Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Să spunem câteva vorbe despre clădirea din Podu Roş cu două etaje de apartamente, în care la parter îşi are sediul filiala locală PNL. Este posibil (dar n-am dovezi) ca blocul - urât, sărăcuţ, fără balcoane - să fi fost construit în primii ani ai „puterii populare” (mai sunt blocuri din acestea prin Păcurari, iar pe Elena Doamna, mai sus de hotelul Hilton, mai este unul, dacă nu îl vor fi dărâmat între timp).
După ce au băgat la puşcărie pe foştii ingineri constructori „burghezi”, noii guvernanţi de atunci, comuniştii, şi-au dat seama că pentru a construi nu au nevoie numai de mistrie şi cancioc, ci şi de cap, adică de ingineri cu cap. Şi, până ce au şcolit noi ingineri, au ridicat astfel de hâzenii arhitecturale.
Era deja o clădire ramolită, un blocoteţ inaspectuos, încă de pe când făceam eu liceul „Racoviţă” din apropiere, acum 45 de ani. Priveliştea tristă a clădirii atingea pe adolescentul care eram, predispus mai degrabă să vadă veselia şi delicateţea lumii.
Pe aici pe aproape, la o frizerie, ne trimitea directorul Agachi pe noi, băieţii netunşi, să ne tundem. Când spuneam că n-avem bani, scotea bani din buzunar şi ne dădea să mergem să ne tundem. N-aveam încotro, ne tundeam şi a doua zi îi aduceam banii. Era o frizerie, care este şi acum, pe strada care merge spre cartierul Cantemir, la parterul blocului mare şi lung de pe stânga cum te duci, aproape de colţ. Mă bucuram întotdeauna când îmi venea rândul la o doamnă frizeriţă în vârstă, bine conservată şi mereu zâmbitoare. Bineînţeles, nu vorbea cu noi, nişte puştani. Dar îmi plăcea să-i aud „ţac-ţac”-ul foarfecelui pe la urechi şi să-i admir zâmbetul când îmi trecea prin faţă, căci era scundă, iar faţa ei, când se afla în picioare, se afla în dreptul feţei mele stând pe scaun. Odată, un bărbat mai trecut i-a spus micuţei şi cochetei frizeriţe: „Sărumâna, doamnă, vă ştiu de o viaţă şi arătaţi la fel - tot frumoasă”. Se vedea după zâmbetele ei zâmbetissime că pe doamna frizeriţă au atins-o la inimă vorbele acelea.
Era o crâşmă ordinară la parterul clădirii. D-na Brehuiescu, o profesoară de chimie tare comică, când nu învăţam ne prezicea un viitor la BPR - „Bodega Podu Roş„, unde mergeau ultimii beţivani, cei mai soioşi. Ooo, nici nu se punea problema ca noi, elevii, să mergem la bodega aceea sau la oricare alt restaurant. Mi-am dat întâlnire acum câţiva ani cu cineva la „Karin”, restaurantul aflat în apropiere, peste Bahlui. Când am ajuns acolo, nu găseam locuri, era plin de liceeni (probabil de la „Racoviţă”, liceul meu). Aşa ceva era imposibil la „Bodega Podu Roş„. Nici nu ne trecea prin cap nouă, liceenilor de atunci, să mergem la crâşme. Deh, se schimbă lumea şi morala deodată cu vremurile.
Când eram în clasa a XII-a, mama a tras concluzia că trebuie să învăţ mai mult pentru facultate, iar făcând naveta la Tomeşti, nu aveam timp - îmi trebuie o gazdă. Am găsit-o după un anunţ agramat, scris cu litere strâmbe, lipit pe un zid. Familia Stamate stătea undeva pe Splai Bahlui, aproape de Podul de lemn. De la început doamna Stamate, o grăsană astmatică, ne-a spus să ştim: are probleme cu bărbatu-său beţiv. Nu ştiu de ce, dar mama a acceptat gazda şi aşa. Probleme am avut, dar nu din partea lui nea Stamate, care bea toată ziulica la Bodega Podu Roş şi venea seara, culcându-se beat criţă, dar cuminte, ci din partea doamnei Stamate şi a noră-sii, care trăncăneau toată ziulica, eu neputând să învăţ. Şi aburii aceia din bucătărie, nudurile unui fiu „pictor” (pe care nu l-am văzut niciodată, locuia în altă parte) pe toţi pereţii, care erau artă cum eu eram papa de la Roma: nişte mizerii scabroase de-a dreptul, veşnicul radio deschis de dimineaţa până seara... Nea Stamate cel puţin era simpatic, vesel şi „parfumat, dar nu mort beat”, cum cântă Fărămiţă. Într-o seară m-a luat la o parte să discute cu mine. Deşi eram numai licean, aveam ceva glagorie în cap: i-am ascultat poliloghiile, dar nu l-am încurajat, nu participam la discuţie, până ce nea Stamate a tăiat aerul cu mâna plictisit: „Hai, lasă-mă! Te văd eu - nu eşti de-al meu!” Şi de-atunci m-a lăsat în pace. Se trezea pe la 10 dimineaţa a doua zi şi dispărea de acasă, mergând împuns drept la bodega cu pricina. Seara venea iarăşi beat, eterna reîntoarcere, cum ar veni! După nici o lună n-am mai rezistat şi am părăsit gazda.
Prin 90 exista aici un restaurant întruchipând o corabie: mai spilcuit, cu chelneri costumaţi în piraţi. Se numea Barbarossa, pe patron, am aflat, îl chema Liviu Ţigănaşu. Am fost de vreo două ori la Barbarossa (sau BarbRossa scria pe firmă?) cu amici liberali - aici se adunau tinerii liberali. Îşi făceau veacul pe acolo în anii aceia romantici. Băieţi şi fete laolaltă învăţau să bea votcă „săniuţa” la cutiuţe mici numite „biscuiţi”, li se mai spunea şi „motorola”, după numele celebrelor talkie walkie, aveau un pai ataşat ca o antenă; apoi alte băuturi contrafăcute din anii aceia, „scandic”-ul în cutiuţe alb-albăstrii, făcute în micul imperiu antreprenorial al fraţilor Micula - zişi şi Chemical Brothers. Câţi ficaţi nu au mâncat aceste zemuri cu arome incerte pe timpul „capitalismului sălbatic”! În spatele clădirii de care facem vorbire, să amintim şi aceasta, la blocul turn, era o cofetarie/bar „La cocoţata”, iar mai încolo era berăria numită de clienţii asidui „La vraja Bahluiului”.
Clădirea rezistă şi astăzi. Au zugrăvit clădirea, iar pereţii parterului i-au acoperit cu tot felul de panouri colorate în galben şi albastru, culorile peneliste, ca un fel de butaforie la teatru, ca să acopere mizeria şi ramoleala construcţiei. Aici s-a uitat definitiv de nea Stamate şi tutti quanti. Astăzi este sediul PNL. Am revăzut clădirea zilele trecute. Cerul de februarie părea mai scund deasupra imobilului, un cer brăzdat de nori plumburii, încărcat de ceaţa fumurie a Bahluiului din apropiere. Un vântişor nepotolit sufla hârtii ca nişte porumbei artificiali peste sufletul clădirii ucis de zgomotul traficului contemporan.
P.S. Mulţumesc tuturor celor care au contribuit cu informaţii la aceste reverii.
Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist
Text apărut în secțiunea OPINII a Ziarului de Iași
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Doliu la Tribunalul Iaşi. „A fost un accident”. O judecătoare abia pensionată a murit la 54 de ani
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Angajat al Primăriei Timișoara, prins de primar copiind la examen cu o cască (P)
Lecția de demagogie politică: Episodul moțiunii de cenzură împotriva Ministerului Agriculturii (P)
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |