După primarul Chirica, care şi-a făcut un obicei din frecventarea promiscuităţii morale şi nu numai din oraş, prezenţa domnului Popa dă PSD-ului un anume tip de unitate de care era lipsit în ultima vreme. Este vorba de unitatea în penal şi în mizerie morală. Culmea este că amândoi se revendică de la principii înalte, de la statutul de reprezentanţi de seamă ai urbei, forjaţi de princii umaniste şi rectitudine valorică. Îi vezi prezenţi la momente deosebite, căutând anturajul lumii academice, sforţându-se să spună lucruri inteligente, să capete atenţia celorlalţi, privirile coconetului şi admiraţia presei. În realitate sfârşesc cumpărând toate acestea, prin cadouri fine, sau plătind grosolan, dar mascat, ca la bordelul de presă al Buhaiului şantajist. Care este interesul Buhaiului în aceste scamatorii, veţi spune? Tocmai acum, când este acuzat de mişmaşuri în acte, foloseşte administraţia locală pe post de detergent. Cei doi îi scot din foc castanele fierbinţi. După fiecare tumbă a împricinaţilor, Buhaiul începe să bată toba, să spună că el rezolvă acolo şi dincolo, că-l are pe primar la deştele mic, iar pe celălalt la buricele inelarului.

Deunăzi îl prostise pe un om de afaceri din Braşov, care are o afacere şi în târgul nostru, că el rezolvă la urbanism, scoate certificate şi autorizaţii pe bandă rulantă, că primarul îi este dator, că stă în limbă în faţa lui şi linge cerneala etc, cerând omului de afaceri să-l ia partener într-un proiect imobiliar. Noroc că respectivul a avut flerul să mai întrebe şi pe alţii, evitând astfel o asociere de tip şatră cu Buhaiul şantajist. Ceea ce se fac că nu înţeleg exemplarele politice Popa şi Chirica este că sub pretextul informării opiniei publice alimentează o escrocherie, o bubă penală contagioasă. Şi, iată, doi indivizi scăldaţi în mediul rafinat ieşean, în plin exerciţiu al seducţiei politice, ajung să fie paravan al unei abjecţii pe care, chipurile, o detestă. O dovadă în plus că răul, în esenţa sa, este nu numai banal - ca bâlbele şcolăreşti ale lui Marcel Popa -, dar şi incitant - amăgitor, precum aşa-zisele ieşiri antisistem ale lui Mihai Chirica.

O întrebare pentru liniştea dumneavoastră

Multă lume ne întreabă dacă mai ştim ceva despre doi ieşeni, un domn la vreo aproape cincizeci şi o doamnă mai tinerică - vă daţi seama, nu dăm vârsta - care au prezentat un oarecare interes pentru târg acum ceva vreme, dar au dispărut apoi, lăsând în urma lor o uşoară aşteptare. Ultima oară au fost văzuţi acum un an, poate un an şi un pic, nu mult peste, păreau a fi oameni de treabă, vorbeau frumos, erau îngrijiţi şi spuneau lucruri cu noimă. Atunci i-a zărit cineva prin centru, era noaptea, pe stradă, şi se bucurau pentru că  fuseseră aleşi, se pare, pe listele USR pentru parlament. Ce să răspundem, oare, celor care întreabă? Nu ştim ce fac cei doi, pe unde sunt, dar ne vom interesa. Nu credem că-i cazul să întrebaţi la poliţie. Este ca în bancul ăla, cu „Nu bateţi la uşă! Mai ies ei, din când în când.“

**** PONT ****
Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.