Moscova și eșecul din Ucraina. Patru ani de obiective ratate în fața unui popor eroic

Obiectivul militar

Ținta principală a fost ocuparea Kievului. A fost ratat cu brio, bătălia pentru capitală fiind prima pagină de eroism scrisă de poporul ucrainean. Șirurile de tancuri aliniate pe un drum unic care venea din Belarus au fost distruse unul câte unul de aruncătoarele de minirachete Javelin, care au devenit în mentalul colectiv praștia lui David care îl învinge pe Goliat. Armata rusă s-a retras în pripă și s-a mutat la cele două obiective secundare Harkov și Odessa, pe care a încercat să le atingă concomitent.

Ambele au fost ratate, ucrainenii despresurând Harkovul în centru și împingând pe ruși în sud, dincolo de Herson, și punând Nipru între cele două armate. Singurul obiectiv atins a fost legarea Donbassului de Crimeea, unde ucrainenii au scris o nouă pagină de dârzenie, rezistența disperată din Mariupol fiind cauza principală pentru care rușii au ratat celelalte obiective secundare. Per total, Rusia nu a reușit ocuparea punctelor strategice și nici încercuirea și distrugerea armatelor ucrainene, care s-au retras pe aliniamente fortificate, imposibil de trecut și chiar au trecut la contraofensivă în vara lui 2022.

 

Obiectivul Zelenski

În primele zile Rusia a încercat să-l captureze cu trupe Spețnaz în Kiev. Nu a reușit, președintele Ucrainei refuzând să părăsească capitala, deși inclusiv aliații i-au cerut-o. De fapt, aici a fost punctul culminant. Pentru că, dacă Zelenski pleca din Kiev, moralul ucrainean s-ar fi prăbușit. Imaginea cu președintele ieșind dimineața pe străzile bombardate, obosit, dar optimist, cu tot stafful său militar alături, a fost instantaneul care i-a făcut pe concetățenii săi să creadă în victorie. Rușii au încercat apoi de mai multe ori să-l elimine fizic pe Zelenski, fără a reuși, din fericire.

Ulterior, accentul s-a pus pe decredibilizarea președintelui ucrainean prin propaganda de serviciu, cu tema că nu mai este legitim, pentru că i-a expirat mandatul. O temă goală, care nu e crezută nici măcar de ruși, dar pe care o distribuie masiv cozile de topor din lumea democratică. Inclusiv părți din cea americană. Și acest obiectiv a fost ratat. Zelenski este astăzi nu doar un președinte, ci un simbol, și nu doar pentru Ucraina, ci pentru întreaga democrație a planetei.

 

Obiectivul politic

Moscova a vrut să înlocuiască elita conducătoare, aleasă democratic, cu liderii aduși pe tancuri, ca după Al doilea Război Mondial. Nu a fost cazul. Din contră, Kievul a reacționat și a arestat sute de ucraineni care se pregăteau să preia puterea și să pactizeze cu dușmanul după ce „Guvernul din Umbră” urma să fie uns la Kiev. A fost momentul când serviciile de informații ucrainene au eliminat nenumărate conserve ruse, plantate de decenii în Ucraina. Politic, Kremlinul și-a distrus tot sprijinul subversiv pe care îl avea de decenii și a relegitimat puterea de la Kiev, grupată în jurul liderului Zelenski.

 

Obiectivul diplomatic

Rusia a vrut să deturneze Ucraina de la drumul pro-occidental început în 2014, în zilele Euromaidanului. UE și NATO cerute în stradă trebuiau înlocuite cu disciplinatul și săracul CSI. Fără îndoială că e greu ca Kievul să acceadă în cele două organizații, cu atât mai mult cu cât NATO are crize de identitate de când la Casa Albă este Trump. Dar, chiar dacă va dura, trebuie observat că economia și comerțul Ucrainei s-a orientat total spre vest, iar cooperarea militară cu Europa și cu America (aici cu limite de la schimbarea președintelui) este la un nivel nemaiîntâlnit.

Ucrainenii au ales să fie europeni și cred că acest lucru nu se va schimba în generații. Războiul acesta total a fracturat pentru zeci dacă nu sute de ani unitatea economică dintre cele două popoare. Așadar și acest obiectiv a fost ratat, chiar dacă Ungaria și Slovacia pun bețe în roate permanent integrării Ucrainei în Uniune. Dar nici Orban și nici Fico nu sunt eterni în țările lor.

 

Obiectivul teritorial

În 2014 Rusia a ocupat 7% din Ucraina, însemnând Crimeea și bucăți din cele două regiuni Luhansk și Donețk, urmând apoi niște pseudo-referendumuri care au legitimat chipurile anexiunile. În prima lună de invazie a mai ocupat încă 20% din statul cândva vecin și prieten. Contraofensiva Kievului din 2022 a eliberat circa 8% din teritoriu.

Situația de pe teren arată azi că, de peste 3 ani, Rusia de chinuie să ocupe 1% din teritoriul Ucrainei, adică cât un județ ca Iași. Cu pierderi gigantice de peste 1,2 milioane de soldați. Încercarea Moscovei de a ocupa teritoriu este un alt eșec, probabil nici la Verdun (în Primul Război Mondial, cea mai sângeroasă bătălie din toate timpurile) nu au fost atât de multe pierderi pentru atât de puțin teritoriu. Practic, Rusia și-a tocat armata pentru nimic.

 

Obiectivul religios

Până în 2019 nu a existat o autocefalie ucraineană, cultul ortodox fiind subordonat Patriarhiei Ruse. Bisericile subordonate Kremlinului erau în fapt oficine de spionaj și control spiritual al credincioșilor din Ucraina, fie ei ruși, fie ei ucraineni. Odată cu prezumata ocupație, Rusia dorea revenirea canonică la situația anterioară și subordonarea totală față de Patriarhul Kirill, generalul rus în sutană. Nu a ieșit planul și, pe parcursul războiului, derusificarea cultului și preluarea uriașelor proprietăți care generau venituri ce se duceau și la Moscova au intrat într-o nouă etapă. Rusia e scoasă, biserică cu biserică, din Ucraina. Per total, plecarea Kremlinului din aceste regiuni subordonate canonic de multe sute de ani înseamnă moartea pan-ortodoxismului ce a fost revigorat în Rusia după căderea comunismului. Ucraina se rupe de „A Treia Romă” și se înscrie în corul ortodoxismului independent.

 

Obiectivul economic

Rusia a vrut să distrugă economia ucraineană. Acest obiectiv a început în 2014, cu „eliberarea” unei părți din Donbass (unde era așezată o parte majoritară a industriei grele și de exploatare), cu anexarea Crimeei (zonă turistică) și cu blocarea și apoi ocuparea orașelor port din sud cu excepția Hersonului și a Odessei. Au bombardat totul, cu scopul de a elimina suportul material al funcționării armatei și a înfometa populația civilă. Nu au reușit.

Economia Kievului a devenit una de război și anul acesta PIB-ul îl va depăși pe cel din 2021, anul de dinaintea invaziei. Ucraina folosește rute alternative de export prin România și Polonia, pe Dunăre sau aviatic și își protejează militar marile obiective de producție, multe fiind mutate înspre vest. Și acest obiectiv a fost ratat, Rusia fiind statul care este real pe buza prăpastiei din punct de vedere economic, deși propaganda acoperă constant subiectul.

 

Obiectivul moral

În toate războaiele, mentalul colectiv joacă un rol decisiv. Înaintea invaziei, rușii au lucrat ani de zile pentru a șubrezi încrederea poporului ucrainean în suveranitatea și independența propriei țări. Serviciile secrete ruse aveau chiar unități dedicate pentru a lovi în acest moral și a pregăti reunirea cu Rusia, după ocupare. Nu a ieșit nimic. Din contră, acest pericol comun și curentul anti-rus au devenit sinonimul definiției primare a patriotismului ucrainean. Agresiunea rusă a reușit să cimenteze naționalismul civic ucrainean la un nivel unic și e greu de crezut că vor fi schimbări în acest sentiment colectiv după atâtea crime și distrugeri generate de „eliberatorul” rus. Lumea ucraineană a ieșit. Fără bilet de voie, probabil pentru totdeauna, din Russkiy Mir.

 

O concluzie moderat optimistă

După patru ani de război, Federația Rusă este blocată într-un război de poziții, Blitzkriegul de trei zile a adus Rusiei de 100 de ori mai multe pierderi decât zece ani de război sovietic în Afganistan. Doar o catastrofă (nu cred că se pune problema unui atac nuclear) mai poate ajuta Kremlinul să ocupe eroica Ucraină. Toate obiectivele au fost ratate, iar, mai nou, inițiativa strategică de pe front aparține Kievului, care a eliberat în ultimele zile câteva sute de kilometri pătrați, îndreptându-se spre Mariupol, cu posibilitatea de a rupe în două ocupația rusă. Este un atac exclusiv ucrainean, nemaifiind o acțiune proiectată și exteriorizată cu partenerii și, deși un succes mic, are un uriaș impact asupra moralului încercatului popor ucrainean.

Singurele mari întrebări ale viitorului nu sunt legate de obiectivele intangibile ale Moscovei, ci dacă America va încerca să impună o pace nedreaptă Ucrainei, printr-un Trump dezechilibrat și non-etic și dacă Europa va oferi suficient suport Kievului pentru a distruge mașina de război rusă, alimentată deja de o economie puternic gripată de sancțiuni și boicot cvasi-planetar.

Altfel, Zelenski&echipa au puterea și determinarea să învingă. Spre binele lor, spre binele nostru.

 

Ștefăniță Radu este profesor, doctor în Istorie Contemporană (problematică pericolul rus în spațiul românesc), colonel informații (r), expert în cunoaștere și contracarare amenințări interne și externe la securitatea națională

Publicitate și alte recomandări video