Migrația ascunsă din Iaşi şi secretele unei diferenţe de 220.000 de persoane faţă de recensământ

Ordinea ar putea să pară ciudată, dacă ne gândim că, de fapt, Italia, Spania şi Anglia sunt ţintele preferate ale românilor în căutare de locuri de muncă „afară”. În realitate, este vorba de cei înscrişi în Registrul electoral, pentru că autorităţile române nu dispun de o situaţie amănunţită privind cetăţenii pentru care guvernează.

Potrivit ultimului raport al Autorităţii Electorale Permanente, în Republica Moldova îşi au domiciliul 242,4 mii de români, în Germania, 115,4 mii, în Italia, 81,1 mii, în SUA, 63 de mii, în Canada, 46 de mii, în Israel, 45,8 mii etc.

În total, AEP consemnează aproape 820 de mii de cetăţeni români cu domiciliul în străinătate şi 18,07 milioane în ţară, adică aproape 18,9 milioane de alegători. Iar, pentru ca totul să fie şi mai complicat, la 1 Decembrie 2021 în România trăiau 19,05 milioane de oameni, populaţia cu reşedinţa aici identificată în datele provizorii ale Recensământului derulat anul trecut.

Evident, situaţia este cu totul alta. Estimările se duc chiar şi dincolo de 4 milioane de oameni plecaţi din România, dar un număr exact este imposibil de stabilit.

Cum s-a făcut Iaşul cu 220 de mii de locuitori peste recensământ

La nivelul judeţului Iaşi, la ultimele alegeri erau aşteptaţi la secţiile de vot 786,5 mii de oameni, în vreme ce Recensământul 2021 a „găsit” doar 761 de mii de persoane care au locuit aici în ultimele 12 luni. Cât priveşte numărul celor domiciliaţi, în cele 5 oraşe şi 93 de comune locuiau la sfârşitul aceluiaşi an 981 de mii de persoane.

Despre diferenţa uriaşă dintre populaţia rezidentă şi cea cu domiciliul înregistrat în judeţ se vehiculează de mai multă vreme, fără să existe explicaţii precise. Dacă resursa umană e limpede de unde vine – populaţie şcolară/ universitară, care rămâne în bună parte în Iaşi după finalizarea studiilor, şi migraţie în proporţie covârşitoare de dincolo de Prut – totuşi nu a stat nimeni să măsoare cele două fluxuri umane.

Ultimele alegeri, cele din 2020 au confirmat din nou existenţa locuinţelor cu sute şi chiar mii de persoane domiciliate formal în vederea obţinerii documentelor româneşti. Astfel, la una dintre secţiile de votare deschise la Şcoala gimnazială din Măcăreşti, Prisăcani, nu a venit niciunul din cei 1693 de alegători înscrişi pe liste.

La o altă secţie, de la Şcoala gimnazială din Moşna, a venit totuşi o persoană să voteze la alegerile locale trecute. De altfel, comuna Moşna e bine-cunoscută pentru „minoritatea” românească mutată aici de peste Prut, în lipsa căreia a avut cea mai mică prezenţă la vot din tot judeţul, 9,45 la sută. Au confirmat atunci şi alte comune, precum Grajduri (15,36 la sută) şi Scânteia (23,68 la sută).

Şi în municipiul Iaşi au fost secţii cu doar câţiva alegători prezenţi: 16 votanţi la Secţia 157 de la Şcoala gimnazială „Gh.I. Brătianu” şi 17 la Secţia 253 organizată la PT 27-Tătăraşi.

Populaţia scade la recensământ şi creşte după domiciliu

Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie ne-a precizat că peste 716 mii de cereri de redobândire a cetăţeniei române au fost soluţionate doar din 2010, de la înfiinţarea ANC, până la sfârşitul lunii februarie 2023.

În răspunsul primit la solicitarea "Ziarul de Iaşi", preşedintele ANC menţionează că instituţia pe care o conduce „nu are între competenţe menţinerea unei evidenţe cu privire la domiciliul petenţilor”, prin urmare „nu poate atesta câţi dintre solicitanţii de cetăţenie română care optează să îşi stabilească domiciliul pe teritoriul ţării noastre vor întreprinde demersuri concrete” în acest sens după depunerea jurământului de credinţă.

În acelaşi timp, de la Direcţia Generală de Evidenţă a Populaţiei ni s-a răspuns că informaţiile solicitate de Ziarul de Iaşi „reprezintă un cumul de informaţii statistice corelate cu subseturi de date cu caracter personal, care nu se regăsesc ca atare în Registrul Naţional de Evidenţă a Populaţiei şi nici în indicatorii statistici care definesc domeniul de responsabilitate al instituţiei”.

Prin urmare, putem doar estima dimensiunea migraţiei interne bazate pe anumite condiţii. De exemplu, dacă Iaşul atrage forţă de muncă, populaţie şcolară şi, nu în ultimul rând solicitanţi de cetăţenie română, populaţia după domiciliu a Vasluiului a crescut în mod exploziv doar pe baza condiţiei de domiciliul necesară (re)dobândirii cetăţeniei române.

Când Vasluiul e primul şi Ilfovul, ultimul

O comparaţie între raportările statistice judeţene şi rezultatele recensământului arată că cele mai mari diferenţe între populaţia după domiciliu şi populaţia rezidentă se înregistrează în Bucureşti şi în judeţele din Moldova. Pentru Vaslui, numărul celor care au domiciliul în judeţ este cu peste 35 la sută mai mare decât numărul rezidenţilor.

Este cel mai mare procent din ţară, departe de Iaşi, care se situează pe locul secund, cu aproape 29 la sută – respectiv cu 220 de mii mai mulţi domiciliaţi decât rezidenţi. Urmează Galaţi, 26,3 la sută, şi Bucureşti, 25,9 la sută. Cantitativ, în Capitală domiciliază 2,16 milioane de oameni, dar au reşedinţa doar 1,7 milioane.

În Ilfov e invers: numărul celor care şi-au stabilit domiciliul este mai mic decât al celor care au reşedinţa în suburbiile Bucureştiului (488 de mii faţă de 542 de mii). De remarcat că aceeaşi situaţie o întâlnim la Miroslava, unde au domiciliul 26,79 de mii de oameni, dar reşedinţa, potrivit ultimului recensământ, 28,5 mii de persoane.

La nivel naţional, media este 15,38 la sută. Altfel spus, deşi ultimul recensământ a numărat 19,05 milioane de persoane cu reşedinţa în România, numărul celor care domiciliază pe teritoriul ţării este de 22 de milioane. Practic, cu excepţia Ilfovului, în toate judeţele şi în Bucureşti locuieşte mai multă lume decât arată recensământul.

Publicitate și alte recomandări video