anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

Ming cel Nemilos, vampirul şi Eurovisionul

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Ar fi fost bine să auzim cântând în româneşte un interpret care, prin vestimentaţie, sugera atâta putere şi autoritate.

Nu am avut nici timpul, nici dispoziţia să receptez performanţele artistice ale participanţilor la Eurovision, dar ascultasem cu altă ocazie piesa României. Nu e genul de muzică pe care să-l îndrăgesc, şi nu mă impresionează nici „stilul” consacrat de concurs. Sigur că apar şi cântece pe care le agreez, după cum pe unele nu-mi doresc să le mai aud niciodată. Dar, aici e vorba de artă şi eu respect sentimentele tuturor, precum şi încărcătura simbolică pe care o ataşează concursului. Mă interesează foarte mult aspectele cu tentă politică, iar pe locul întâi – chiar înaintea comportamentului la vot sau a cauzelor pentru care decid uneori să pledeze interpreţii – au venit, de data aceasta, comentariile maliţioase ale presei britanice.

Aş vrea, aşadar, să protestez împotriva modului total neprofesionist în care un articol din The Independent jigneşte România, comparându-l pe reprezentantul ei cu odiosul Ming cel Nemilos, personajul negativ din Flash Gordon. Este o insultă la adresa întregii echipe, a celor care au încercat – şi, după părerea mea, au reuşit – să creeze o sinergie perfectă între auditiv şi vizual. Autorul articolului, Alexander Fury, fie nu ştie, fie se face a nu şti că Ming nu este capabil să emane emoţie şi căldură sufletească. De aceea nu va reuşi să cucerească inima frumoasei Dale Arden şi tot de aceea va pierde, în final, şi puterea absolută pe care o deţinea pe planeta Mongo. Cum i-a putut veni ideea să facă o asemenea comparaţie? De ce nu înţelege nimic din tensiunea între diabolic şi angelic care defineşte piesa românească? De ce nu a găsit un personaj pozitiv care să fie îmbrăcat şi machiat cam la fel? Ca să nu mai vorbim de faptul că nu e nimic onorant în a fi comparaţi cu planeta Mongo, marcată de tensiuni şi conflicte mai mari decât cele cu care suntem noi familiarizaţi, din 1989 încoace.
Apoi, mi se pare inacceptabil ca un ziar cu adevărat progresist precum The Guardiansă insulte România făcând uz de prejudecăţi şi clişee care nu ar trebui să-şi găsească loc în spaţiul public. „Există un milion de cântece intitulate It’s my life, şi aproape niciunul nu este bun. Dar asta din cauză că niciunul nu este interpretat de un vampir... care cântă precum inedita senzaţie pop din anii ’60, Mrs. Miller”. Am verificat ce e cu dna Miller, am văzut, am ascultat, nu e nimic grav. Dar a spune despre un român că seamănă cu un vampir atestă o gravă ignoranţă în privinţa istoriei României, a istoriei Transilvaniei, a dezbaterii sânge (în sensul de sistem circulator, nu în celălalt) versus conştiinţă în cazul identităţii personajului Dracula, şi în multe alte privinţe.
În plus, de unde ştie autorul textului, Stuart Heritage, cum arată şi cum se îmbracă un vampir? A luat cina cu vreunul? Şi ca să ne convingem cât de rău intenţionat este acest individ, iată ce îşi permitea să posteze pe blogul din ziar, în chiar ziua concursului: „Uriaşi ucraineni! Vampiri români! Greci în fuste! Da, e timpul să încetăm să ne mai împungem cu vecinii noştri europeni şi, în loc de asta, să începem să-i ridiculizăm”.
Cu siguranţă că e vreunul din euroscepticii lui Nigel Farage, cel care, încercând să-şi propage minciunile în Scoţia, s-a trezit încolţit de câţiva buni cetăţeni ai Edinburgh-ului, de teama cărora n-a mai putut ieşi din pubdecât cu poliţia. Presa britanică relatează că oamenii, animaţi de simţ civic, l-au aşteptat o vreme – „trebuie să iasă, până la urmă, la o ţigară!” – dar laşul n-a mai ieşit (poate a fumat înăuntru, încălcând grav legea).
Să revenim la reprezentarea României. Cred că multă lume a fost deranjată de limba în care a fost interpretată piesa. Indiferent ce credem despre Ming cel Nemilos sau despre vampiri, piesa trebuia interpretată în română. Versurile ei rafinate ar fi sunat excelent în limba noastră – o limbă a poeziei. Şi ar fi fost reconfortant să auzim cântând în româneşte un interpret care, prin vestimentaţie, sugera atâta putere şi autoritate. Nu mă refer doar la autoritatea de tip Dracula sau Ming cel Nemilos, ci mai ales la autoritatea democratică pe care i-au acordat-o melomanii noştri în faza calificărilor, prin vot liber şi corect.
În plus, am avut şi neplăcerea de a vedea piesa noastră ignorată de românii stabiliţi prin Spania, Italia sau prin alte părţi, şi care aveau datoria să o susţină. După ce că România i-a sprijinit, i-a încurajat să plece, face totul ca ei să rămână acolo, după ce că guvernul nu-i mai taie de pe listele electorale, ei chiar să nu fie capabili de un efort de zece secunde? Sau, mai rău, dacă l-au făcut, au votat pentru Republica Moldova sau pentru cine le-a mai plăcut lor? Avem, de altfel, toate motivele să fim supăraţi şi pe fraţii noştri din stânga Prutului, care au pus muzica înaintea geopoliticii şi au ratat ocazia de a-şi dovedi solidaritatea. Una peste alta, însă, avem şi noi un mare motiv de satisfacţie: dacă şi acum, în ciuda presei celei răuvoitoare, britanicii ne-au dat mai multe puncte decât le-am dat noi lor, să ne închipuim ce va fi la anul, după eliminarea restricţiilor de pe piaţa muncii.       
 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Binele propriu şi răul altora

Nicolae GRECU

Binele propriu şi răul altora

La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

pr. Constantin STURZU

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

Nostalgii

Alexandru CĂLINESCU

Nostalgii

Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

pulspulspuls

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

Caricatura zilei

Probleme între frați

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.