Ministrul Maimusică

joi, 23 mai 2024, 03:02
1 MIN
 Ministrul Maimusică

Devenise maestru în salturi gigantice (până în tavan), pe care orice acrobat profesionist le-ar fi considerat remarcabile la un copil așa de mic. Până într-o seară, când, pe fondul unei clipe de neatențe a mamei, micul Ciupeanu  pierdu, în aer, reperele „sus” și „jos”, aidoma piloților intrați, fatalmente, în nebuloasa looping-ului catastrofal, și ateriză, ca o torpilă, cu țeasta înainte, în dunga elemenților caloriferului fabricat din fontă dură.

Un universitar agronom din urbe a cunoscut recent, spre uimirea multora, ascensiunea politică rapidă. Profesorul, pe numele său Maimusică Ciupeanu, se specializase în domeniul terenurilor agricole montane, zonă de expertiză închisă, ce nu-l putea face, se înțelege, prea popular. Maimusică avea totuși o particularitate, cum să-i spun, „neurologică” ori „nervoasă”, care-i conferise notorietate măcar printre proprii studenți și colegi. La intervale de zece-douăzeci de secunde, omul se lovea singur, necontrolat, cu mâna dreaptă peste cap, speriindu-și interlocutorii neavizați despre ticul în cauză și tulburând sonor atmosfera cu zgomotele, cam macabre, de cutie craniană traumatizată, pe care le emitea. De unde provenea neobișnuitul și, probabil, extrem de durerosul gest? Prietenii intimi ai domnului Ciupeanu credeau că irepresibilul impuls se născuse în interiorul unui episod teribil din copilăria bietului Maimusică. Pe la vârsta de trei ani, se povestea, viitorul universitar agronom dezvoltase plăcerea primejdioasă de a sări nebunește pe patul cu arcuri (al anilor șaptezeci). Părinții nu reușeau să-l dezvețe de nefericitul obicei, oricât de mult s-ar fi străduit. Dimpotrivă, luptându-se insistent să-l împingă spre alte jocuri, Maimusică revenea și mai furibund la iubirea dintâi. Devenise maestru în salturi gigantice (până în tavan), pe care orice acrobat profesionist le-ar fi considerat remarcabile la un copil așa de mic. Până într-o seară, când, pe fondul unei clipe de neatențe a mamei, micul Ciupeanu  pierdu, în aer, reperele „sus” și „jos”, aidoma piloților intrați, fatalmente, în nebuloasa looping-ului catastrofal, și ateriză, ca o torpilă, cu țeasta înainte, în dunga elemenților caloriferului fabricat din fontă dură. Occipitalul lui Maimusică plesni scurt, precum un pepene răscopt în miez de vară, eliberând jeturi masive de sânge prin toată casa. Sărmana doamnă Ciupeanu – singură cu progenitura buclucașă în acel moment – simți că întregul univers se prăbușește subit peste ea.

Găsi totuși puterea să-l înfășoare pe rănit într-o pătură și, așa cum era, în capot și papuci, să alerge disperată la Spitalul de Pediatrie (aflat, din fericire, foarte aproape). Tragedia abia începuse însă. La un oarecare interval după incident, sosi acasă și tatăl lui Maimusică, domnul Ciupeanu, distins balerin la Filarmonica de Stat din oraș. Descoperi, îngrozit, ușa apartamentului descuiată, luminile aprinse, nimeni înăuntru și, șocant, sânge pe pereți și pe jos. Sună disperat la ușile vecinilor, solicitând ajutor. Cu toții se arătară oripilați: nu auziseră și nu văzuseră nimic. Exsanguinat de spaimă, domnul Ciupeanu refuză să anunțe Miliția, așa cum recomandau colocatarii strânși ca la circ, și se duse, livid, în balcon (stăteau la etajul al patrulea). Fără soție și fără Maimusică, existența nu mai avea nici un sens. Se aruncă decis, cu gesturi elegante, de balerin apreciat, în gol. Neprevăzută a fost doar copertina cofetăriei de la parterul blocului, care, excelent întinsă, îl propulsă pe sinucigaș, la fel ca recamierul pe micul Ciupeanu, înapoi în slăvi, de unde ateriză, viu și nevătămat, între crengile unui cireș din vecinătate. Fix atunci revenea de la spital doamna Ciupeanu cu micuțul în brațe. A-și vedea și soțul zburând prin aer se dovedi prea mult pentru trista femeie, care leșină instantaneu, scăpându-l pe Maimusică, pentru a doua oară, cu fruntea de bordura trotuarului. Din nou, sânge, groază și niște buni samariteni care înșfăcară băiețelul (înfășurat deja în tifon ca un cosmonaut sovietic) și fugiră cu el la camera de gardă a spitalului pediatric. Acolo, vai, același doctor de serviciu! Când îl văzu iarăși plin de sânge pe copilul suturat și bandajat mai devreme, chirurgul experimentă, la rândul lui, un colaps și-și scăpă micul pacient pe cimentul sălii de intervenție, producându-i traumatisme craniene suplimentare. Astfel a dobândit Maimusică, pentru tot restul vieții, bucuria de a se plesni peste creier de trei ori consecutiv. Vă întrebați, desigur, ce legătură are faptul cu menționata ascensiune politică rapidă a insului? Păi, de câteva luni, profesorul a intrat în cel mai mare partid stângist din România. La o întâlnire a membrilor filialei locale cu liderul absolut de la București, Maimusică s-a articulat, brusc și zgomotos, peste țeastă chiar în toiul discursului înflăcărat ținut de marele șef. Derutată de sunete, sala a început să aplaude deodată furtunos.

Ca atare, în prezent, datorită loialității sale, la proxima remaniere, Ciupeanu e primul pe listă pentru postul de ministru al Agriculturii.

 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii