Motiunea de guvernare

Motiunea n-are cum sa treaca, asta e limpede pentru toata lumea. Ar trebui sa fie votata de 235 de insi, or, chiar daca ar stringe rindurile parlamentarii PSD, PD si PLD – singurii sustinatori ai motiunii -, abia s-ar aduna 245 de oameni. Dar printre ei sint si pesedistii care nu vor motiune si, in plus, nu trebuie uitate inerentele absente din efectivele fiecarui partid. Si atunci, care ar fi rolul motiunii, daca ea are sanse infime sa obtina sustinerea necesara? Nu neaparat rasturnarea guvernului, cit, mai degraba, iesirea PSD cu inca un pas in fata – chiar daca acest pas ar putea insemna distanta pina la guvern.

Mai e un an, un an si jumatate cel mult, pina la incheierea actualului mandat. Configuratia puterii s-a schimbat fata de momentul decembrie 2004: PD a fost indepartat de la guvernare, iar in locul aliantei PNL-PD avem acum o intelegere tacita PNL-PSD. Tariceanu motiveaza incapatinarea de a ramine premier prin incheierea cu succes a mandatului sau, dar nu e limpede daca obiectivele sale mai coincid cu cele cu care Alianta DA a cistigat alegerile din 2004 sau incep sa fie substituite de cele cuprinse in platforma electorala a social-democratilor, perdanta la aceleasi alegeri. Nu contesta nimeni ca s-au intimplat si lucruri benefice in ultimii trei ani, cel putin pe termen scurt, cum ar fi majorarea uriasa a pensiilor prevazuta sa intre in vigoare la inceputul anului viitor. Sau impunerea cotei unice de impozitare, aplicata imediat dupa cistigarea alegerilor.

De asemenea, a fost atins deja obiectivul Aliantei DA legat de salariul mediu pe economie. In septembrie 2004, Theodor Stolojan promitea 321 de euro in 2008, dar in iulie 2007 media trecuse deja de 1000 de lei. Insa alte promisiuni au ramas in asteptare: dublarea lefurilor profesorilor nu e chiar dublare, in acest moment, fata de 2004, iar normele de aplicare ale unor legi, cum ar fi cea privind despagubirea cumparatorilor de Dacii de dinainte de 1989, intirzie sa apara.

Cu asemenea restante, cu modificarea legii electorale si cu aprobarea legii bugetului pe 2008, s-ar putea spune ca ministrii cabinetului Tariceanu pot trage curind linia de incheiere a mandatului. Numai ca, daca ar fi asa, n-ar mai avea pesedistii pentru ce sa se bata si nici guvernantii la ce sa viseze. N-am intrat inca in iarna 2007-2008 si deja politicienii principalelor partide recunosc ca vor sa impinga alegerile pina in martie 2009. Ca sa nu vina lumea de Craciun la urne, argumenteaza ei. De parca pina la sarbatorile de iarna nu s-ar putea convoca alegeri. Ramine de vazut pe ce se vor bate atunci candidatii: pe realizarile Aliantei DA sau pe cele ale aliantei nescrise PNL-PSD?

Publicitate și alte recomandări video