vineri, 29.03.2024
„Ce-aţi făcut? Ce-aţi făcut? s-a pus ipochimenul pe zbierat. Aţi ucis mitul, aţi ucis mitul! Încercam să salvez aparenţele, să creez impresia că, la noi, mai există încă meseriaşi. Aţi aflat cumpitul adevăr - nu mai există! Veţi pieri în tristeţe şi fără parchet...”
Conotaţiile banalului parchet mi-au fost reconfigurate recent, într-un mod bizar, de reîntâlnirea (după vacanţă) cu colegul meu americanist Aurică Prepuţeanu. Omul a venit la Universitate îmbrăcat într-o salopetă de tâmplar - cu multiple ustensile atârnate în buzunarele largi - şi cu o bască neagră, proletară, pe cap. Îl ştiam cam stângist de felul lui şi am bănuit că asta ar fi ultima modă printre intelectualii marxişti. „Oh, nu!” m-a asigurat el când l-am interpelat. „Totul porneşte de la curăţenia pe care am decis să o facem în casă în perioada concediului. Dacă ai puţin timp, îţi voi spune o poveste fascinantă!” Pentru o poveste bună îmi găsesc întotdeauna timp. L-am ascultat aşadar cu atenţie. „Nevastă-mea a venit cu ideea ca, pe lângă celelalte renovări, să schimbăm şi parchetul. Mă apuc să întreb, în dreapta şi în stânga, de la amicul Google, până la amicii în carne şi oase, despre meşteri parchetari. Acţiune dificilă, trebuie să recunosc. Toţi cică ar fi la muncă prin Italia şi prin Spania. Mă rog, după un oarece efort, cu ajutorul Internetului şi al cunoştinţelor, obţin patru numere de telefon, cam stranii, ca să fiu sincer, din punctul de vedere al numelor tipilor aflaţi în spatele lor - Nea Dică, Nea Gică, Nea Nică şi Nea Tică. Măi, să fie! mi-am zis. Congregaţia parchetarilor are, pare-se, vocaţia rimelor onomastice... Îl sun pe primul, pe Nea Dică. Amabil personajul! Se prezintă iute la apel. Evaluează totul şi îmi face o ofertă. Teribil de costisitoare. În plus, îmi descrie nişte proceduri tehnice care îmi dau fiori de gheaţă. Dorea să pună parchet pe tavan şi pe pereţi, întrucât aşa s-ar practica în lumea bună, adică în Occident. Vedeţi-vă de treabă, am ripostat! Umblu şi eu pe afară şi nu am observat nicăieri astfel de monstruozităţi. Cum credeţi! mi-a răspuns ofuscat. Încercaţi la alt coleg, însă mi-e că nu prea mai găsiţi meşteri pe placul dumneavoastră. Ăştia câţiva, care am rămas în România, încercăm să civilizăm poporul, dar, după cum se vede, nu reuşim...”
„Ne-am despărţit rece”, a continuat Prepuţeanu, „şi, imediat, sun la numărul al doilea, la Nea Gică. Spre uimirea mea, insul s-a arătat disponibil pe loc şi nici măcar nu mi-a cerut multe detalii despre adresă. A spus că ajunge la noi în maxim o oră. M-am bucurat enorm. O nimerisem cu Nea Gică! Apare omul la fix şi intră foarte relaxat în casă. Şi eu, şi soţia ne-am tulburat într-o oarecare măsură, întâlnindu-l. Nu doar numele îi suna ăstuia ca al primului meşter, dar şi semăna cu el. Aceeaşi înălţime, acelaşi timbru al vocii, acelaşi preţ al lucrării şi - oroare! - aceeaşi pornire nebunească de a tapeta pereţii cu parchet. Părul îi era diferit - lung şi alb. Purta, de asemenea, nişte ochelari fumurii, de mafiot italian (lucrase probabil în Peninsulă!). Auzindu-l cum perora aiureli, mi-a sărit muştarul. V-aţi tâmpit toţi parchetarii? am întrebat. Cum să-mi puneţi parchet pe tavan? Şi încă la banii ăştia! Aţi înnebunit? A plecat iritat, aruncându-mi, din uşă, aidoma celui dintâi, câteva reflecţii asupra civilizării neamului românesc şi certitudinea că nu voi găsi nici un parchetar calic, după chipul şi asemănarea mea. Îl apelez, îndârjit, pe cel de-al treilea individ, pe Nea Nică. Vine şi ăsta cu viteza luminii şi, ai ghicit, seamănă teribil cu Nea Dică şi cu Nea Gică. Poartă totuşi o salopetă de alt tip şi un breton negru, negru, à la Mireille Mathieu, de un ridicol absolut. Naraţiunea, cu toate acestea, se repetă exasperant - preţ exorbitant, parchet peste tot, dat rapid afară şi consideraţiuni pesimiste, din prag, în privinţa gradului nostru de civilizare. Îl sun bineînţeles şi pe Nea Tică, fără mari speranţe. Previzibil, apare un specimen înrudit cu cei trei muschetari anteriori, dedicat modelului de civilizaţie occidentală şi conceptului de parchet atotcuprinzător. Deosebită la ăsta era barba albă, de Moş Crăciun. N-am mai rezistat şi l-am apucat de ea cu putere, precum un copil neascultător, aşezat cu forţa în braţele lui Santa. Ce să vezi? Bărboiul s-a desprins într-o clipă şi de sub el a apărut Nea Dică, primul vizitator, care era, evident, şi Nea Gică, şi Nea Nică, şi, iată, Nea Tică!...”
„Ce-aţi făcut? Ce-aţi făcut? s-a pus ipochimenul pe zbierat. Aţi ucis mitul, aţi ucis mitul! Încercam să salvez aparenţele, să creez impresia că, la noi, mai există încă meseriaşi. Aţi aflat cumpitul adevăr - nu mai există! Veţi pieri în tristeţe şi fără parchet... S-a cărat în trombă. A avut dreptate. Nu am mai găsit pe nimeni, dar nu am pierit. M-am specializat eu în punerea parchetului! Am făcut o lucrare magistrală. Mi-am descoperit adevărata vocaţie. Am solicitat deja conducerii Universităţii să mă treacă, de pe poziţia de profesor, pe cea de tâmplar-parchetar. Câştig remarcabil. Şi, à propos, nu mai sunt Aurică Prepuţeanu, ci Rică, Nea Rică! Îţi pot da şi noile mele numere de telefon...”
Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |