Un fotoliu pepit, dintr-un material care părea realizat dintr-un plastic în care fuseseră turnați „fulgi colorați”, creând un aspect pepit, atractiv, te făcea să întorci capul, să te apropii și să ceri detalii. Se întâmpla recent, pe 2 octombrie, la conferința „Building our Sustainable Future – Soluții Sustenabile pentru mediul construit”.

Citiți aici integral Ziarul de Business nr. 32

Evenimentul, organizat de Asociația Română pentru Dezvoltare Locală Durabilă (ARDLD) și Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă al Guvernului României, a reunit specialiști din diverse domenii pentru a discuta modalități de a face mediul construit mai eficient și prietenos cu mediul. Iar fotoliul propus de ing. Eugen Ailenei, cercetător la Facultatea de Design Industrial și Managementul Afacerilor din cadrul TUIASI e un prototip, un exemplu a ceea ce se poate realiza din materialele textile reciclate.

„Am plecat, cu ideea asta, de la experiența de peste 10 ani pe care o am în domeniul textil. La un moment dat, am activat și într-o firmă care se ocupa cu reciclarea, cu recuperarea fibrelor celulozice din deșeurile pre-consum, din care se realiza vata hidrofilă. Dar în urma procesului de sortare rămâneau zeci de tone de deșeuri. În general, problema deșeului textil este că nu prea este sortat. Cam 30% din cantitatea de textile care ajunge în camera de croi, în faza de croire, devine deșeul pre-consum. Cantitățile sunt mari”, spune Eugen Ailenei, așezat comod în fotoliul său realizat din 21 de kilograme de textile tocate, termo-presate.

Fondator și unic acționar al unui start-up de profil

Ing. Eugen Ailenei este fondator și unic acționar al SC FRC-ReCoTex SRL, un start-up care își propune să aducă pe piață materiale inovative. Iar propunerea sa a făcut obiectul unei teze de doctorat („Valorificarea deșeurilor textile complexe în materiale compozite utilizate în construcții”) și s-a concretizat printr-un brevet de invenție obținut de Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași (TU Iași).

Cea mai sustenabilă soluție de a utiliza textilele nu e reciclarea, ci reutilizarea lor, spune cercetătorul. În standul TU Iași de la intrarea în Sala Voievozilor de la Palatul Culturii, acolo unde a avut loc conferința despre viitorul sustenabil al României, mai sunt și alte exemple de utilizare a materialului propus de cercetătorul universității tehnice: câteva plante de un verde intens dau culoare griului din hol – cutiile în care sunt plantate pot fi utilizate ca module pentru acoperișuri verzi. Însă plăcile obținute din textile tocate sunt la fel, dacă nu mai solide decât materiale precum OBS-ul, PAL-ul sau rigips-ul, așa că își pot găsi ușor utilitatea atât în industria mobilei, cât și în construcții. Și asta cu costuri mult mai mici, pledează Ailenei, în condițiile în care România are cea mai mică rată de refolosire a materialelor textile din Europa, de 1%, în timp ce la nivel european atenția devine tot mai ascuțit îndreptată spre sustenabilitate.

„Ieșim sub prețul OSB-ului, cu mult sub prețul PAL-ului”

„De la 1 ianuarie, probabil mă veți plăti să vin să vă iau hainele vechi. Da, e mai ieftin. Și Primăria va trebui să găsească o soluție pentru reciclarea textilelor. Oricum, în momentul de față e foarte scump să duci către groapa de gunoi un deșeu textil. Toți caută soluții să facă ceva cu el, și, în plus, directivele ne îndreaptă să găsim soluții. Ca un calcul economic, ieșim sub prețul OSB-ului, cu mult sub prețul PAL-ului. Gândiți-vă, dacă pot să 3D-formez un mobilier, elimin o grămadă de operațiuni pe care ar trebui să le fac dacă aș face, de exemplu, un fotoliu ca acesta dintr-un material convențional: ar trebui să tai diferite forme, să le îmbin, înseamnă manoperă, înseamnă multe subansamble cu care să le prinzi, înseamnă timp pierdut, oameni mulți… Aici ai o termo-presă, vii cu o placă 2D, ai reîncălzit-o și ai format-o”, explică Eugen Ailenei.

În ce mă privește, a fost dragoste la prima vedere pentru fotoliul din holul Palatului Culturii. Și nu m-ar mira dacă cineva și-ar decora pereții cu bucăți din materialul din care e realizat scaunul, în loc de tablouri, ca elemente de design. Însă, teza de doctorat a cercetătorului ieșean s-a concentrat în mare parte pe comparația dintre materialul realizat de el și OBS (un derivat de lemn cu rol multifuncțional, realizat prin lipirea așchiilor care au forme și dimensiuni diferite).

„Eu am plecat de la ideea inițială de a înlocui OSB-ul, care are un compus, o rășină fenolică ce emană mult timp niște gaze care nu sunt tocmai prietenoase. Sunt plăcile acelea aglomerate. Ei bine, materialul realizat de mine are calități comparabile cu cele ale OSB-ului și chiar are proprietăți mai bune. Ce are în plus acest material este faptul că e hidrofob. Deci apa nu trece prin placa asta, datorită compoziției ei, având un polimer termoplast, care este hidrofob, având poliesterul în proporție mare, nu lasă să treacă apa. De asta am dezvoltat și soluția de cutie pentru acoperișuri verzi.

Și-a construit singur o termo-presă

Fotoliul expus nu e însă de vânzare. E plimbat prin expoziții, doar ca să facă poftă unor posibili clienți, mi-am zis cu amărăciune. De fapt, e expus pentru a atrage potențiali investitori care ar putea satisface dorința unor clienți (ca mine), care visează la mobilă ușoară, frumoasă, sustenabilă și, dacă se poate, și mai ieftină.

„Eu nu vă pot spune în momentul de față cât va ajunge acest fotoliu. Vă pot spune cu cât pot să scot un metru pătrat de placă de genul ăsta, explică inventatorul. Fotoliul e deja un update la o placă plană. Dacă un obiect este un obiect de serie, are un preț mai mic, dacă este un semi-unicat sau o serie restrânsă, clar că prețul e undeva mai mare, pentru că această formă trebuie să o realizezi într-o matriță. Iar matrița respectivă presupune un aluminiu, presupune o presă de forță, presupune un cuptor de încălzire, de preîncălzire și de preformare. Pot să vă spun însă că suntem sub prețurile OSB-ului, PAL-ului și chiar al rigipsului. Un investitor ne-ar ajuta să achiziționăm utilajele care ar permite prelucrarea la scară largă a produselor din textile reciclate”.

Pentru a realiza cercetările pentru teza de doctorat, Ailenei și-a construit singur o termo-presă, care îi permite însă să realizeze fragmente de 30-40 de centimetri lungime si cam de 10-15 cm lățime. Pentru a realiza produsele prototip, a apelat la ajutorul altor companii, din alte industrii.

Ca să testez rezistența fotoliului, am fost invitată să sar pe el

„Frumusețea soluției mele este că e foarte simplă. Un lucru simplu, o soluție simplă, un flux tehnologic cât se poate de scurt, cât se poate de puțin energofag, pentru că defibrarea este o operație energofagă. Ori, în momentul în care încerci să defibrezi ceva, înseamnă kilowați pe oră cu o mașină de defibrat. În schimb, eu am o ghilotină, am tăiat resturile textile, le-am termo-presat și am scos un produs. Produsul ăsta 2D, spune Ailenei în timp ce arată spre o placă realizată din resturi textile, de 7-8 mm grosime, pot să-l fac și 3D. Pot să-l înglobez în mobilă, în mobilă 3D formată, în acoperișuri, în case”.

 

 

 

• Vezi în continuare fotografii din laborator

Ca să testez rezistența fotoliului, am fost invitată să sar pe el (ceea ce nu am făcut). Însă cercetătorul dă asigurări că nu se va rupe, pentru că are o elasticitate mai bună decât un material realizat din lemn.

„Pentru că este elastic, prin natura polimerului, îi permite absorbția șocului, îi permite să suporte o greutate mai mare prin diferite manevre de 3D-formare, prin formare de canturi putem să îl rigidizăm. Un OSB, de exemplu, este mai rigid decât materialul meu. Dar nimic nu mă împiedică să execut niște striații care să-i crească rigiditatea pe direcția pe care o doresc. Deci din materialul ăsta se poate face mobilă, poate fi utilizat pentru construcții – eu am realizat o căsuță – se pot realiza și plăci decorative. Prin sortare pe culoare noi putem să facem orice. Materialul poate fi placat, poate fi vopsit, nu are limite, doar imaginația noastră este limitată”, mai spune Eugen Ailenei.

Cum își vede viitorul?

În ce privește viitorul startup-ului ReCoTex, Ailenei spune că „partea de cercetare este oarecum închisă și s-a concretizat printr-un brevet la nivel european care are acoperire pe Franța, Germania, Irlanda și România, care e proprietatea Universității Tehnice. În momentul în care voi avea niște utilaje, poți să cesionez o parte din aceste drepturi. Brevetul ne protejează ca altcineva să nu mai folosească acest mod de realizare pe teritoriul României, Franţei, Germaniei, Irlandei. Acum suntem în faza de identificare a produsului ideal, care ar avea valoarea adăugată cea mai mare și care ar putea intra pe piață foarte ușor, urmată de agrementare, pentru că trebuie să dai un certificat de conformitate la produsul respectiv. După care, în funcție de succesul pe care îl va înregistra produsul, va avea o finalitate fericită sau nefericită”.

Materia primă – deșeul textil – este din belșug. Și va fi din ce în ce mai mult

Creșterea populației globale, asociată cu o explozie în ultimii ani a industriei fast-fashion, a dus la apariția unor cantități uriașe de deșeuri textile. Așa că materia primă utilizată de ReCoTex este din belșug, mai aduce Ailenei un argument care ar putea convinge un posibil investitor cu viziune să susțină afacerea sa cu materiale inovatoare.

„Acum să zicem că fast fashion-ul a mai scăzut în intensitate, după campaniile astea de sustenabilitate și ecologie și dezvoltare durabilă, dar tot există o problemă. Traseul clasic pentru reciclarea textilelor este defibrarea. Luăm aceste deșeuri, le defibrăm și recuperăm fibra din ele. Dacă e doar bumbac, e o problemă, de asta îi punem și poliester, să fie mai rezistent, să nu se deformeze. Îi punem și elastan, să fie mai strâns pe corp. Deci el e o multitudine de fibre, încorporează ca să aibă caracteristicele care le dorim. Dar vedeți că luați tricoul și după două purtări prinde scame, peeling se cheamă ăla. Peelingul ăla vine din ce? De la fibra scurtă, care este fibra reciclată. Fibra aia nu rămâne la lungimea ideală de filare. Devine din ce în ce mai scurtă. Oricum trebuie să adaugi o fibră de legătură ca să realizezi un fir cât de cât. Dar niciun filator – eu sunt filator la origine – nu vrea să lucreze cu fibra regenerată, reciclată, cel puțin mecanic. Pentru că e scurtă și e greu de controlat în tot procesul. Atunci, simplu, mi-am zis, o tăiem, o amestecăm cu un polimer termoplast, pe care îl găsim tot în industria textilă, o termo-presăm și putem să facem diverse lucruri: am realizat și o căsuță. Am realizat o formă 3D, el fiind termo-format, toată frumusețea soluției este că o putem toca și să o reformăm din nou, pentru că suportă mai multe cicluri de reciclare”.

„Bunicii noștri aveau un costum toată viața. Acum, ieftin și mult nu e durabil, și generează foarte multe deșeuri”

Iată și niște detalii tehnice, pe care le-am obținut în momentul în care am vrut să aflu câte resturi textile sunt înglobate în fotoliul expus.

„Putem să lucrăm la dimensiune, la grosime și scăzând grosimea, dacă folosesc un OSB de 8 mm, eu pot să folosesc un material compozit de 5 mm, și să-i dau aceeași proprietăți. Deci dacă el are 1.000 kg pe m3 și are o grosime undeva la 7-8 mm, gândiți-vă că iese ceva metraj. În placa asta, cred că am 21 kg de textile tocate. Ea are dimensiunea de 90 x 90 cm, aproape un metru pătrat și are o grosime de 8 mm (vezi foto). În genere, densitatea e între 960 și 1.000 kg pe m2. Comparativ, OSB-ul are între 600 și 700 kg pe m2. Deci e undeva la, nu chiar dublu, dar e cu 30-40% mai greu decât OSB-ul”, mi-a răspuns cercetătorul.

În final, expertul a explicat și de ce ar trebui, atunci când ne alegem hainele, să ne amintim de înțelepciunea bunicilor i să cumpărăm haine mai scumpe, dar de calitate, care ar reduce cantitatea de deșeuri:

„Să știți că cea mai bună formă, sau cea mai eficientă formă, nu este reciclarea, este reutilizarea. De asta, calitatea hainelor e primul factor în a încuraja reutilizarea. Pentru că dacă eu proiectez o haină care deja are înglobată în ciclul ei de viață o îmbătrânire accentuată, și dumneavoastră ați luat de la firma X o haină și nu ați purtat-o nici măcar un sezon întreg și deja nu mai are caracteristicile care vă plac – s-a decolorat, a apărut peeling, s-a deformat structural – clar că aia nu mai poate fi nici măcar reutilizată. Ideal ar fi să facem cum făceau bunicii noștri, care aveau un costum toată viața, pentru că era o haină de calitate. Costa mult, într-adevăr. Dar noi consumăm în exces. Ne-au învățat marile firme, ne-au învățat să consumăm, pentru că ăsta e secretul. Ieftin și mult. Dar ieftin și mult nu e durabil și generează foarte multe deșeuri. Zi de zi, suntem învățați că moda s-a schimbat, nu se mai poartă gri, se poartă vișiniu, nu se mai poartă croiul ăsta, se poartă evazat, nu se mai poartă strâmt. Și ăsta e un fenomen generator de deșeuri”.

Vezi și: Teza de doctorat ing. Eugen Constantin Ailenei, fondator Recotex, cercetător TU Iași

Publicitate și alte recomandări video