anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

sambata, 10.12.2022

Moscova taie punţile

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Câtă vreme nu este decisiv învinsă pe câmpul de luptă, iar acest scenariu este greu de imaginat într-un război purtat doar cu Ucraina (fie ea şi înarmată de Occident), Rusia nu va negocia asupra „teritoriului naţional”. Ideea că angrenarea Rusiei într-un război de uzură, lipsit de victorii şi generator de costuri umane şi materiale, ar conduce la înmuierea Kremlinului în materie de teritorii era problematică dintru început - acum, ea nici nu mai poate fi luată în calcul.

La ora la care acest text va intra în atenţia cititorilor, autorităţile de la Kremlin vor fi întreprins deja primele măsuri de anexare a celor patru regiuni ucrainene în care s-au desfăşurat referendumuri pentru alipirea la Rusia: Doneţk, Luhansk, Herson şi Zaporojie. Este de aşteptat ca procesul să fie unul foarte rapid, mai ales că forul legislativ de la Moscova este, astăzi, o instituţie cu rol pur decorativ. În cele ce urmează vor fi trecute în revistă trei chestiuni pe care anexarea acestor teritorii ucrainene le ridică, din punct de vedere al situaţiei din regiune - un demers lipsit de mari pretenţii analitice şi, desigur, fără ambiţia de a intra în problematica militară, care ar trebui lăsată în seama specialiştilor.

În primul rând, este evident că ideea organizării referendumurilor exista de ceva vreme în portofoliul liderilor ruşi, dar e de presupus că ei şi-ar fi dorit ca aceste (pseudo)consultări electorale să se desfăşoare într-un cadru politico-militar mai favorabil. Nu puteau conta pe indulgenţa sau indiferenţa Occidentului şi a statelor din orbita acestuia, dar o mimare mai convingătoare a procesului democratic ar fi uşurat sarcina ţărilor aliate sau înfeudate Rusiei. Acum, fiecare dintre aceste capitale, exceptându-le probabil pe cele ale unor clienţi de gen Siria sau Nicaragua, va avea mari probleme în a-şi oferi recunoaşterea. Însă, după cum se observă din analiza cazurilor Abhaziei şi Osetiei de Sud, precum şi a celui (e drept, diferit) reprezentat de Crimeea, faptul că o ţară din plutonul sprijinitorilor Moscovei nu recunoaşte dictatul politico-teritorial al Rusiei nu înseamnă neapărat că ea va ieşi din acel pluton. Cu alte cuvinte, recunoaşterea internaţională va fi extrem de firavă, dar aceasta nu va deranja prea mult conducerea de la Kremlin.

Fără a intra în chestiunile legate de posibilitatea ca Rusia să-şi întregească, pe calea armelor, controlul asupra regiunilor ce vor fi nominal integrate - sau ca Ucraina să le recupereze prin forţă - este evident că Rusia s-a „legat” singură, pentru viitor. Niciun lider, niciun regim de la Moscova - nici măcar unul favorabil democratizării, o eventualitate extrem de puţin probabilă în viitorul previzibil - nu va putea intra în negocieri pentru concesii teritoriale în aceste patru regiuni şi, desigur, nici în privinţa Crimeei. Dacă, prin absurd, s-ar întâmpla aşa ceva, riscul unei lovituri de stat întreprinsă de armată şi ex-KGB ar fi imens. Câtă vreme nu este decisiv învinsă pe câmpul de luptă, iar acest scenariu este greu de imaginat într-un război purtat doar cu Ucraina (fie ea şi înarmată de Occident), Rusia nu va negocia asupra „teritoriului naţional”. Ideea că angrenarea Rusiei într-un război de uzură, lipsit de victorii şi generator de costuri umane şi materiale, ar conduce la înmuierea Kremlinului în materie de teritorii era problematică dintru început - acum, ea nici nu mai poate fi luată în calcul.

În fine, riscul escaladării devine considerabil mai mare. S-a vorbit mult despre eventualitatea în care Rusia ar folosi arme nucleare tactice (cu putere explozivă redusă) împotriva forţelor ucrainene, dată fiind şi enunţarea explicită a acestei posibilităţi în doctrina militară a Moscovei, în cazul în care ar fi vorba de apărarea teritoriului naţional - care, din acest moment, ar include zonele anexate. Este clar că un asemenea risc, deşi redus, nu este zero. Dar escaladarea poate lua şi alte forme, fără a se depăşi sfera armelor convenţionale. Spre exemplu, conducerea rusă ar denunţa explicit Kievul ca „agresor” şi, pe această bază, ar căuta să-şi legitimeze o eventuală campanie de distrugere sistematică a infrastructurii economice a Ucrainei şi de ţintire, într-o manieră teroristă, a populaţiei civile. Ar fi o decizie politică absolut compatibilă cu stilul de conducere al lui Vladimir Putin şi, cu atât mai mult, al unui eventual succesor mai dur. Pentru că, din păcate, toate insatisfacţiile acumulate în Rusia, de la sfârşitul lui februarie încoace, conduc mai degrabă spre o variantă şi mai rea, din punct de vedere al regimului politic. O epuizare a capitalului lui Putin ar deschide drumul nu pentru un pacifist rezonabil, ci pentru un despot (sau o juntă) capabilă să termine rapid şi definitiv războiul, oricare ar fi costurile şi fără a se sinchisi prea mult de viitor.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Victoria împotriva orgoliului

Nicolae GRECU

Victoria împotriva orgoliului

Fanii şi coechipierii îl pot ajuta pe Cristiano Ronaldo să treacă peste criza pe care o străbate acum.

opinii

Gh. Ivănescu. O poveste de iubire de odinioară (IV)

Eugen MUNTEANU

Gh. Ivănescu. O poveste de iubire de odinioară (IV)

Pledoaria epistolară pro domo a eroului central al poveștii de dragoste din mediile universitare de altădată capătă accente tensionate.

Proiectul de ţară

arh. Ionel OANCEA

Proiectul de ţară

În România, sintagma „proiect de ţară” este o vorbă în vânt confuză, în ciuda faptului că în preajma alegerilor mari politicienii o poartă ca pe odorul cel mai de preţ în meniul lor cu promisiuni. Au trecut treizeci şi trei de ani de pace, între timp războiul şi crizele generate de el sunt la graniţele noastre, şi proiectul de ţară nu a căpătat concreteţe. 

Interogaţii identitare

Alexandru CĂLINESCU

Interogaţii identitare

Într-un deceniu numărul adolescenţilor care se autodiagnostichează că sunt trans a crescut de 25 de ori! Un semnal de alarmă a fost tras, în urmă cu câteva luni, de manifestul lansat de zeci de oameni de ştiinţă şi intelectuali reputaţi, manifest în care este respinsă categoric teoria conform căreia sexele sunt construcţii sociale.

pulspulspuls

Se anunţă disvorţ cu năbădăi la un şef important. Iaca şi motivul ciudat!

Se anunţă disvorţ cu năbădăi la un şef important. Iaca şi motivul ciudat!

Dar gata, hai, ajunge cu veselia, vinul bun şi sarmalele calde cu varză fragedă: să vă spunem şi una tristă pe ziua de azi, ca să cadreze mai bine cu sfârşitul de săptămână ce bate la uşă, ce adesea nu-i prea plăcut. 

Caricatura zilei

Austria vrea

Editia PDF

Bancul zilei

Tata, tata! Avem lupi în bloc? Nu, puiule, vecinii îsi citesc facturile la curent si gaze!

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.