Cu alte cuvinte, este (sau ar trebui să fie) “gardian” al banului public, într-o Românie cu bugetul mereu pe perfuzii. Instituția funcționează prin direcții regionale – deci nu-i prea vedem pe inspectorii săi prea des prin fiecare județ, cum era pe vremuri cu comisarii Gărzii Financiare. Dar, se promite (normele sunt date) că din iulie 2025 ne întoarcem, oarecum, la o organizare mai aproape de teritoriu – fără oameni în plus, doar cu scheme de personal revizuite și funcții “redistribuite”. Fără concursuri, fără bătăi de cap – fiecare inspector știe deja pe ce post va ateriza. Bilanțul pe 2024, inclus în raportul ANAF, ne arată că DGAF a fost destul de activă. Între altele, a descusut lanțuri evazioniste și a vânat „fantome” (adică firme-fantomă) cu devotament demn de serialele polițiste. S-a ocupat de zonele cu risc fiscal ridicat, unde evaziunea dă pe-afară, iar controalele s-au lăsat cu grele sancțiuni. A făcut și verificări documentare, pentru a vedea dacă cifrele din declarațiile fiscale sunt cosmetizate sau chiar reale.

Pentru a înțelege mai bine nivelul, structura și impactul rezultatelor instituției, amintim că la final de 2024, inflația era de 5,14%, salariul mediu net cam de 5.645 lei, iar numărul angajaților activi din economia autohtonă trecea puțin de 5 milioane. Cifrele aferente realizărilor sunt reci, dar cât se poate de grăitoare (https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Raportperformanta2024.pdf). În 2024, inspectorii DGAF au identificat implicații fiscale – adică TVA, impozite, contribuții și alte creanțe – în valoare totală de 2,18 miliarde lei. Au transmis 334 de sesizări penale către organele competente, acestea vizând un prejudiciu cumulat de 930 de milioane lei. În paralel, au fost instituite măsuri asigurătorii în valoare de 213 milioane lei, ceea ce înseamnă sechestru pe bunuri, conturi blocate și alte mecanisme de protejare a banului public. S-au aplicat 14.659 sancțiuni contravenționale, dintre care 13.247 au fost amenzi.

Acestea au însumat o valoare totală de 143,95 milioane de lei. Confiscările estimate, ce includ bani, bunuri și venituri cu proveniență dubioasă, au ajuns aproape de pragul de 280 milioane lei. Nu au lipsit nici măsurile drastice: 274 contribuabili s-au trezit cu activitatea suspendată. Pe linia verificărilor documentare, DGAF a emis 1.843 decizii de impunere, cu obligații stabilite în sumă totală de 738 milioane lei. Comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, indicatorii specifici au înregistrat creşteri semnificative (vezi Tabelul 1).

Faptul că aproape 93% din prejudiciile descoperite provin din cazuri în care sumele fraudate depășesc un milion de lei este cu adevărat alarmant. De altfel, cele la care ne referim aici vin să demonstreze că evaziunea fiscală de anvergură continuă să fie un sport de performanță în România. În tot acest timp, statul parcă aleargă după campionii respectivi cu frâna de mână trasă. Deja se știe și că, deși marea evaziune continuă să fie principala sursă de scurgere a banilor publici, tot micii contribuabili rămân cei mai expuși rigorii zilnice a controalelor. Cu restructurarea din vară, suspomintă, DGAF promite o prezență mai bună “pe teren”.

Vom vedea dacă noile servicii județene vor fi mai eficiente sau doar o rebranduire în stil românesc – mai puțini oameni, aceleași speranțe, mai multe tabele excel etc. Ceea ce e sigur, însă, e că până una-alta, România încearcă să țină în frâu evaziunea fiscală cu resurse limitate și cu o economie care se zbate între nevoia de investiții și dura realitate a deficitului, pentru care suntem puși la colt și de Comisia Europeană.

Publicitate și alte recomandări video