Metastazele democraţiei
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 06.08.2021

Metastazele democraţiei

GALERIE
florin cintic
  • florin cintic
- +

Una dintre marile enigme ale corpului uman e mecanismul prin care celulele vii se dau peste cap şi în loc să genereze în continuare viaţă încep să se adune în tumori maligne care duc la distrugerea completă a organismului. Acest proces ciudat poartă numele de cancer.

În urmă cu câteva săptămâni presa din întreaga lume consemna un fapt divers nu lipsit de anumite semnificaţii: adunaţi sindicalist, nişte studenţi de la o universitate britanică hotărăsc prin vot să dea jos portretul Maiestăţii Sale Regina Elisabeta a II-a, conducătoare şi emblemă a statului de aproape şapte decenii nu numai în Marea Britanie, ci şi în Commonwealth (o asociaţie politică şi economică a unor state independente, egale şi libere, dintre care 16 o recunosc simbolic pe regină ca „head of state”). Iar tinerii revoluţionari, scârbiţi de „trecutul colonial pe care Regina îl reprezintă”, nu erau nişte ucenici la atelierul de cizmărie prostiţi de un agitator comunist, ci făceau parte din corpul studenţesc al uneia dintre cele mai prestigioase universităţi din lume (pe locul 5 în topul mondial), un bastion pe vremuri al excelenţei universitare şi al elitelor intelectuale din Anglia. Erau studenţi la Magdalen College, unul dintre colegiile care constituie consorţiul University of Oxford, cea mai veche instituţie de învăţământ superior de limbă engleză din lume, care funcţionează neîntrerupt din anul 1096. Cum de un spaţiu al excelenţei universitare a devenit locul de hârjoană ideologică a gândirii totalitare, cu cenzură ei agresivă şi cu violenţa simbolică specifică „luptei de clasă”, cum este botezată metaforic crima comunistoidă? Cum a fost posibilă deriva de la observaţii de bun simţ privitoare la toleranţă, bună măsură, acceptarea diferenţelor şi respectul pentru individualitate la anarhismul isteric, demolator şi vindicativ al neostaliniştilor contemporani, activişti fanatici ai „corectitudinii politice”, o doctrină plecată de la observaţii elementare, civilizate, şi transformată pas cu pas, într-o maşinărie a urii, cenzurii şi violenţei de apostolii ei contemporani?

Multă lume nu înţelege ce e cu această prosternare ridicolă, aproape obligatorie dacă nu vrei să fii trimis în gulaguri simbolice, în faţa noii religii seculare numită (în româneşte) „beleme”, de la iniţialele unui grup de terorism ideologic intitulat Black Lives Matter - „vieţile negrilor contează”! Pentru orice om de bun simţ, neinformat cu privire la bătăliile ideologice, această afirmaţie pare un truism. Bineînţeles că vieţile tuturor contează, fie ei negri, albi, galbeni, cafenii sau piei roşii (ah, ştiu că-mi este interzis să folosesc acest termen ofensator, care ar fi trebuit înlocuit cu „native American”, dar, ca scuză, invoc nevoile stilistice de claritate care m-au făcut să păcătuiesc). În realitate, doar cei care au supravieţuit regimului criminal al lui Stalin îşi mai amintesc de culpa imaginară pe care o scorneau comisarii politici care „ştiau ei mai bine decât tine ce gândeşti şi ce ai vrut să zici”, motiv pentru care te trimiteau la moarte lentă în lagăr (desigur până când le venea şi lor rândul, turnaţi de un alt NKVD-ist vigilent!). Ai zice că azi, într-o lume unde libertatea e de cele mai multe ori înţeleasă ca desfrânare, ca sfidare a oricărei cenzuri, fie ea dictată de educaţie şi bun simţ sau de legi democratice, poţi în fine să spui tot ce-ţi trece prin cap şi să justifici astfel, prin uzul unui drept constituţional la cuvânt, orice acţiune publică. Cum ar fi, bunăoară, hăituirea prinţesei Diana de către paparazzi până la moarte, sau hoarda de animale care se repede să fotografieze victimele unui accident auto fără să le dea prin cap să îi ajute pe cei în cauză sau, măcar, să păstreze un dram de decenţă faţă de tragedie, or acţiunea toxică, înăbuşitoare şi vitriolantă a presei tabloide, amplificatoare de scandal şi orori, de şantaj şi imixtiune în viaţa privată. Ei bine, deşi toate aceste excese ale libertăţii neîngrădite de morală sau bun simţ trebuie suportate cu stoicism în numele libertăţii de expresie, anumite lucruri ne sunt, totuşi, interzise. Nu de buna cuviinţă, cum ar fi firesc, ci de un Comintern al corectitudinii politice, difuz, ascuns perfid în spatele modei şi acţionând tentacular prin zelul unei specii extinse de sub-oameni foarte activi şi ţâfnoşi pe social media. Dar până să vorbim de aceste personaje fără chip, gata să te tragă cu tupeu de brăcinari şi să-ţi facă, pe un ton vindicativ, observaţii şi critici, să te înfiereze şi stigmatizeze public pentru că nu respecţi canonul ideologic stabilit în laboratoarele anti-occidentale, mai trebuie să vorbim de cineva, al cărui rol în sminteala studenţilor sindicalişti nu e de neglijat.

În urmă cu exact un an, pe 30 iunie 2020, doamna Priyamvada Gopal, distinsă profesoară de „studii postcoloniale” la Cambridge University, dădea un edict pe Twitter, Urbi et Orbi, potrivit căruia „vieţile albilor (spre deosebire de cele ale negrilor!) nu contează”. Nu era chiar o instigare la crimă, dar substratul gros, violent rasist era fără echivoc. În faţa stupefacţiei şi a indignării generale, doamna s-a întors cu pupa către public, iar conducerea prestigioasei universităţi a dat din colţ în colţ, solidarizându-se soft cu ea ba chiar mulţi dintre colegii domniei sale au grohăit satisfăcuţi zicând că „bine le-a zis-o!”. Trecem peste faptul că gingaşa doamnă e produsul civilizaţiei opresoare engleze, care a scos-o din mâlul infestat al Gangelui ajutând-o să se cultive, să facă studii şi doctorate în Anglia, ba chiar să şi primească o poziţie universitară într-un colegiu de elită care, oroare!, poartă chiar numele albului suprematist de dreapta, grăsan alcoolic şi vicios, care a salvat Anglia din ghearele lui Hitler împiedicând legiunile de studenţi revoluţionari de azi din marile facultăţi să mărşăluiască bovin, în pas de gâscă şi cu laba dreaptă ridicată, prin campusurile de la Oxbridge, jurând credinţă Führerului (al cărui tablou n-ar mai fi îndrăznit să-l dea jos, căci ar fi primit imediat un glonte în cap!). Ce e de spus e că faptul că doamna Gopal nu e un accident. Ne-am putea aduce aminte, spre exemplu, de cei cinci1 de la Cambridge care s-au lăsat racolaţi de spionii lui Stalin şi care au devoalat candid toate secretele aliaţilor la care au avut acces (inclusiv desanturile postbelice din România când agenţii trimişi să îi ajute pe rezistenţii din munţi erau luaţi ca din oală de securişti graţie denunţurilor patriotic-revoluţionare ale distinşilor universitari de lux, şi ei scârbiţi de Occident şi Churchill ca şi distinsa noastră activistă de azi).

Astfel că eu, ca om care ştie câte parale face gargara rusească, aş zice că evenimentele tocmai pomenite nu sunt chiar benigne, ci fac parte dintr-o complicată metastază care ameninţă democraţia liberală occidentală. Mă tem că, de prea mult bine, la fel precum maimuţa care-şi râcâie dosul de plictiseală până îi dă sângele, multe oi occidentale aliniate la strunga doctrinară „progresistă” sunt gata să devină agenţii purtători ai cancerului ruso-chinez care ameninţă stabilitatea şi bunăstarea lumii occidentale. Şi, după cum ne învaţă istoria, toţi aceşti agenţi patogeni ai răului se înregimentează de bună voie în oastea lui Satan. Cum spuneam şi în alte dăţi: nu toţi merită democraţia!

1 Ba chiar acte recent declasificate din arhiva KGB-ului şi a MI5 sugerează că alături de trădătorii de la Cambridge (Donald Maclean, Guy Burgess, Kim Philby, Anthony Blunt, şi John Cairncross) al şaselea din grupul lor, Arthur Wynn alias „agentul Scott”, s-ar fi mutat la Oxford unde şi-a desfăşurat nestingherit şi neidentificat activitatea de spion rus până la moarte.

 

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Harvard

Radu POPESCU

Harvard

Cu siguranţă, noua guvernare de peste Prut va avea parte şi de greşeli, nimeni nu crede că totul va fi perfect din prima zi. Însă noii lideri de la Chişinău vor trebui să dea dovadă de maturitate pentru a reacţiona la erori aşa cum se cuvine. Munca nu va fi uşoară, sistemul lui Plahotniuc şi Dodon, chiar dacă învins, nu va dispărea de bunăvoie.

Filmuletul zilei

opinii

Impostorii

Alexandru CĂLINESCU

Impostorii

Problema e că pe principiul: „ne-am câştigat dreptul de a vorbi liber” circulă o sumedenie de aberaţii, mistificări, minciuni grosolane. Da, eşti astăzi liber să susţii că pământul e plat sau că atentatele din 11 septembrie 2001 au fost o înşelătorie pusă la cale de CIA. Dacă eşti sărac cu duhul, dai crezare acestor tâmpenii; la fel, dacă vezi peste tot conspiraţii şi comploturi.

De ce avem nevoie să ştim ce fac absolvenţii

George PLEȘU

De ce avem nevoie să ştim ce fac absolvenţii

În lumea anglo-saxonă, dar nu numai, expoziţiile de diplomă sunt evenimente extrem de importante, atât în viaţa studenţilor, cât şi a comunităţilor din care fac parte şi a industriilor creative în general. Fie că vorbim de studiile de licenţă sau de master, expoziţia absolvenţilor universităţilor de artă (de la pictură la design, de la fotografie la fashion şi de la grafică la sculptură) reprezintă o ocazie unică pentru aceştia de a căpăta vizibilitate printre cei care lucrează în lumea artei. Curatori, teoreticieni, alţi artişti, directori de galerii şi muzee, oameni de afaceri sau posibili angajatori vizitează expoziţiile de diplomă ca parte a cercetării lor asupra artiştilor cu care ar putea dori să lucreze în viitor.

„Diversitatea” - tăvălug?!

Nicolae CREŢU

„Diversitatea” - tăvălug?!

Au fost câteva zile de destul de zgomotoasă agitaţie jurnalistică, mediatică, stârnită de tema „fierbinte” a educaţiei sexuale, neapărat de introdus, cel puţin după unii, ei da, de urgenţă, chiar heirupist, şi în şcolile din România. 

pulspulspuls

Susţineri politice cu parandărăt la lliberali. E de bine sau de rău pentru Alexe şi Chirica?

Susţineri politice cu parandărăt la lliberali. E de bine sau de rău pentru Alexe şi Chirica?

Veşti noi pe azi, venite cu trenul de noapte (ăla încă nescos din listă) de la Bucureşti, stimaţi cetitori de la Iaşi. Zice-se prin capitală căci apele s-au cam aşezat la vârful PNL, şi că premierul Florin Cîţu are acum prima şansă. 

Caricatura zilei

Vecina bronzată 2

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.