anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

vineri, 30.09.2022

Modernitatea şi postmodernitatea alienării

GALERIE
codrin liviu cutitaru
  • codrin liviu cutitaru
- +

Fugi, Rabbit (şi toată seria pe care o deschide) reprezintă o parabolă a alienării în universul postindustrial, publicarea sa în română căpătând, încă din 2008, cu un an înaintea morţii scriitorului, o neaşteptată legitimitate culturală în contextul prezentului.

Seria epică dedicată de John Updike faimosului personaj „Rabbit” - serie formată din patru romane şi o nuvelă - are măcar două funcţii majore în istoria literară americană din ultima jumătate de secol. În primul rând, a consolidat poziţia de corifeu al prozei de peste Ocean pentru autorul Vrăjitoarelor din Eastwick: Updike (dispărut în 2009) este un clasic al literaturii contemporane, primind nenumărate premii şi distincţii, de la National Book Award, până la Pulitzer. În al doilea rând, romanele amintite - publicate la un deceniu distanţă unul faţă de celălalt, pe parcursul a cincizeci de ani - oferă o imagine fidelă a mişcării ficţiunii americane dinspre modernitate către postmodernitate. Seria „Rabbit” constituie, de aceea, cu virtuţile sale estetice numeroase şi, desigur, (şi) cu puţinele ei scăderi (la o privire exigentă, se pot contabiliza şi acestea), un crâmpei fundamental din cultura americană actuală, peste care nici un istoric literar serios nu are cum să treacă.

Primul roman al şirului - Rabbit, Run/ Fugi, Rabbit -, apărut în Statele Unite în anul 1960, a fost tipărit la Humanitas în traducerea excelentă a doi profesionişti redutabili - Antoaneta Ralian şi George Volceanov. Povestea ne introduce în biografia ficţională a protagonistului (Harry Angstrom - poreclit „Rabbit”/ „Iepure”, datorită abilităţilor lui sportive: eroul a jucat baschet în liceu, câştigând o oarecare popularitate locală în Brewer, Pennsylvania). Existenţa sa va fi urmărită, în celelalte volume ale seriei, pe durata a jumătate de veac. Romanul de deschidere se focalizează însă doar pe tribulaţiile personajului într-un interval de trei luni. Rabbit are douăzeci şi şase de ani acum şi trăieşte din amintirile apuselor lui succese sportive. Prizonier în mariajul cu Janice (alcoolică şi însărcinată), tată deja al unui băieţel de doi ani (Nelson), vânzător mărunt de articole de bucătărie şi etern îndatorat financiar unor socri nemulţumiţi, el experimentează sentimentul de ratare şi umilinţă, caracteristic bărbatului american din prima jumătate a secolului trecut (bărbat copleşit de rutina şi insignifianţa vieţii de suburbie). În urma unui impuls spontan, Harry îşi părăseşte familia, conducându-şi maşina spre sud, pe parcursul unei nopţi întregi de reverii iraţionale.

În zori, trezit la realitate, Rabbit revine în Brewer, dar nu se întoarce acasă, preferând să meargă la fostul său antrenor şi, apoi, în apartamentul lui Ruth Leonard, o prostituată instabilă emoţional, cu care începe o relaţie. Drama lui Rabbit rămâne una a înstrăinării, pe fondul unei societăţi compulsiv consumeriste, tot mai insensibilă la nevoile spirituale ale individului. Eroul e un adolescent întârziat, inapt pentru asumarea oricărei responsabilităţi şi, implicit, pentru intrarea în profilul psiho-moral al adultului. În ciuda faptului că se întoarce la Janice atunci când ea naşte (o fată, Rebecca) - (şi) datorită medierilor făcute de pastorul episcopalian Eccles -, Rabbit păstrează o spaimă constantă pentru rigorile vieţii sociale (chiar numele lui este elocvent - „Angstorm” -, un compus german între „frică” şi „impuls”), fugind din nou (a doua sa plecare are consecinţe tragice: într-o criză de alcoolism, Janice îşi ucide accidental fetiţa, înecând-o în cadă). Mai mult, aflând că şi Ruth e însărcinată, Harry nu mai reuşeşte să ia nici o decizie şi dispare simbolic în final (îl revedem, la diferite vârste, în Rabbit Redux - 1971, Rabbit is Rich - 1981, Rabbit at Rest - 1990 şi Rabbit Remembered - 2001, fugind şi revenind de/la el însuşi, într-o tensiune patetică a imposibilităţii de adaptare). Fugi, Rabbit (şi toată seria pe care o deschide) reprezintă o parabolă a alienării în universul postindustrial, publicarea sa în română căpătând, încă din 2008, cu un an înaintea morţii scriitorului, o neaşteptată legitimitate culturală în contextul prezentului.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De ce câştigă extrema dreaptă

Pavel LUCESCU

De ce câştigă extrema dreaptă

Tot mai mulţi din aşa-zisa lume civilizată strigă tot mai strident că vor o schimbare. Deocamdată nici ei nu ştiu cum şi către ce. Dar, ca de atâtea ori în istorie, se vor găsi mereu politicieni care vor ştii să călărească valul şi să ne vândă cu succes o nouă rundă de iluzii.

opinii

Cu ochii larg închişi

Alexandru CĂLINESCU

Cu ochii larg închişi

Unele evenimente din ultima vreme, mai ales aşa-zisele „referendumuri” organizate de ruşi în terioriile ocupate, m-au făcut să-mi reamintesc de un text pe care l-am publicat în urmă cu nouăsprezece ani. Îl reiau aici, în ideea că el va arăta, o dată în plus, că liderul de la Kremlin este, în tot ce face, de o nesmintită şi sinistră consecvenţă.

De la oraşul creativ, la cel al creatorilor (I)

George PLEȘU

De la oraşul creativ, la cel al creatorilor (I)

Săptămâna trecută a fost lansată, fără prea mare tam-tam mediatic, dar cu reacţii bune în online, platforma orasulcreatorilor.com. În spatele ei sunt oameni din echipa care a realizat logo-ul Iaşului, care de data aceasta au invitat pentru consultări mai largi o serie de tineri implicaţi în industriile creative locale, în timp ce site-ul era încă în perioada de teste.

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Codrin Liviu CUȚITARU

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Emil Brumaru era, în subsidiar, aidoma tuturor scriitorilor adevăraţi, fiinţa cea mai delicată cu putinţă - aproape fragilă, aş îndrăzni să observ - care-şi disimula, în identitatea (construită) de rebel al culturii, propriile temeri şi inhibiţii în faţa „infernului” din celălalt.

pulspulspuls

Aripa fără scrupule a partidoiului local tocmai dă atacul la un proiect de milioane de iepuroi!!

Aripa fără scrupule a partidoiului local tocmai dă atacul la un proiect de milioane de iepuroi!!

Iată, dacă mai era nevoie, stimaţi telespectatori, dovada că şi în politichie este valabilă vorba aia că aşchia nu sare departe de trunchi şi unde altundeva puteam vedea mai bine o asemenea confirmare decât în familia fostului deputat Rachetă Patriot, hahalera universitară care a făcut de râs oraşul în ţară şi nu numai cu iniţiativa legii privind pensiile speciale, dar mai ales prin nenumăratele declaraţii şovine, patriotarde şi pompoase de tip vadimist. 

Caricatura zilei

Zbor anulat

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.