Minunea imposibilă pentru Sfânta Parascheva, minune pe care doar oamenii o pot face

Ura, cu dantura ei hâdă, rânjește satisfăcută ceas de ceas, contabilizând victorii pe bandă rulantă în fața armoniei.

„Cine nu e cu noi e împotriva noastră”

Se simte acest lucru zi de zi, de ani buni, mai pregnant după ce susținătorii celor două curente politice care au polarizat România de la finalul anului trecut, „pro-europenii” și „suveraniștii”, au început să-și arunce tone de lături în cap. Unii îi fac pe ceilalți „proști”, „inculți”, ceilalți apelează la etichete de genul „hoți” sau „trădători”. Argumentele nu mai contează, tot ce spun și fac cei din tabăra adversă e prost. „Cine nu e cu noi e împotriva noastră”, consacrat de bolșevici, e mai actual ca oricând.

Apoi, bogații vremurilor noi îi consideră pe cei nerealizați financiar „țărani”, alterând sensul ancestral al cuvântului, săracii îi pizmuiesc pe avuți.

O falie profundă este și între cei care lucrează în mediul privat și bugetari. Se generalizează și toți devin „trântori” și „piloși” ori „sclavi”. Asta deși în ambele sectoare principala problemă este lipsa meritocrației, oamenii unduioși, care știu să lingă clanțele corespunzătoare și să lingă corespunzător clanțele, fiind mai apreciați decât profesioniștii de valoare, loiali, verticali, care spun verde în față ce gândesc. Chiar și atunci când șefii lor greșesc.

Rupturi există și între generații. Atotștiutori, „lupii tineri” îi consideră pe „decreței” depășiți, ultimii, uluiți de răsturnarea scării valorilor după care s-au ghidat, replică greșit pentru vremurile actuale. Adolescenții nu înțeleg modul de gândire al bunicilor, ba chiar pe cel al părinților, adulții sunt siderați de faptul că principalul apelativ utilizat în dialogurile dintre fetele de liceu de azi e varianta de peluză a lui „testicul”, ori că mesajele au luat loc comunicării verbale până și la ieșirile între prieteni.

„Pupători de oase” versus „păgâni”.

Câteva zile pe an, de Sfânta Parascheva, Iașul devine epicentrul unei alte fracturi profunde existente în societate, cea dintre ortodocși, de o parte, și atei ori agnostici, de cealaltă. Noi atacuri, noi etichete contondente, de genul „pupători de oase”, respectiv „păgâni”.

Răbufnirile amintite sunt doar mustul unei societăți care fierbe de mult timp și refulează cu putere. O societate care și-a pierdut de mult busola care arată direcția bună.

Pentru mulți acest lucru e generat de faptul că principala țintă actuală este puterea și înavuțirea rapidă. Când valoarea esențială este banul, noțiuni ca „respect” ori „bun simț” devin, pe zi ce trece, desuete. Tupeul, nesimțirea, agresivitatea sunt rețete mult mai de succes decât decența, rafinamentul, inteligența. „Centura” bate Academia, mahalaua e la putere.

În nebunia existentă, și cei care țin cu Nicușor și cei care țin cu Simion, și cei care conduc BMW și cei care au căruță, și cei născuți în generațiile X, și cei din Y sau Z, și cei care cred în Dumnezeu și ateii, uită lucrul capital al unei omeniri care-și pierde omenia. Că lucrurile esențiale ale vieții ar trebui să rămână cele legate de „bine” și „rău”, noțiuni care, deocamdată, au coordonate asemănătoare cu cele apărute acum sute de ani.

Minunea pe care nu o poate face Sfânta Parascheva

Probabil, toți oamenii au fost buni când s-au născut. Pe parcurs, în doze diferite, mai mici, mai mari, peste inocență au fost picurați stropi din umana dorință de a-ți fi mai bine. Unii au strunit dozajul, alții l-au scăpat de sub control. Au mers mai departe, au trecut granița spre răutate și au devenit, după caz, hoți, cocalari, tirani, chiar demoni. Cu orice preț, călcând în picioare orice, principii, suflete, ei au vrut să devină „șmecheri”, să aibă conturi grase ori valori materiale multiple. Și cei care au reușit să-și atingă țintele financiare propuse, și cei care au ratat sunt convinși că dețin adevărul absolut.

Când le dispare un membru al familiei sau un prieten, ori vreun miliardar celebru, precum părintele Apple, Steve Jobs, spune, de pe patul morții, că „ceasul care costă 30 $ și cel ce costă 300 $ arată una și aceeași oră” ori că „toată bogăția și toată aprecierea, pe care le am, sunt lipsite de sens și neînsemnate în fața morţii iminente”, se gândesc preț de câteva secunde că poate altul e sensul vieții. Le trece însă repede! Și revin la cursa lor nebună spre țintele care le satisfac egoul.

Rândurile de mai sus nu pot caracteriza întreaga societate. Din fericire, există numeroase excepții în cadrul general amintit. Vindecarea omenirii va veni însă când excepțiile vor deveni majoritare, iar binele va învinge răul. Lucru care, la acum arată acum lumea, poate fi atins doar printr-o minune. Pe care nu o poate face Sfânta Parascheva. Doar oamenii o pot face.

 

Publicitate și alte recomandări video