Minciună, adevăr, ficţiune
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 27.01.2021

Minciună, adevăr, ficţiune

GALERIE
alexandru calinescu
  • alexandru calinescu
- +

Fake-news? Termenul desemnează un ghiveci în care intră zvonurile, legendele urbane, teoriile conspiraţioniste, minciunile politice, farsele de prost gust etc. Nici aici, nimic nou sub soare. Singura diferenţă - internetul ca mijloc de difuzare rapidă a informaţiilor, care pot fi adesea false, dar tot internetul e un mijloc extraordinar de verificare a lor (nu degeaba China comunistă controlează internetul).

În 1964, jurnalista vest-germană Elsa Furtwängler primea, în chip aproape miraculos, o viză de intrare în Albania comunistă. Condusă de Enver Hodja, unul dintre cei mai siniştri dictatori marxişti, ţara era, după ce se consumase ruptura de Moscova, complet izolată. Reportajul Elsei Furtwängler pune în evidenţă aspecte pe care şi noi, românii, le-am cunoscut, deşi nu chiar la aceleaşi dimensiuni halucinante: în cel mai de lux hotel din Tirana nimic nu funcţionează, nici lifturile, nici apa caldă, ferestrele nu se închid, în intersecţii agenţii dirijează o circulaţie care nu există (rar trece câte un autobuz sau o bicicletă), magazinele sunt goale, nu sunt produse alimentare, nu sunt pantofi, nu sunt ciorapi, nu sunt frigidere etc., etc., oricum puterea de cumpărare a omului de rând este la un nivel deplorabil, poliţia secretă este omniprezentă, fireşte că jurnalista e urmărită permanent de cel puţin doi „sigurimi” (securiştii albanezi) ş.a.m.d. Discursul oficial prezintă însă marile succese ale socialismului, vorbeşte de o industrie puternică, de o agricultură performantă, graţie colectivizării (în realitate pământul cultivabil reprezenta un procent de doar 11%). Şi Albania a fost (în mai mică măsură, e adevărat), alături de URSS, de China, de Cuba, unul dintre statele care au întruchipat, în imaginarul multor occidentali, mirajul socialismului biruitor. Un reportaj precum cel al Elsei Furtwängler trebuia, în mod normal, să năruiască iluziile unor creduli. Interesant e că, mult după aceea, în 1977, doi (pe atunci) tineri scriitori francezi, Patrick Rambaud şi Michel-Antoine Burnier, publicau o extraordinară parodie după Simone de Beauvoir, tema fiind o călătorie întreprinsă de Simone şi de Sartre în Republica Populară Avania (trimiterea la Albania e transparentă); textul celor doi e de un haz nebun, vizând - evident - orbirea multor intelectuali occidentali şi refuzul lor de a accepta adevărul despre socialismul real. Parodia a găsit din fericire, povesteşte Burnier, şi un public receptiv, cât se poate de competent: tradusă în poloneză, ea a circulat (clandestin) în Polonia la începutul anilor ’80, râsul fiind aici o răzbunare simbolică, după ce puterea comunistă interzisese sindicatul Solidaritatea şi îi întemniţase pe liderii lui. Şi încă un amănunt: tiranul sângeros Enver Hodja făcuse studii în Franţa, se aflase în intimitatea unei figuri marcante a comunismului francez interbelic, Paul Vaillant-Couturier, a cărui soţie, Marie-Claude Vaillant-Couturier, şi ea militantă de frunte, avea să facă, în 1951, această siderantă declaraţie: „Consider că sistemul penitenciar sovietic este indiscutabil cel mai uman şi mai de dorit din întreaga lume”.

O afirmaţie precum aceea a doamnei Vaillant-Couturier (al cărei nume a fost dat la o sumedenie de străzi şi pieţe din Franţa) se explică nu doar prin fanatismul ideologic, ci şi prin înclinaţia noastră, ce poate lua la unii dimensiuni patologice, de a modela realitatea aşa cum ne convine. Este tema unei cărţi despre care voi spune câteva cuvinte puţin mai încolo. Autorul e un eseist paradoxal şi inteligent, Pierre Bayard. Am comentat, la vremea lor, două dintre cărţile sale: Cum să vorbim despre cărţile pe care nu le-am citit? (2007) şi Cum să vorbim despre locurile pe care nu le-am vizitat? (2012). Mă aflu acum în situaţia, deloc confortabilă, de a prezenta proaspăt apăruta lui carte pe care - încă - nu am citit-o, intitulată Cum să vorbim despre lucruri care nu s-au întâmplat? (Minuit, 2020; voi reveni, promit, asupra cărţii de îndată ce voi intra în posesia ei). În fapt, mă voi referi la interviul pe care autorul l-a acordat săptămâna aceasta săptămânalului Le Point. Fiinţa umană, spune Bayard, are nevoie să se povestească pe sine, dar şi să povestească lumea. Ne luăm libertăţi faţă de realitate din nevoia irepresibilă de a găsi sensuri. Eseistul are obiecţii în ce priveşte pertinenţa conceptelor de post-adevăr şi fake-news. Dacă acceptăm că trăim în post-adevăr ar însemna că epocile anterioare ar fi epoci ale adevărului, ceea ce e complet fals (e suficient să ne gândim la propaganda care a însoţit cele două totalitarisme ale secolului XX, nazismul şi comunismul). Fake-news? Termenul desemnează un ghiveci în care intră zvonurile, legendele urbane, teoriile conspiraţioniste, minciunile politice, farsele de prost gust etc. Nici aici, nimic nou sub soare. Singura diferenţă - internetul ca mijloc de difuzare rapidă a informaţiilor, care pot fi adesea false, dar tot internetul e un mijloc extraordinar de verificare a lor (nu degeaba China comunistă controlează internetul).

Conspiraţionismul? Mai degrabă, crede Bayard, o structură psihică decât un fapt istoric. În faţa unei realităţi greu de „citit” sau greu de acceptat prin violenţa ei, conspiraţionismul face oamenilor un cadou uriaş: le oferă o explicaţie simplă. Ce poate fi mai la îndemnă şi mai eficient dacă nu să dai vina pe Soros, să atribui planuri diabolice lui Bill Gates, să susţii că actuala pandemie a fost provocată deliberat, cu scopul de a elimina jumătate din omenire şi de a oferi puterea absolută unei elite care va conduce lumea? Conspiraţionismul ne serveşte, „pe tavă”, ţapii ispăşitori mizând, totodată, pe înclinaţia noastră naturală către mister. Bayard aminteşte cazul cărţii Despre China (1971) a Mariei Antoanetta Macciocchi, carte în cel mai înalt grad ilustrativă pentru delirul maoist care făcea ravagii în Franţa acelor ani. Şi Macciocchi, şi alţii ca ea credeau într-o ficţiune, mod de a arăta că nu şi-au pierdut total iluziile după descoperirea comunismului real din URSS. Socotind că aceşti intelectuali îşi dădeau totuşi seama că participă la punerea în scenă a unei ficţiuni, Bayard numeşte acest regim al gândiri credinţă intermediară, care face să coexiste o convingere şi contrariul ei. Formula e seducătoare, dar mă întreb dacă are într-adevăr acoperire şi dacă nu cumva „duplicitate” e termenul mai nimerit. În sfârşit, eseistul subliniază că, exceptând primele luni din viaţa noastră, întâlnirea cu realitatea reprezintă de regulă o suită de încercări neplăcute. Cum să nu preferi, în aceste condiţii, să substitui realităţii o altă „realitate” ce îţi pare mai convenabilă? Dar libertatea de a inventa este apanajul literaturii, al artei în general. Altfel, a fabula - în politică, în istorie, în viaţa cotidiană - înseamnă minciună şi manipulare.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Summitul democraţiilor

Lucian DÎRDALA

Summitul democraţiilor

Mai ales dacă summitul democraţiilor va prefaţa forme durabile de cooperare, singura modalitate de evitare a cacofoniei va fi aceea ca Washingtonul să recurgă la metode mai vechi şi mai puţin ortodoxe de obţinere a consensului, cum ar fi plăţile colaterale şi exprimările mai răstite.

Filmuletul zilei

opinii

Moroii comunismului

Florin CÎNTIC

Moroii comunismului

Mai mulţi prieteni de dreapta mi-au reproşat discret textul tăios despre Donald Trump spunându-mi că, astfel, dau apă la moară neomarxismului agresiv al stângii americane şi europene. Deşi resping cocoloşirea fostului preşedinte sub acest motiv fals şi inadecvat, m-am gândit totuşi să reiau un text publicat aici în urmă cu şapte ani în care deconstruiam „nostalghia” după nazismul roşu.

Conferinţa

Radu PĂRPĂUȚĂ

Conferinţa

Conferinţa se poate intitula cam aşa: Protuberanţele adâncurilor la clasicii moderni sau De la parabolicul inteligenţei prezumţioase la trăirea abisalului echivoc (jur că titlul e autentic). Cred că nu ar fi de lepădat nici Influenţa stâlpilor de telegraf asupra ciclului menstrual la raţe sau, şi mai bine, Influenţa paralelismului şinelor de cale ferată asupra ciclului menstrual la ciorile de pe traverse.

Felicia Donceanu

Alex VASILIU

Felicia Donceanu

Prezenţa sporadică a muzicii academice româneşti în repertoriile filarmonicilor şi teatrelor lirice din ţară este, din 1990 până acum, o realitate. Câte o aniversare sau comemorare, o întâmplare, prezenţa rară a unui compozitor la pupitrul orchestrei simfonice din ţară pentru a oferi publicului o lucrare proprie (Sabin Păutza) mai aduc aminte publicului că în România există o cultură muzicală de excepţională valoare. Un nume care ar merita cu prisosinţă să fie mai bine cunoscut este al Feliciei Donceanu.

pulspulspuls

Hopa: iată cine a mai ratat la mustaţă tratamentul cu chişleac din piaţă!

Hopa: iată cine a mai ratat la mustaţă tratamentul cu chişleac din piaţă!

Gata, încă una şi mă duc, vorba reclamei: azi am zis să închidem în sfârşit subiectul spumos al banalului chişleac de pe augusta persoană e lui Peni Hill, vorba unui amic, dar nu înainte de a vă mai spune una mică, prin ricoşeu, despre acest tratament lactat în zi festivă. 

Caricatura zilei

Pregătit corespunzător

Editia PDF

Bancul zilei

In Antarctica s-a inregistrat cea mai scazuta temperatura de pe glob: -93,2 grade ...prin urmare va propunem sa ne reami (...)

Parteneri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.