Minunata inspecţie
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco
agri.shop

Minunata inspecţie

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la naveta profesorilor şi la şperţul care se dă şoferilor sau naşului, la oligofrenii supradotaţi de prin mahalale, de-şi duceau creierii în sacoşă de grei ce erau şi ajungeau în armată fără să ştie buche de carte, când îmi amintesc bandele de tineri învăţăcei spărgând cu iscusinţă dughenele privatizaţilor sau telefonând dulce dragelor lor profesoare, ca să le demonstreze potenţele lor sexuale ieşite din comun (şi din comună), parcă îmi saltă şi acum inima de scârbbucurie!

Dar nu e minunăţie mai mare între toate minunăţiile învăţământului ca inspecţia şcolară. Câtă inteligenţă şi spiritualitate românească în acţiune nu dau la iveală aceste inspecţii! Şi asta începând cu anunţul inspecţiei inopinate, care anunţ, pe căi neştiute, prin ţârâituri întortocheate de telefoane, se face întotdeauna. Aşa că atunci când inspectorul „pică” la o şcoală, directorul a primit de mult ştafeta de la Inspectorat ori de la colegul deja inspectat despre pacostea care o să-l calce. O înţelegere mai tare decât jurământul fraţilor de cruce leagă pe toţi directorii din judeţ într-o reţea în care îndatorirea de bază este să se înştiinţeze la timp unul pe altul. Linia de directori aflaţi pe traseul taifunului ştie astfel dinainte, înştiinţată de obicei de secretară cu glas gâfâit de emoţie: „Vine inspecţia! Acuma-i testiculează (un termen specific domeniului, la jumătatea drumului între «test» şi «testicul») pe cei din Gheboaia. Urmează Popăuţii şi pe urmă noi”. Bineînţeles că se întâmplă şi întârzieri, întorsături neaşteptate, încurcături şi abateri de la calea dreaptă a inspecţiei în vreun sat răznit de drumul mare. Căci, se ştie, experienţa de veacuri a poporului a arătat, inspecţiile caută locurile retrase, unde să se mai încingă şi câte un zaiafet. Cohorte de educatoare, învăţătoare şi profesoare meştere la bucate lucrează zi şi noapte prin cuhnii, profesorii cu „darul suptului” sunt avertizaţi să nu vină cu „boamba-n cap” chiar la inspecţie, elevii spală gleturile tapetate cu muci uscaţi, îndrumaţi cu dupaci îndesaţi de femeia de serviciu, alţi elevi fugăriţi de profesorul de sport strâng hârtiile şi chiştoacele aruncate de „măgarii de-a opta” în jurul şcolii.

Totul depinde de care inspector vine. Fiecărui inspector i se află datele biografice mai ceva ca la KGB, doar-doar i se vor găsi ceva slăbiciuni sau metehne omeneşti ori nişte rubedenii cât de depărtate care să-şi aibă locul de baştină în satul inspectat. Dacă se află ceva, alta-i treaba! Poate fi îmbrobodit degrabă. Unii inspectori merg de-a-n boulea la ore, joacă darabana cu degetele pe bancă, aşteptând sfârşitul orei. Apoi dom' inspector, după ce în prealabil a bolmojit un proces-verbal de inspecţie cum că totul a ieşit bine, cu mici excepţii, ce ţin de slaba bază materială a şcolii. Şi nu întâmplător zic „se întinde la masă”, căci inspectorul cu pricina ştie să îndelungească masa, întrebând la început de belelele şi necazurile vieţii profesorilor de la ţară, ascultând cu răbdare toate ofurile „colegilor” săi, cum le spune. În privinţa mâncatului, oaspetele face cinste bucatelor gazdelor, căci cum mănâncă dom' inspector, să fi mâncat la nouă pomeni şi la nouă praznice şi tot ţi-ar fi făcut poftă. „Să ne scuzaţi că ne-a fost în grabă”, zice directoarea, dar curând gazdele vor constata că domnului inspector aman îi mai place lingura mare şi adâncă. Ţopul de pui, trecând prin rotisorul măselelor inspectoriale, iese alb-abişor, fără urmă de carne pe el. Pe urmă, fără să aştepte multă poftire, mi-ţi înşfacă cogea castron cu sarmale, le tăvăleşte prin smântână de mai mare dragul şi apoi iute şi degrabă le trece pe sub nas la vale, gogâlţ-gogâlţ, neuitând să trimită în urmă şi un gălătuş de mămăligă fierbinte. Apoi altă tăvăleală, alt gălătuş, şi iar gogâlţ-gogâlţ pe gât la vale. Şi uite aşa, haida-hau, haida-hai, cărăbăneşte câte jumătate de ceaun din cel mare în care se curăţă borhăile de Crăciun; başca nişte colţunaşi, asudând mestecându-i, cozonaci, pârjoale, pastramă şi alte asemenea bunătăţi pentru ostoirea zelului inspectorial.

Mai rău era cu alţii, care se întreceau cu rândul paharelor pe care le sugeau de parcă n-ar fi fost. Altora însă, când plecau în inspecţie, li se trezea foamea adormită în pustiul vieţii conjugale şi...

Dar mai bine să ne oprim aici. Soţia, citind cele de mai sus, îmi spune să-mi ţin mai bine limba între dinţi, că, la o adică, tot profesor sunt şi eu. Aşa că, în încheiere, să spun că tipurile şi tertipurile de mai sus ţin doar de vechiul şi odiosul regim. Şcoala noastră de astăzi...

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

„Câtă populaţie din oraş poate să vorbească cu un robot?”

Cosmin PAȘCA

„Câtă populaţie din oraş poate să vorbească cu un robot?”

De la o vreme, nu există discurs public (de obicei, agramat) în care Chirica să nu folosească în sens peiorativ „progresul” şi „progresiştii”. Iar mesajul său prinde, pentru că cei mai mulţi ieşeni, care au înlocuit relativ de curând căruţa cu maşina, se simt inconfortabili cu traiul într-un oraş la început de secol 21.

Filmuletul zilei

opinii

Experimentalism

Codrin Liviu CUȚITARU

Experimentalism

„Am compulsia irepresibilă a ordinii perfecte, a alinierii simetrice a lucrurilor. Câtă vreme ea, obsesia, mă tulbura strict în zona domestică - pantaloni puşi la dungă, haine încadrate morbid de simetric în şifonier, tablouri aşezate perfect pe pereţi, mobilier rânduit milimetric-infinitezimal, precum soldaţii la paradele militare din Piaţa Roşie moscovită, şi alimente puse în frigider pe categorii şi sub-categorii draconic delimitate -, viaţa mea mai era cum mai era, dar, brusc, nebunia mi-a infectat şi munca de cercetare şi, mai ales, de scris academic.”

Farfuria care nu e niciodată fierbinte - Capcana Facebook (II)

Bogdan ILIESCU

Farfuria care nu e niciodată fierbinte - Capcana Facebook (II)

„The single biggest problem in communication is the illusion that it has taken place./ Cea mai mare problemă în comunicare este iluzia că a avut loc.” George Bernard Shaw

Reţeaua urbană a Moldovei între 1774 şi 1859 (ultima parte)

George ŢURCĂNAŞU

Reţeaua urbană a Moldovei între 1774 şi 1859 (ultima parte)

Repertoriul creării inegalităţilor e unul vast, atât timp cât fiecare structură teritorială se găseşte într-o situaţie particulară, dar dincolo de fiecare acţiune luată separat a ingineriei teritoriale la care a fost supusă Moldova, acumularea şi cronicizarea acestora a creat spaţiul marginal de astăzi, arhetipul teritoriilor interstiţiale.

pulspulspuls

Pod de lemne politice între Iaşi, Suceava şi Neamţ: iaca filiera!

Pod de lemne politice între Iaşi, Suceava şi Neamţ: iaca filiera!

Că tot încă mai avem salate beof prin frigidere unii dintre noi, iacătă ca să vedeţi cum se mai leagă câteodată maioneza asta nu numai în bucătăriile gospodinelor din Iaşi, dar şi prin laboratoarele politichiei de Bahlui sau din judeţele vecine, conectate la Iaşi! 

Caricatura zilei

Două măști

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.