Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Moleşeala de după sărbători

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Vreau să vă vorbesc doar despre somnolenţa în care zace, între anumite ore, casa noastră. După cum v-am spus, pisicile dorm, nu mai încapi în pat de ele. Sunt sufletul Cristinei. Un suflet cald ce se revarsă peste tot locul. (...) E ca în Oblomov sau în Walt Disney. Toate lucrurile sforăie şi cască. (...) E un căscat enorm, o somnolenţă molipsitoare, o moleşeală dulce ce vine din lăuntrul nostru şi cuprinde încetul cu încetul tot cosmosul din noi şi din afara noastră. Ne aflăm sub vraja pisicilor şi a somnului.

După sărbătorile de iarnă, în casa noastră domneşte o atmosferă oblomoviană. Jos, la bucătărie, într-un coşuleţ destul de cochet, dăruit de Larissa, doarme Maşa. Pe hol, întins pe o parte, Celsius. Câinii s-au obişnuit atât de mult să stea în casă, că acum refuză să mai iasă afară. Maşa doarme covrig, dacă o deranjezi, scoate un geamăt uşor şi îşi vâră şi mai mult botul între labe. Din pricina faptului că doarme toată ziua şi toată noaptea, aproape că s-a dezvăţat să meargă. Celsius latră prin somn, tresare, apoi se linişteşte din nou. Totuşi el se mai trezeşte de două ori pe zi şi fuge să latre aiurea la poartă. Celsius e un câine frumos. E un fel de Border Collie maidanez care ne-a fost strecurat în urmă cu 7 ani, într-un miez de noapte de februarie geros, afară erau -14 grade Celsius, pe sub poartă. Era un ghemotoc de blană, pe jumătate îngheţat, cu un ochi ce supura. Larissa l-a oblojit, l-a vaccinat şi despăducheat, apoi i-a pus numele de Celsius. A crescut o frumuseţe de câine. Sensibil, dar fricos. Se teme de pocnitori, de fulgere şi de sirene. De Crăciun şi de An Nou l-am ţinut mai mult în casă. Nici nu se putea altfel. Maşa e parşivă. Dar inimoasă şi ea. Când vin spre casă, mă simte de departe, îşi ridică botul roşcat din coşuleţ şi scoate un scâncet.

Atmosfera casei noastre păstrează ceva din farmecul scenelor de vânătoare pictate de Bruegel de la curţile flamande. Câinii noştri nu vânează, nici nu ar avea unde, păzesc, totuşi, curtea, latră la trecători şi la maşini; în rest, cel puţin în sezonul rece, dorm, dorm şi visează că aleargă după prepeliţe, fazani şi raţe sălbatice. Sau visează că aleargă după oi, ca să le bage în ţarc. Dorm alături de pisici, cu care au legat o prietenie strânsă.

Sus, chiar în dormitorul nostru dorm pisicile, frumos aliniate pe plapumă, în poziţii pe cât de delicate, pe atât de neverosimile. Sunt opt. Vă voi povesti altădată despre fiecare dintre ele. Căci fiecare posedă un alt mieunat şi o personalitate cu totul şi cu totul distinctă. Fiecare pisică are tabieturile, manierele şi deprinderile sale. Ele constituie cumva un tot rotund, dar acest tot e alcătuit din cel puţin opt, dacă nu mai multe, ghemotoace. Căci, cum să vă spun, sunt zile şi mai cu seamă nopţi, când personalitatea pisicilor se dedublează. Atunci vezi că în interiorul pisicii tale pe care ai impresia că o cunoşti bine apare o pisică cu totul şi cu totul necunoscută, iar în interiorul acesteia iarăşi o altă pisică şi tot aşa mai departe. Şi tot aşa mai departe. Persanul Iari, de pildă. E un adevărat poet. Omar Khayyam din cap până-n picioare. De o gingăşie rară. Dacă l-ai pune să scrie versete, ar scrie versete, ba chiar ţi le-ar şi toarce la ureche. Când îl strig în curte, vine de oriunde şi mi se caţără pe umăr. Dar n-am să vă vorbesc acum despre Iari. N-am să vă vorbesc nici despre prinţul Igor şi nici despre prinţesa Tina, ambii albi, angora turcească. N-am să vă vorbesc nici despre Afina, al cărei tată e campion, iar mama are şi ea o nobilă descendenţă. Afina e Maine Coon, şi are origini transnistrene. O frumuseţe de pisică. N-am să vă vorbesc nici despre celelalte trei. Deşi sunt conştient că le fac o mare nedreptate.

Vreau să vă vorbesc doar despre somnolenţa în care zace, între anumite ore, casa noastră. După cum v-am spus, pisicile dorm, nu mai încapi în pat de ele. Sunt sufletul Cristinei. Un suflet cald ce se revarsă peste tot locul. Sub vraja acestei moleşeli cădem nu numai noi, ci şi cearşafurile, perdele, covoarele, dulapurile, hainele, ceştile de cafea, vesela, parchetul şi toate lucrurile ce se află în casă. E ca în Oblomov sau în Walt Disney. Toate lucrurile sforăie şi cască. Chiar şi lingurile şi furculiţele aflate în maşina de spălat. Cască şi maşina de spălat. Cască şi frigiderul. Şi aspiratorul. Cască şi ibricul, şi ceainicul. Cască şi aragazul. Cască şi scaunele. Cască şi masa şi, odată cu ea, toţi pantofii din dulap. E un căscat enorm, o somnolenţă molipsitoare, o moleşeală dulce ce vine din lăuntrul nostru şi cuprinde încetul cu încetul tot cosmosul din noi şi din afara noastră. Ne aflăm sub vraja pisicilor şi a somnului.

*

„Hei, e cineva înăuntru?/ E cineva în miezul adormit al materiei/ şi are nevoie de ajutor?”

Cu aceste versuri se deschide volumul de debut al lui Matei Vişniec, „La noapte va ninge”, apărut în anul 1980 la Editura Albatros.

În Miezul adormit al materiei se pare că nu e nimeni şi, totuşi, de acolo unde nu e decât un gol populat de nimeni apare din când în când, în plină iarnă ancestrală, câte un fluture, desfăcându-şi larg aripile în somn.

Fluturii reprezintă o metaforă care desemnează renaşterea spiritului, transfigurarea. Dar putem oare vorbi de transfigurare atunci când avem de-a face cu materia inertă?

În creştinism, fluturele e sinonim cu învierea. Dar cum ar putea să apară un fluture în golul de nepătruns al materiei? De unde să reînvie şi în ce să se metamorfozeze, odată ce acolo nu e decât un gol existenţial?

Ei, bine, fluturii se nasc tocmai din acest gol existenţial şi ne potenţează existenţa prin iubire. Uneori ne potenţează şi moartea. Căci moartea nu e decât cealaltă faţă a iubirii, e golul din care se înfiripă materia şi fluturii...

Un alt vers memorabil al lui Vişniec sună astfel: „Un fluture s-a aşezat pe ţigara mea...”

Nu e vorba de un fluture oarecare. Ci de unul care vine din miezul adormit al materiei... Spirit ultranaţionalist (nu ştiu dacă acesta e un termen potrivit pentru a-i defini personalitatea), Matei Vişniec jonglează cu ideile asemenea unui magician care scoate cărţi de joc dintr-un joben nevăzut, pentru a le da foc, având însă grijă ca din flăcările lor să înjghebe alte cărţi de joc, în configuraţii ce sfidează zodiile. Magia lui îşi trage rădăcinile din Ulma, satul în care s-a născut mama lui Vişniec, dar mai cu seamă din Horodnic, sat populat de huţuli, unde s-a născut tatăl autorului. Acolo, totul e magic. Multe amănunte din obiceiurile şi tradiţiile acestui grup etnic fabulos îl găsim în romanul său „Un secol de ceaţă”, publicat anul trecut la Polirom. Laboratorul alchimic al scrierilor sale îl găsim tot în acest roman. Inclusiv găsim topite sub o altă formă poezia Despre istorie, care sună foarte ciudat şi în zilele noastre: „Eu stau la fereastra mai fumez o ţigară/ Istoria trece pe lângă mine/ ţinându-şi sânii în palme/ maşinile se opresc dintr-o data/ incendiind autostrada/ magazinele sunt părăsite în graba/ în măcelarii se face dintr-o data linişte/ Fratele meu, infirm de picioare/ singurul din familie care face gimnastica/ se târăşte lângă mine/ ce e, ce e, mă întreabă/ nimic, zic eu/ trece istoria...”

Într-adevăr, faceţi linişte: trece istoria... De sub şenile ei se va naşte o nouă omenire, cu totul şi cu totul de aur, poleit cu uraniu.

*

Dar unde au fost oare prietenii şi admiratorii lui Mitică Popescu; unde au fost actorii mai tineri şi mai puţin tineri, colegii săi de breaslă atât de prezenţi în spaţiul public; unde au fost studenţii şi profesorii de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti; unde a fost marele public care-l admira şi-l ovaţiona la fiecare spectacol; unde au fost bucureştenii în general?!

Mă aşteptam ca un puhoi de lume să vină să-şi ia rămas bun de marele, de la atât de îndrăgitul, insolitul, ba chiar genialul actor!

Au fost prezenţi doar cameramanii, reporterii, câţiva cerşetori şi câţiva câini rătăciţi printre morminte, şi soldaţii, bineînţeles soldaţii, care au tras trei salve de puşcă la Cimitirul Belu în onoarea lui.

L-am întâlnit în urmă cu un sfert de secol, pe podul de la vama Albiţa, când Mitică Popescu, împreună cu o parte din trupa de actori de la Teatrul Mic din Bucureşti se deplasau spre Chişinău, unde urmau să joace un spectacol. Soldaţii de la vama moldovenească i-au ţinut pe pod la barieră timp de două ore.

Era în toiul verii, la orele amiezii. Căldură mare, ca în Caragiale. Se topea asfaltul de sub roţi. Actorii coborâseră din autocar şi, din ce în ce mai plictisiţi au aşteptat şi au tot aşteptat ca soldatul să ridice bariera. Unii s-au aşezat pe nişte pături şi-au început să joace table. Alţii jucau cărţi. Alţii îşi repetau rolul, făcând acrobaţie pe pod. Din plictiseală actorii au scos din portbagajul autocarului o damigeană de vin pe care au dat-o gata tot trăgând câte o duşcă din ea, până când, bariera, în urma unui ordin venit tocmai de la preşedinţia Republicii Moldova, a fost ridicată şi autocarul s-a urnit din loc. Dacă blocajul mai dura o jumătate de oră, actorii ar fi renunţat la spectacol şi s-ar fi întors la Bucureşti.

În tot acest timp, Mitică Popescu a stat liniştit privind la şirul de maşini ce trecea prin faţa autocarului. Pe chipul lui nu s-a citit nici o urmă de enervare. La sfârşit, înainte de a se urca în autobuz, a luat un pahar de vin şi l-a vărsat în Prut, strivind cu vârful pantofului un capăt de ţigară.

Tristă, tristă ţară şi plină de orori!

Nichita Danilov este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri