Moș Crăciunul care lua, nu dădea. Iașul sub zăpezi și impozite, în iarna lui 1925

„Orice ajutor a fost de prisos deoarece focul lua proporţii. La faţa locului au sosit toate posturile de pompieri precum şi reprezentanţii autorităţilor militare şi poliţieneşti. Din cauza lipsei de apă, aparatelor de stingere stricate, şi a violenţei focului, până într’o jumătate de oră a fost distrusă complect toată cantitatea de cereale depozitată în magazie”, scria ziarul Adeverul din 25 decembrie 1925.

Pagube de 20 milioane lei

Inventarul pierderilor a fost suficient de mare încât presa centrală să preia știrea și să enumere: „aci se aflau nouă vagoane de grâu, 10 vagoane de orz, 15 vagane porumb, 15 vagoane fasole şi vreo 20 vagoane de nuci. Pagubele se ridică la peste 20 milioane lei. Din cauza vântului puternic au fost ameninţate să fie distruse pe loc toate casele din mahala. Cu mare greutate, sfârâmându-se mai mai multe șuri, s-a putut face un cerc salvator în jurul locului incendiului. Focul a fost complect stins la orele 12 jumătate noaptea”.

Peste oraș căzuse o ninsoare apăsătoare, troenele depășeau înălțimea unui om. Potrivit ziarului timișean Primăvara, „unele vești spun că la Iași și pe alte locuri din țară a nins câte 30 ore într’una, că a ajuns zăpada aproape la 2 metri”, iar alte publicații vorbeau despre teama de inundațiii la Iași, după topirea zăpezilor.

Peste toate acestea, discuțiile despre bani îi nemulțumeau pe români.

„Suntem informați că d. Vintilă Brătianu e ferm hotărât să pună în aplicare cu începere dela 1 Ianuarie 1926, noua lege a timbrului și a impozitului pe succesiuni”, transmitea ziarul Lumea. Ministrul liberal al finanțelor de la 1925 era menționat de aceeași publicație și în legătură cu „Agitația comercianților”:

„D. Vintilă Brătianu lucrează actualmente la modificarea impozitelor, cu comisiunea fiscală, fără a consulta însă pe reprezentanți comerțului român. Din această cauză, s-a hoterât ca o delegație de fruntași ai comercianților să se prezinte d-lui ministru de finanțe, cerând ca, la modificarea actualelor impozite, să fie consultate și organizațiile comerciale din țară. În cazul când această cerere nu li va fi admisă, comercianții vor înainta ministrului de finanțe un memoriu, în care vor expune doleanțele lor”.

„Moș Crăciunul ăsta ia, nu dă…”

Ziarul Adevărul (Adeverul, cum se numea la 1925), una dintre puținele gazete care la acel moment publica ilustrații colorate, îl înfățișa pe prima pagină a ediției de pe 25 decembrie 1925 pe Vintilă (n.r.. Brătianu) – Moș Crăciun, purtând în mâini un corn al abundenței gol, în care poporul privește și își spune „Vai de capul nostru! Moș Crăciunul ăsta ia, nu dă…”

Sursă: Ziarele Arcanum

Ziarul Argus dedica o pagină întreagă, la rubrica „Anchetele Argusului”, bugetului pregătit de Vintilă Brătianu pe anul următor, cu opinii de la Constantin Argentoianu, „partidul naţionalist al poporului, Traian Lalescu, partidul naţional liberal, Virgil Madgearu, partidul ţărănesc şi Mihai Popovici, partidul naţional”.

„Bugetul d-lui Vintilă Brătianu pe anul 1926 este un buget de pocăință. (…) Un buget sănătos trebue să dea producătorilor toată libertatea pentru remunerarea activității sale și să nu apese decât pe venitul net al acestora. Prin nenumărate măsuri fiscale – taxe și impozite indirecte – se apasă asupra producătorilor, întâi în calitatea sa de muncitor, cât și în calitatea sa de consumator (…)”, arăta între altele Argentoianu.

„Bugetul confuziei monetare”

Traian Lalescu, deputat şi raportorul general al bugetului, colegul de partid al lui Brătianu, considera „că bugetul actual continuă în mod fericit seria de bugete anterioare, prin care guvernul actual şi-a propus să ajungă prin etape succesive la o situaţie normală. Acest buget cifrează un total de 40 miliarde lei, din care 28 miliarde 250 milioane lei formează bugetul propriu zis al Statului, 11 miliarde 243 milioane lei bugetul căilor ferate şi 500 milioane lei bugetul Cassei generale de pensiuni”.  Precipiile după care s-a alcătuit bugetul țării de acum un secol erau „a) echilibrarea bugetului, b) politică de excedente şi c) politică fiscală de urcare moderată a impozitelor”.

„Este, după părerea mea, bugetul confuziei monetare”, spunea răspicat Virgil Madgearu.

„Cred că unul din veniturile cele mai importante ale bugetului îl va forma taxa de 10 procente ce se percepte din fondul falimentelor și că politica economico-financiară urmată de d Vintilă Brătianu duce țara la faliment. Bugetul, ca cifre, se prezintă fără îndoială echilibrat și dacă din întâmplare bugetul nostru ar cădea în mâinile unui Irochez sau Buşmen (n.r.: figuri retorice ale epocii, invocate ca observatori complet străini de realitățile economice moderne) cu siguranţă că şi-ar închipui că în România Mare curg râuri de lapte. Realitatea însă o simţim noi şi o resimte zilnic întreaga noastră viaţă economică”, spunea tranșant și reprezentantul Partidului Național, într-o retorică ce amintește de România anului 2025 și de discuțiile din jurul pachetelor legislative și cu măsuri fiscale impuse de Guvernul Bolojan.

Un secol mai târziu, zăpezile nu mai ajung la doi metri, vagoanele de cereale nu mai ard în marginea orașelor, iar caricaturile nu mai sunt tipărite color pe prima pagină. În schimb, limbajul bugetelor, al „echilibrelor necesare”, al impozitelor „moderate” și al nemulțumirilor publice pare să fi rămas neschimbat. Între Moș Crăciunul care „ia, nu dă” din 1925 și dezbaterile fiscale ale României lui 2025, distanța nu se măsoară în ani, ci în felul surprinzător de familiar în care istoria continuă să se repete.

Publicitate și alte recomandări video