Iertarea a venit că o eliberare, chiar daca mă aflam în penitenciar. În acel moment s-a ridicat vălul. Greutățile de pe sufletul meu s-au evaporat și am putut din nou să privesc spre viitor. Mă simțeam liber, deși eram închis!

Nu a fost ușor. După 8 ani, în care am băut zilnic din amarul neiertării, în care planificasem răzbunări și reîntoarceri triumfătoare în viața politica, am realizat că îmi vândusem sufletul și că eram nefericit. Simțeam că mor câte puțin în fiecare zi.

Dumnezeu vine în viața noastră prin oameni, evenimente, oportunități. La mine a venit prin cărți.

Prima carte pe care am citit-o în Penitenciarul Iași a fost despre Gulagul Sovietic. Atunci am înțeles că nu am dreptul să mă plâng, că prin ce treceam eu, putea fi comparat cu Armata (fără instrucție și fără permisie). Din acel moment, am început să denumesc perioadă petrecută de mine în penitenciarele din Romania: Armată. În tinerețe am reușit să „fentez” armata, care m-a urmărit și m-a găsit, sub o altă formă, la 41 de ani. Această nouă repoziționare mi-a adus primul văl de liniște interioară.

A doua carte, care mi-a marcat viața, a fost o carte despre iertare scrisa de un pastor american. Acesta carte a dezvăluit Miracolul Iertării. Erau relatate procesele de conștiință prin care treceau victimele, în drumul lung al iertării. Am realizat că sunt una dintre aceste persoane și că totul depinde doar de mine. Am înțeles că nimeni nu își va cere scuze sau iertare, nimeni nu regreta ce mi se întâmpla și că în mâinile mele stă fericirea sau nefericirea mea.
Nu am mai așteptat scuze, nu am mai așteptat să se facă dreptate (care nu s-a făcut nici până în prezent, dar eu mai sper) și am decis sa iert din inimă, mai ales după ce am citit a treia carte, Biblia.

Decizia de a ierta în totalitate este a mea, nu m-a ajutat nimeni, nu a observat-o nimeni. Din acel moment iert în fiecare zi.

I-am iertat pe cei care au mințit în fata instanței pentru a fi absolviți de vină. I-am iertat pe cei care m-au „judecat” și condamnat fără dovezi. I-am iertat pe cei care s-au întors împotriva mea, mai ales pe cei care îmi erau prieteni. l-am iertat pe cel care, deși știa că fusesem doar o victima colaterală, (el fiind de fapt ținta), și nu l-am trădat pentru a îmi scapă pielea, a ales să mă trădeze cu prima ocazie. Am iertat-o și pe cea care a promis să îmi fie alături la bine și la rău, dar care s-a schimbat cât am fost plecat. Am iertat pe toata lumea.

Astfel, am reușit să mă eliberez, să nu trăiesc încătușat de proiecte moarte, ci să pot trăi din plin fiecare clipă, să pot privi spre viitor.

Decizia de a ierta a fost cu siguranța una dintre cele mai bune din viața mea. Vă invit să faceți la fel.

Vindecarea a mai întârziat câțiva ani. În tot acest parcurs de evoluție și dezvoltare, a fost necesar să mă iert și pe mine. 

Acum sunt echilibrat. Însă sunt și eu om. Din când în când, în momentele de criză, când mă înfurii și izbucnesc, aleg sa iert.  Iert din nou și din nou și din nou, cum scrie în Biblie, de 70 de ori cate 7. Pentru că, eu cred că iertarea este o alegere conștientă.

Radu Prisacaru - Consilier de Dezvoltare Personală & Coach - www.raduprisacaru.ro