Merită să fie stins VAR-ul?

Mai deunăzi, la un talk-show, unul dintre cei mai simpatici (și competenți!) comentatori de sport pe sticlă mărturisea că de mult timp nu s-a simțit atât de bine la un meci în fața microfonului decât la recentul Dinamo-Oțelul (1-0). De ce? Fiindcă sistemul VAR s-a stricat și a putut să urmărească (și să comenteze) în liniște un meci neîntrerupt de consultări (directive) cu (din) camera cu bucluc. Meciul a curs lin, arbitrul din teren și-a manifestat din plin suveranitatea, iar jucătorii și-au văzut de treaba lor. Comentatorul respectiv nu este singurul revoltat de „poznele” sistemului VAR; pe undeva, această pornire este nedreaptă. De aproape trei ani de când asistența video a arbitrajului funcționează în România, procentul intervențiilor utile ale acesteia este covârșitor: foarte multe erori ale suveranilor din teren au fost corectate, iar greșelile comune ale acestor factori de decizie au fost extrem de puține, deși mediatizate la greu. Ce-i intrigă pe actualii contestatari ai sistemului? În special, discontinuitatea actului sportiv: când instalațiile merg cum merg, când discuțiile sunt aprinse, partida se întrerupe, arbitrul de centru stă cu căștile în urechi, înconjurat de taberele combatante, iar ceilalți actori transpiră sau se zgribulesc (conform condițiilor atmosferice) și își pierd ritmul de joc. Și dacă piesa asta se repetă de câteva ori pe meci, nu ne mai mirăm că virăm hotărât spre 20 de minute de prelungire/meci. Problemele astea universale au și un specific mioritic la noi, fiindcă nu există bani pentru detectorul semiautomat de ofsaid sau tehnologia de linia porții (goal line), fiindcă calibrarea se face anevoios mai ales la unele stadioane, fiindcă liniile se trag ca la planșeta de pe vremuri, într-un cuvânt fiindcă suntem români și ne mișcăm mai greu. La origine, sistemul VAR („video assistant referee” pe englezește sau „viaiar” cum îl pronunță romglezii) a fost conceput în sprijinul arbitrilor. Nu e greu de înțeles că meseria aceasta de arbitru este ingrată. E simplu de amintit că și azi, după peste trei ani de VAR, se mai strigă prin tribune „hoții, hoții!”, deși deciziile sunt certificate de cabina superioară. Nu e greu să fii copil de cavaler al fluierului în plină epocă de bullying și să-ți strige colegii de școală „tac-to e un hoț ordinar”. Cu toate acestea chiar și unii arbitri sunt împotriva acestui ajutor. Un cunoscut fost arbitru ieșean își manifesta odinioară (când doar se discuta despre posibilitatea asistenței video) dezacordul față de idee, fiindcă ucide spectacolul și (mai ales) încalcă pomenita suveranitate. Dacă ne mutăm pe plan internațional aflăm că suedezii au renunțat la chestia asta în campionatul lor intern și ne întrebăm dacă faimosul VAR nu se stinge încet-încet și se apropie de obștescul final.

Pentru că ar fi mare păcat a se renunța la o tehnologie care a corectat atât de mult arbitrajul, ar fi de așteptat ca onor FIFA să ia măsuri pentru armonizarea VAR cu timpul de joc, pentru o simplificare a procedurii atât cât se poate. Ei bine, funcționarii cu mânecuțe de la Zürich, cei de la FIFA și IFAB (responsabili cu regulamentul jocului care au bulibășit regula hențului într-un hal fără de hal!) vin cu propuneri de îmbunătățire a protocolului VAR. Dacă până acum, sistemul putea interveni doar la goluri, cartonașe roșii directe și substituiri de identitate, se prevede (poate chiar de la turneul final mondial de anul viitor!) ca intervențiile să fie permise și la cornere sau la cartonașe galbene care provoacă eliminarea. Ce se întâmplă dacă al doilea cartonaș galben se dovedește corect, dar primul este discutabil? Dau operatorii filmul înapoi, până nimeresc prima fază? Cât despre cornere, există multe lovituri de colț într-o partidă, dacă sunt toate contestate de VAR? Ajungem la goluri marcate (sau validate în min. 120+50?

Astfel de întrebări mai sunt și vor mai fi, doar posibilul viitor protocol va fi lămuritor. Forurile competente ale fotbalului mondial ar trebui, însă, să se preocupe, pe lângă îmbunătățirea tehnică a sistemului și de consecințele acestuia asupra calității spectacolului fotbalistic, care, în fond contează cel mai mult. Fiindcă asta vor spectatorii, iar pentru fotbaliști de acolo vine traiul și mălaiul!

Publicitate și alte recomandări video