Minunea născută la Flămânzi

Orgoliul metropolitan al Copoului a suferit recent o nouă lovitură: FC Botoșani a terminat turul Superligii Naționale pe primul loc, arătând încă odată (dacă mai era nevoie) că sportul, cu atât mai mult fotbalul, are alte criterii de apreciere și departajare, decât domenii mult mai importante de activitate. Orgoliul metropolitan ne spune că Iașul este capitala Moldovei, cel puțin una culturală. Demografia ne arată un oraș mare, de vreo cinci ori mai mare decât megieșul Botoșani, pigmentat de o tumultuoasă și fascinantă viață studențească, încercată de melancolii incurabile peste ani de către toți ce au trăit-o. La Iași s-a cimentat prietenia dintre botoșăneanul de geniu Eminescu și Creangă, în cerdacul bojdeucii din Țicău și la umbra Boltei Celei Reci. Și acum, iată cum FC Botoșani râde în toate nasurile ieșene din fotoliul de campioană de toamnă (denumire ieșită de mult din uz)! Cum spuneam, fotbalul are legile lui proprii, în care, dacă nu te înscrii, ai de suferit. Criteriul demografic poate avea o oarecare relevanță când e vorba de echipe naționale, fiind vorba de aria de selecție mai mare sau mai mică. Dar la cluburi, unde aria de selecție este întreg maapamondul, de la Noua Caledonie până în Guineea Ecuatorială, via Guatemala, ce mai contează că unele orașe au 500.000 de sufletele și altele n-au atins nici prima sută? Din contra, unele voci autorizate susțin, chiar cu exemple, că în așezările mai mici se face performanță profesionistă mai lesne, fiindcă problemele marilor orașe sunt mai complexe, iar viața politică mai agitată. Pe plan emoțional, în orașe gen Botoșani se poate da mai ușor mână cu mână. Iar fiindcă patimile politice sunt mai puțin însemnate, concordia care vizează prestigiul în crescendo al orașului este ușor de realizat.

Botoșani nu este un oraș de talia Iașului, dar nici Voluntari sau Afumați. E un municipiu respectabil, iar echipa de fotbal, înființată la începutul mileniului de un antreprenor din celebra comună Flămânzi, a ajuns trecând prin Dorohoi sub pulpana Consiliului Județean Botoșani, pentru a ataca performanța. A promovat în elita fotbalului românesc, în 2013, elită pe care n-a părăsit-o nici acum. Mai mult, a ajuns de două ori în play-off, a jucat de două ori în Europa League, vârful de clasament fiind înregistrat în 2019: locul IV. Și după ce nu demult s-a salvat in extremis de la retrogadare, iată acum echipa din Botoșani, cocoțată în fruntea clasamentului, cu același finanțator, cu același antrenor (Leo Grozavu) și cam cu același lot de jucătoti. Botoșaniul nu se compară cu Iașul, clamăm noi, „metropolitanii”, dar patimile politice nu lipsesc nici pe acolo. Valeriu Iftime unește latura publică, prin funcția de președinte al CJ, cu cea privată, prin grupul său de firme, ELSACO și magnetul cu care atrage sponsori de tricou. Liberalul Iftime nu se înțelege chiar de minune cu partenerul său de coaliție, pesedistul Cosmin Andrei, aflat în fruntea primăriei, astfel încât echipa nord-estică nu are parte de un stadion la nivelul locului pe care-l ocupă, fiindcă liberalul ar vrea, dar stadionul este al PSD!

Pentru noi, metropolitanii de Bahlui, întrebarea năucește creiere: de ce nu se poate și la Iași, ceea ce se poate la Botoșani? La noi, între Primărie și CJ există (prea) multă înțelegere, dar fonduri private nu prea, iar în domeniul public se aude marșul funebru al austerității. Împrumuturile mereu acordate de businessmanul Cornel Șfaițer – trecut și el cu succes pe la Botoșăni – nu țin loc de finanțare privată. Mai mult, lăudatul Leo Grozavu face minuni pe-acolo, după ce a eșuat în Copou, rememorând o altă aventură antrenorială de pe vremuri, cea cu gălățeanul Petre Grigoraș. Ca să nu mai amintim de scouteringul performant de acolo, în comparație, ci cel cvasiinexistent de aici. Performanță se poate face independent de sporul demografic și sursa de finanțare, dar pentru asta sunt necesare competență profesională și seriozitate. Ceea ce, în mod regretabil, nu există în dulcele târg.

Când se scrie acest text, nu se știe dacă minunea izvorâtă cândva de la Flămânzi nu va fi fost frântă pe Litoral. Foarte probabil că gluma aceasta din vecinătatea Iașului nu se va îngroșa la nivelul unui neverosimil titlu. Cert este că avem de învățat de la vecinii noștri de județ. Nu de alta, dar noi am fost de râsul Metaloglobusului, iar ei sunt acum (fie și temporar) în fruntea bucatelor!

Publicitate și alte recomandări video