Moldovei i se cuvenea mai mult! (II)

Nu numai că e greu de realizat o contabilitate a diverselor sume, dar e şi imposibil de cuantificat miriadele de relaţii de natură economică, demografică, financiară, culturală în care Moldova a fost parte a sistemului teritorial naţional. Cu alte cuvinte, nu ştim dacă la momentul acesta bilanţul e pozitiv sau nu, dar istoric vorbind, Moldova, după ce şi-a pierdut capacitatea de autogestiune, a dat înzecit mai mult ţării decât a primit.

În România nu există discriminare regională pozitivă (continuare)

După PIB/locuitor, regiunile cu cele mai mari valori raportate de media naţională (100%) sunt: Bucureşti-Ilfov (225%) şi Vest (101%). Încă două regiuni de dezvoltare din vestul ţării se apropie de medie: Centru (96%) şi Nord-Vest (92%). Alte trei regiuni de dezvoltare (Sud-Est, Sud şi Sud-Vest) au valori cuprinse între 77 şi 82%, iar regiunea de dezvoltare Nord-Est are doar 63.8%.

1. Ajutoarele de stat regionale

Ca şi în cazul Poloniei, acestea vizează în primul rând IMM-urile. Deosebirea e că Polonia avantajează zonele sărace, introducând, după cum am văzut în primul text, mai multe niveluri ale intensităţii ajutorului, niveluri invers proporţionale cu dezvoltarea economică a regiunilor (voivodate), pe când România, nu! Şi asta, în ciuda faptului că ecarturile de dezvoltare ale structurilor NUTS II sunt mai mari în ţara noastră decât în Polonia.

În privinţa ajutoarelor de stat regionale acordate investiţiilor avem doar două niveluri (Bucureştiul – 40-50% şi restul României – 85%), plecând de la faptul că toate celelalte regiuni de dezvoltare ar avea sub 75% din media PIB/locuitor a UE. Dar nu e acelaşi lucru să te situezi în proximitatea acestei cifre (Vest, Centru şi Nord-Vest) şi să fii trecut cu câteva procente peste 40% din PIB-ul mediu european, ca în cazul regiunii de Nord-Est.

Considerând aceleaşi valori ale intensităţii ajutoarelor de stat, în două judeţe precum Arad şi Vaslui, nu trebuie să facem greşeala să ne închipuim un echilibru perfect în repartiţia teritorială a volumului acestor fonduri. Nicidecum! E mai degrabă vorba de un dezechilibru perfect. De regulă, marile investiţii ale multinaţionalelor potenţează şi afacerile de natură antreprenorială, fie pe cele legate direct de natura domeniului în care funcţionează marea implantare, fie în activităţi paralele – în domeniul comerţului alimentar sau non-alimentar, în diverse servicii, divertisment etc., activităţi necesare unei populaţii în creştere sau măcar mai stabile şi cu venituri din ce în ce mai importante.

2. Facilităţi fiscale şi ajutoare de stat acordate marilor companii multinaţionale

Dificil de cuantificat şi imposibil de contabilizat, această formă de ajutor reprezintă imaginea unui alt dezechilibru perfect. Accesibilitatea redusă a estului României la pieţele de desfacere ale UE, de unde vin şi unde se duc majoritatea mărfurilor angrenate în comerţul extern al României şi de unde se delocalizează principalele investiţii străine, face ca aceste ajutoare de stat să se concentreze în special pe faţada vestică, Transilvania, iar în România extracarpatică acestea sunt strâns legate de economia de aglomeraţie a Bucureştiului şi a ariei sale de influenţă (Ilfov, Argeş şi Prahova).

Nu avem o sursă care să ne edifice asupra volumului acestor fonduri, ca urmare am apelat la repartizarea pe regiuni de dezvoltare a soldului Investiţiilor Străine Directe (ISD) la 31 decembrie 2020 (BNR – Investiţiile străine directe în România în anul 2020). Studiul BNR demonstrează asimetria investiţiilor străine pe regiuni. Relativizând, prin realizarea raportului dintre ISD şi numărul de locuitori. Regiunea de dezvoltare NE are doar 519 euro/loc, în timp ce toate celelalte regiuni de dezvoltare au valori superioare ale acestui indicator: Bucureşti şi Ilfov (24 150 euro/loc.), Vest (3 875 euro/loc.), Centru (3 671), Nord-Vest (2 219), Sud (2 053), Sud-Est (1 549) şi Sud-Vest (1 308). Pentru că ecartul între Bucureşti şi restul regiunilor e atât de mare, ne vom limita comparaţiile doar la nivelul unor regiuni. Raportul între Regiunea de Dezvoltare Nord-Est şi cea de Vest e de 1 la 7,5 şi între Nord-Est şi Nord-Vest e de 1 la 4,3. Nu ştim dacă relaţia dintre ISD şi ajutoarele de stat pentru marile companii ce se implantează în România e (perfect!) direct proporţional, dar un lucru ştim sigur – e imposibil să fie invers proporţional!

Am mai „sondat” încă două programe de finanţare (Programul Operaţional de Dezvoltare – POR şi Planul Naţional de Dezvoltare Locală – PNDL), care au ca obiective principale diminuarea ecarturilor de dezvoltare între regiuni. Dar şi aici, ca şi în cazurile precedente, guvernanţii de la Bucureşti interpretează într-o manieră bizară sprijinirea regiunilor mai puţin favorizate.

Pentru că am depăşit numărul de caractere atribuite, mă voi opri aici, dar nu înainte de a vă semnala un text (cu acelaşi nume) apărut în site-ul Mişcării pentru Dezvoltarea Moldovei, ce e însoţit şi de hărţi ale repartiţiei indicatorilor economici şi a fondurilor diverselor programe de finanţare la nivel regional (pentru Polonia şi România) – Moldovei i se cuvenea mai mult. (Pe săptămâna viitoare)

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video