Nici secatul Milcovului dintr-o sorbire nu prea merge, că riscă moldovenii şi muntenii să se înece cu sloiuri de gheaţă. Mâine sărbătorim Mica Unire, deşi nu e indicat să dăm mână cu mână, din cauza pandemiei; o poveste mică despre cum au petrecut, mai demult, unii români, în cele ce urmează:

Mai demult, într-un an, sătenii din Consumatori s-au prins în Hora Unirii; mai exact, s-au prins în câteva hore, fiind prea mulţi pentru una singură (ar fi ieşit o horă de rază R egal 247 de metri, care ar fi împiedicat circulaţia pe drumurile publice şi ar fi trecut prin gârlă). Au tras horele peste zăpada proaspăt căzută cu o noapte în urmă, lăsând  pe jos tot atâtea urme circulare; acestea au fost fotografiate din satelit, iar imaginile au ajuns la NASA, cu menţiunea "Top Secret! UFO in Consommatory, Romania!". A doua zi, cercetătorii veniţi acolo au văzut humanoizi verzi la faţă, cu ochii mici şi roşii, aşa că s-au speriat şi au leşinat; ei nu ştiau că, în ajun, sătenii sărbătoriseră Unirea la bufet, până dimineaţa. Dosarul conţinând raportul lor fulminant se află şi acum închis bine într-un dulap sigilat din Zona 51, Nevada...

Mulţi s-au întrebat, pe drept cuvânt, de ce ţin atât de mult locuitorii din Consumatori la Hora Unirii - şi la nenumărate alte hore, în general, indiferent de sezon, de ocazie  sau de dispoziţie. Pasiunea asta a lor vine din istorie, de pe vremea comunismului, de prin anii '80, dintr-o iarnă geroasă în care tovarăşul primar de atunci al localităţii a primit ordin, pe linie de partid, să organizeze o Horă a Unirii tovărăşească, în care să se prindă, pe lângă săteni, oamenii muncii de la oraş (adică navetiştii) şi intelectualii (popa, învăţătorul şi inginerul agronom); cu toţii s-au prins în horă şi s-au învârtit aşa, cam un sfert de ceas, până când au ameţit tare. De atunci, de fiecare dată când n-au bani să se ameţească la bufet, localnicii se învârt în horă, ăsta-i secretul lor!