În motivare, judecătorul a reţinut faptul că inculpata nu a fost în nici un mod nici jenată, nici mirată de primirea sumei de bani, ci, dimpotrivă, s-a arătat încântată că denunţătorul a fost de acord să dea această sumă, chiar dacă nu reprezenta 10% din contract ci doar 7%, arătând că “are nevoie în campanie”. În ceea ce priveşte pericolul social al lăsării în libertate deplină a inculpatei, judecătorul reţine că aceasta a acţionat în modul expus anterior în condiţiile în care deţine cea mai importantă funcţie, respectiv cea de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă ‘Dr. Constantin Opriş” Baia Mare”, spital public.

În opinia judecătorului de drepturi și libertăți de la TMB, nu este de ignorat faptul că anterior acestei funcţii, inculpata a deţinut funcţia de ministru ai Ministerului Sănătăţii, situaţie care pare să nu o fi îngrădit câtuşi de puţin în punerea în executare, în continuare, a practicii arătate anterior. De asemenea, judecătorul opinează că înalta funcţie de ministru al Sănătăţii, pe care de deținut-o, ar fi trebuit să o oblige la o conduită ireproşabilă, mai ales că se afla, la data presupusei fapte, într-o funcţie la fel de importantă, respectiv aceea de manager al unui spital public (100 000 de locuitori din municipiul Baia Mare, respectiv peste 500 000 de locuitori ai judeţului).
Legat tot de gravitatea faptei, judecătorul reţine şi cuantumul ridicat al sumelor primite de inculpată, aproximativ 35 000 euro, sume ce făceau parte dintr-un lanţ mai mare de contracte, unul derulat, altele, mai multe, ce urmau a fi derulate. Mai mult, judecătorul a precizat că a avut  în vedere şi posibila influenţare de către inculpată a altor persoane, mai ales că, din referatul cu propunere de arestare preventivă, rezultă că de la momentul reţinerii inculpatei, au apărut sesizări vizând şi alţi posibili participant la săvârşirea infracţiunii, coroborat cu poziţia inculpatei faţă de acuzaţiile ce i se aduc, neexprimată până în prezent, inculpata prevalându-şi dreptul la tăcere.

În motivare se mai precizează că apărarea inculpatei a vizat în esenţă starea sa de sănătate, nevoia de a fi alături de fiica sa, precum şi necesitatea de a-şi dovedi nevinovăţia. Sub acest aspect, judecătorul reţine, pe de o parte, că starea de sănătate era anterioară săvârşirii faptei de care este acuzată (stare de sănătate care nu a împiedicat-o în vreun fel să primească sumele de bani); pe de altă parte, judecătorul reţine că tratamentul şi alte proceduri medicale pe care inculpata le urma în vedere vindecării, pot fi continuate şi în starea de deţinere, conform art. 110 din legea nr. 253/2013 rap. la art. 71 din Legea nr. 253/2013.