăminea dregătorie». Cine ar fi putut fi mai potrivit decât Aga Gh. Asachi, cel care se ocupase, de altfel, în cadrul comisiei prezidate de Kiseleff, de redactarea capitolului privitor la arhivele statului din Regulamentul Organic. De atunci, Arhivele Moldovei, cel mai important instrument în păstrarea memoriei, funcţionează necontentit, fiind printre cele mai vechi şi longevive instituţii, având misiunea unică de a salvgarda şi conserva pentru posteritate urmele unei istorii perene, dar cu o inestimabilă valoare identitară şi documentară.

Odată cu realizarea României Mari, Arhivele Statului s-au extins instituţional şi în provinciile alipite la ţară, graţie clarviziunii istoricului Dimitrie Onciul, director general la acea vreme, care a iniţiat procesul de fondare al Arhivelor Transilvaniei, la Cluj, în 1920; al Arhivelor Bucovinei, la Cernăuţi, în 1924 şi al Arhivelor Basarabiei, la Chişinău, în 1925. Astăzi, dacă este să punem în valoare memoria locului, dacă vrem ca identitatea regională, moldovenească, să fie privită cu respect în concertul românesc şi european, atunci se cuvine să ocrotim şi să dezvoltăm, în primul rând, instituţiile legate de memoria istorică, culturală şi instituţională a acestui ţinut.

Astfel, în acest an, în simbolica zi de 24 ianuarie, la Palatul Cuza de pe Strada Lăpuşneanu, cel care găzduieşte neasemuitul Muzeu al Unirii, dr. Ioan Drăgan, de partea română din România şi Dr. Ion Varta, de partea română din Republica Moldova, au semnat un tratat de cooperare între Arhivele Naţionale ale României şi Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova, pe baza căruia cele două instituţii îşi vor construi programe comune de cooperare arhivistică şi ştiinţifică. Prin acest acord, Arhivele Statului Moldovei din Iaşi (reduse de un ministru de interne de tristă amintire la statutul umilitor de «serviciu judeţean») împreună cu colegii din Suceava, Botoşani, Vaslui, Neamţ şi Bacău vor dezvolta pe viitor o serie de proiecte comune cu Arhivele Naţionale din Chişinău precum şi cu câteva arhive raionale de pe malul celălalt al Prutului.

Primul pas, simbolic, a fost făcut zilele trecute, când o delegaţie a arhiviştilor ieşeni a participat la manifestările prilejuite de Ziua Arhivistului în Republica Moldova, zi care evocă acel 15 iulie 1925 întemeietor, de care am mai amintit. Cu această ocazie, dincolo de documentare, de dialog sau de schimburi de experienţă, ceea ce a fost mai surprinzator pentru arhiviştii ieşeni a fost contactul nemijlocit cu instrumentele de inventar şi cu informaţiile legate de zestrea arhivelor moldoveneşti. În mod paradoxal, stafia Imperiului Rus bântuie şi la ei, aşa cum se întâmplă şi la noi, prin depozite. Dacă la noi spectrul iniţial benefic al lui Kiseleff a fost înlocuit de moştenirea instituţională sovietică (din 1951, după model sovietic, arhivele au trecut în subordinea Ministerului de Interne, deşi, fiind «ale statului», ar trebui să fie o agenţie în subordinea Guvernului), la Chişinău, am descoperit cu stupoare, că toate instrumentele de evidenţă, toate descrierile de fonduri şi o bună parte a documentelor oficiale din ultima jumătate de secol, ne sunt, practic, inaccesibile. Pentru că sunt scrise în limba rusă. Aşa că primul pas spre alcătuirea unitară a unui corp comun de arhive care să stea la dispoziţia istoricilor şi cercetătorilor cu informaţii despre istoria Moldovei îl constituie, surprinzător, un vast program de traducere a instrumentelor de evidenţă. De fapt, o verificare a existentului şi o rescriere a fişelor cuprinzând descrierile minimale ale fondurilor unde dai de tot felul de năzbâtii propagandistice şi ideologice, complet depăşite astăzi. Iată deci, că şi în ascensiunea aparent neutră şi aspră de construcţie a unui corp ştiinţific de argumente istorice şi instituţionale în vederea afirmării noastre identitare, regionale, naţionale şi europene, eternul blestem al Meşterului Manole, al eforturilor neîncetate de a o lua mereu de la început, în toate domeniile, ne apasă. Ne apasă, dar nu ne înfrânge!”

Post scriptum. Cum guvernele moldoveneşti au blocat în aceşti ani punerea în practică a programului elaborat în 2014, iar cele româneşti s-au uitat în altă parte, uitând să finanţeze un astfel de proiect, cred că un prim pas spre intrarea în normalitatea europeană ar putea fi chiar acesta şi sper ca oamenii civilizaţi de la Chişinău, români şi ruşi deopotrivă, şi Bucureşti să facă un efort în acest sens. Sper, de asemenea, ca autorităţile româneşti să devină mai pragmatice şi să lase deoparte iluzoriile „poduri de flori” sau maleficele escrocherii cu mafioţii politici de la Chişinău. Destinul nostru comun de cetăţeni din Moldova Orientală sau Occidentală nu poate fi decât în Uniunea Europeană! Da, împreună, cu ruşii, cu ucrainenii şi cu găgăuzii.

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

PNL Iaşi, mână moartă în jocurile de putere din partid

Cosmin PAȘCA

PNL Iaşi, mână moartă în jocurile de putere din partid

Fără un transfer rapid şi real de putere la nivel local, PNL Iaşi nu va avea niciun cuvânt de spus în transferul de putere de la Bucureşti. Va rămâne o organizaţie orfană, o gaşcă tolerată în partid, cu lideri lăsaţi să-şi facă şmenurile prin judeţ, atâta vreme cât nu emit pretenţii la funcţii şi bani de la centru.

Filmuletul zilei

opinii

Tutoriat

Codrin Liviu CUȚITARU

Tutoriat

Drăguşilă a fost întrerupt de un tinerel apărut subit lângă noi: „Nenea îndrumătoru’, nenea îndrumătoru’, ce bine că te întâlnesc! Plănuiam să te textuiesc, dar mai bine-i face-to-face. Sunt Ţiţi Bâtă de la anul I. Nu vrei să mergi matale la Becanat să-mi iei adeverinţă de student? Îmi trebuie iute pentru abonamentul la transporturi.”

Despre oraşele creative ale României (IV)

George ŢURCĂNAŞU

Despre oraşele creative ale României (IV)

Domeniile considerate creative au înregistrat o creştere importantă a numărului de angajaţi, de la 335,9 mii, în 2011, primul an de creştere economică semnificativă după criza de la finalul primului deceniu al secolului actual, la 506,2 mii angajaţi, în 2019, ultimul an pentru care avem date. Din perspectiva procentuală, creşterea e de aproape 50,7%.

Intermedierea financiară şi băncile străine

Alin ANDRIEȘ

Intermedierea financiară şi băncile străine

În România se înregistrează cel mai scăzut nivel al intermedierii financiare din Uniunea Europeană, nivelul creditelor acordate mediului privat fiind de doar 24,7% din Produsul Intern Brut, comparativ cu un nivel mediu în ţările UE de 85,8%. Acest nivel scăzut al intermedierii financiare are ca efect un acces dificil şi redus la finanţare a populaţiei şi a firmelor private, precum şi costuri mai mari de finanţare. 

pulspulspuls

Ce să te faci cu aceşti bambilici politici împiedicaţi, nene Relu?

Ce să te faci cu aceşti bambilici politici împiedicaţi, nene Relu?

Am zis că, pe azi, să sărim faza cu jongleriile de bambilici ale băieţilor ăştia noi de la liberalii ieşeni unşi pe funcţii, căci, ne sugerează amicul Archibald Tănase, îi enervăm deja prea tare pe cei ce i-au votat şi văd acuma cât de tare s-au păcălit. 

Caricatura zilei

Febra

Editia PDF

Bancul zilei

In Antarctica s-a inregistrat cea mai scazuta temperatura de pe glob: -93,2 grade ...prin urmare va propunem sa ne reami (...)

Parteneri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.