Mostenirea tarilor

La inceputul anului 2000, cind Putin a ajuns presedinte, in Rusia domneau haosul si delasarea. In ultima parte a mandatului sau, Boris Eltin, predecesorul si, intr-un fel, mentorul sau, pierduse controlul asupra pirghiilor puterii…

In spatele omului in aparenta puternic se ascundea o personalitate dizarmonica, usor de manipulat. Eltin a fost un presedinte care dadea randament maxim doar in perioadele de criza, cind trebuiau luate hotariri rapide, pe munchie de cutit. Dar a fost si un presedinte imprevizibil, haotic, depresiv. Perioadele sale de avint alternau cu cele de apatie. Erau momente cind se simtea atit de vinovat pentru situatia dezastruoasa a Rusiei, incit bodigarzii sai au fost nevoiti sa-i smulga pistolul indreptat spre propria sa timpla. Jocul lui Eltin de-a sinuciderea n-a fost un simplu joc. Efectiv, de citeva ori tarul Boris a fost salvat de la moarte sau automutilare.

Eltin a fost un presedinte actor. Un fel de om-orchestra care stia sa improvizeze un spectacol, oferind publicului, daca nu piine, circ. Spectacolul continuu pe care l-a trait Rusia timp de opt ani, cit Eltin a fost presedinte, a impins-o spre marginea prapastiei. Rusia a fost la un pas de descompunere. Centrul pierduse apropape orice control asupra provinciilor. Autoritatea guvernatorilor crescuse atit de mult, incit unii dintre ei se pregateau sa bata moneda proprie. Aceasta a fost, pe scurt, Rusia lui Eltin. O tara imensa stapinita de anarhie, un popor ingenuncheat de istorie, ce isi pierduse orice speranta in viitor.

Totusi, in ciuda excentricitatii sale si a iesirilor memorabile, Eltin a fost un om lucid. Momentele sale de reculegere, petrecute de obicei undeva in apropierea Finlandei, ii refaceau fortele sleite si-l aduceau cu picioarele pe pamint.

Vazind ca situatia ii scapa de sub control, in 1999 "tarul Boris" a luat decizia de-a abandona puterea, desemnind in locul sau un successor. Momentul ales a fost unul simbolic. Pe 31 decembrie 1999, la ora cind ornicul de la Kremlin vestea sfirsitul anului si preambulul unui nou mileniu, presedintele Eltin a renuntat la putere, numindu-l ca interimar pe Putin, pe care tot el il unsese, cu putin timp inainte, premier. A fost ca o mutare extrem de inspirata. O adevarata lectie de sah politic…

Astfel, Rusia a trecut din miinile lui Eltin in miinile lui Putin.

Putin a dobindit functia suprema aproape fara nici un efort.

Practic, aceasta i-a fost oferita pe tava. Ungindu-l ca premier in locul lui Evgheni Primacov, Eltin l-a scos din anonimat si l-a insarcinat sa rezolve, printre altele, conflictul din Cecenia. Cum l-a rezolvat, se stie foarte bine.

Numit prim-ministru in luna august 1999, Vladimir Putin devine, cinci luni mai tirziu presedinte in exercitiu, iar dupa alte trei luni cistiga alegerile prezidentiale din primul tur.

Evocind, la ceremonia de dezvelire a monumentului, personalitatea contradictorie a predecesorului sau, Vladimir Putin i-a adus lui Eltin un postum elogiu, stergindu-i cu buretele greselile si scotind in evidenta meritele. "Eltin a fost unul dintre cei mai proeminenti oameni politici ai secolului XX, care a influentat cardinal dezvolatarea tarii sale, precum si mersul istoriei", a afirmat Putin, apreciind ca anii ’90 au reprezentant vremea schimbarilor dramatice si aparitiei pe scena politica a unor "personalitati iesite din comun". "Rusia a avut nevoie in acel moment de un lider ca Eltin", a afirmat Putin. "Eltin stia cum sa pareze o lovitura, stia sa-si asume intreaga responsabilitate pentru ceea ce se intimpla in tara si a demonstrat ca poate alege un curs strategic, raminind in acelasi timp deschis si sensibil fata de nou si de cauza nationala".

Boris Eltin a condus Rusia, intr-adevar, intr-un moment de rascruce. O parte din haosul existent in tara i se datoreaza lui, dar a mai existat si o mostenire – perestroika lui Gorbaciov. Abandonind puterea, Eltin a cerut iertare poporului rus pentru greselile pe care le-a facut in perioada cit a condus tara. N-a facut-o din demagogie, ci pentru ca asa-i era firea.

Putin, desigur, avea datoria morala sa apere imaginea predecesorului, care i-a deschis calea spre presedintia statului. E posibil ca un altul, in locul sau, sa n-o fi facut. In Rusia, imaginea lui Eltin e legata de saracie si dezordine. Aducind-i un omagiu postum, Putin a riscat sa piarda citeva procente din popularitatea lui. Si-a asumat acest risc, dupa cum si-a asumat si criticile dure care au venit din partea ultranationalistilor. Astfel, Vladimir Jirinovski, liderul Partidului Liberal-Democrat, de la tribuna Dumei de Stat, l-a blestemat pe defunctul presedinte si a asociat numele lui Eltin cu cel al lui Lenin. "Ieri, un grup de tovarasi a depus fori la monumentele lui V.I. Lenin, astazi – a proferat Jirinovski – un alt grup de tovarasi comemoreaza un an de la decesul lui Eltin… Cei doi sint niste criminali si au facut totul pentru a distruge statul rus… Este un sacrilegiu…". In Duma s-a lasat rumoarea. Comunistii lui Ziuganov s-au aratat indignati, luind apararea lui Lenin. In favoarea lui Eltin nimeni nu a rostit nici un cuvint.

Nascut in Urali, din parinti tarani, Eltin a condus Rusia calauzindu-se mai mult dupa instinct decit dupa ratiune. Lui i se "datoreaza" dezmembrarea URSS-ului (decizie luata intr-un moment euforic), si tot lui actuala Constitutie a Rusiei, care a permis inceperea constructiei efective a Federatiei Ruse ca stat. Dar probabil ca principalul sau merit ramine acela ca a stiut sa se retraga la timp, aducind in locul sau la putere un om temperamental opus lui, pe Putin, care, intr-un interval de timp scurt, uzind de diplomatie si de forta, a pus capat dezordinii si haosului si le-a redat rusilor increderea in propriul lor destin.

Preluind de la predecesorul sau o tara in colaps, Putin ii lasa succesorului sau, Dmitri Medvedev, un stat puternic, o Rusie stabila, cu o economie in ascensiune, a carei imagine in lume s-a schimbat profund.

Putin e o personalitate enigmatica, ale carui actiuni sint greu previzibile chiar si pentru colaboratorii sai. Haloul de mister ce-l inconjoara e intretinut, totusi, cu grija. Rarele sale marturisiri privind propria-i biografie au un caracter eliptic. Pe parcursul celor doua mandate, Putin nu a spus niciodata cum a acceptat decizia de a ajunge presedinte al Rusiei. Declaratiile pe care a fost nevoit sa le faca presei nu fac altceva decit sa reproduca relatarile lui Boris Eltin. La propunerea lui Eltin de-a prelua friiele puterii, ce a avut loc pe 14 decembrie 1999, Putin a spus ca "nu e pregatit pentru o astfel de hotarire". Dar, dupa o scurta discutie, in care Eltin i-a vorbit despre propriile sale framintari privind venirea sa, la insistentele lui Gorbaciov, de la Sverdlovsk la Moscova, Putin a acceptat: "A fost o perioada cind am dorit sa-mi traiesc altfel viata – a spus Eltin. Nu stiam ca va iesi asa. Dar a venit momentul cind a trebuit sa aleg. Acum e rindul dvs. sa alegeti". "Sint de acord", a replicat Putin.

Dar cea mai interesanta confesiune a lui Eltin se refera la momentul cind acelasi Putin a fost desemnat ca premier. In memoriile sale, Eltin lasa sa se inteleaga ca alegerea lui Putin a fost pregatita, ca al sah, in mai multe etape. Initial, el s-a gindit sa-l numeasca premier inaintea lui Primacov, si chiar inaintea celui pe care acesta l-a inlocuit. Dar si-a dat seama ca pentru a ajunge sa-l impuna va trebui sa astepte momentul potrivit. Cind situatia a fost "coapta", Eltin s-a decis, inlocuindu-l pe Primacov cu Putin. Apoi a pregatit ultima miscare, iesind, intr-un moment simbolic, el insusi, ca un rege nebun in maretia lui, de pe tabla de joc. Daca Eltin a fost un presedinte actor, Putin se revendica a fi drept un magician: "Exista un fel de asteptare magica atunci cind apar eu…", s-a confesat el. Sa fie oare asa?

Publicitate și alte recomandări video