Motivele pentru care apare senzaţia de déjà vu. Experţil spulberă ideea că am putea avea mai multe vieţi
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Motivele pentru care apare senzaţia de déjà vu. Experţil spulberă ideea că am putea avea mai multe vieţi

GALERIE
Déjà vu
  • Déjà vu
- +

Déjà vu descrie senzaţia ciudată că ai experimentat deja ceva anume, chiar şi atunci când ştii sigur că nu ai văzut sau făcut acel lucru niciodată şi pare desprins dintr-o altă viaţă. Nu există dovezi concludente cu privire la cât de comun este de fapt, dar estimările sugerează că între 60 şi 80% dintre oameni experimentează acest fenomen.

Vizitezi pentru prima dată un oraş nou şi, dintr-o dată, simţi ca şi cum te-ai fi plimbat pe acolo recent. De multe ori nu trebuie să-ţi faci griji, chiar dacă unii spun că acestea pot fi amintiri dintr-o altă viaţă. Această senzaţie poate însoţi convulsiile la persoanele cu epilepsie, dar apare şi la persoanele fără probleme de sănătate. Deşi déjà vu este frecvent, în special în rândul tinerilor, experţii nu au identificat o singură cauză, dar au câteva teorii despre cele mai probabile motive pentru care apare. Cercetătorii nu pot studia cu uşurinţă senzaţia de déjà vu, pentru că apare inopinat şi adesea la cei fără probleme de sănătate. Mai mult, experienţele de tind să se termine pe atât de repede pe cât au început. Senzaţia poate fi atât de rapidă încât, dacă nu ştii prea multe despre déjà vu, s-ar putea să nu-ţi dai seama ce s-a întâmplat. Poate te simţi puţin neliniştit şi scapi repede de acea stare. Experţii sugerează mai multe cauze diferite, scrie click.ro.

Această teorie sugerează că senzaţia de déjà vu apare când vezi ceva asemănător, dar în mod diferit. Prima dată când vezi ceva, s-ar putea să-l fi observat cu coada ochiului sau în timp ce altceva îţi distrăgea atenţia. Creierul tău poate începe să formeze o amintire a ceea ce vezi chiar şi cu acea cantitate limitată de informaţie pe care o obţii dintr-o privire fugară. Apoi, când revezi acea imagine, cum ar fi o privelişte a unui loc unde ştii că n-ai mai fost, creierul o reconstruieşte folosind un detaliu din trecut şi-ţi dă senzaţia că ai mai fost acolo.

Cu alte cuvinte, din moment ce nu ai acordat toată atenţia primei experienţe, când a intrat în percepţia ta, acea amintire face să-ţi pară că au avut loc două evenimente diferite în acelaşi loc, când, de fapt, este o percepţie continuă a aceluiaşi eveniment.

Mulţi experţi cred că déjà vu are legătură cu modul în care procesezi amintirile.Cercetările efectuate de un cercetător, profesor de psihologie la Universitatea din Colorado, SUA, au contribuit la crearea acestei teorii. A găsit dovezi care sugerează că déjà vu se poate întâmpla ca răspuns la un eveniment care seamănă cu ceva trăit în trecut, poate în copilărie, dar pe care nu ţi-l aminteşti. Acest proces duce la un sentiment ciudat de familiaritate. Dacă ţi-ai putea aminti ceva similar, ai putea să legi cele două mintiri şi nu apară deloc un déjà vu. Acest lucru se întâmplă în mod obişnuit atunci când vezi o anumită imagine, cum ar fi interiorul unei clădiri sau o privelişte care îţi par cunoscute.

Procesarea întârziată

O altă teorie arată că una dintre căile pe care informaţiile ajung la creier poate fi puţin mai rapidă. Această întârziere poate să nu fie semnificativă, pe măsură ce trece timpul măsurabil, dar creează la nivelul creierului senzaţia că au existat două experienţe separate trăite în acelaşi loc sau de două ori.

O defecţiune minoră a circuitului cerebral

O altă teorie sugerează că senzaţia de déjà vu apare atunci când creierul are o scurtă defecţiune electrică, similară cu ceea ce se întâmplă în timpul unei crize epileptice.

Cu alte cuvinte, se poate întâmpla un fel de amestec atunci când sunt active atât partea creierului care urmăreşte evenimentele prezente, cât şi partea care stochează amintirile. În general, acest tip de disfuncţie a creierului nu este îngrijorător decât dacă se întâmplă în mod regulat.

Unii experţi cred că un alt tip de disfuncţie a creierului poate provoca déjà vu. Când creierul tău absoarbe informaţii, acesta urmează o anumită cale de la stocarea memoriei pe termen scurt la cea pe termen lung. Teoria sugerează că, uneori, amintirile pe termen scurt o pot lua pe o scurtătură către stocarea memoriei pe termen lung. Din această cauză, te poţi simţi ca şi cum recuperezi o amintire pe care o ai de multă vreme, mai degrabă decât ceva care s-a întâmplat în urmă cu câteva secunde.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Despre importanţa îndoielii în ştiinţă şi falimentul calităţii în educaţie

Alexandru LĂZESCU

Despre importanţa îndoielii în ştiinţă şi falimentul calităţii în educaţie

Îndoiala şi spiritul critic nu mai sunt la modă. Un curent dominant în mass media şi pe reţelele sociale cultivă intoleranţa faţă de punctele de vedere care se abat de la cele considerate acceptabile, „corecte”, adesea, în mod ironic, „în numele ştiinţei”.

Filmuletul zilei

Franta a construit în insula Reunion o autostrada-viaduct de 12,5 km (care a costat 1,7 miliarde euro), ce serpuieste prin O (...)

opinii

Liviu Suhar

Nichita DANILOV

Liviu Suhar

Senzaţia pe care o încearcă spectatorul privindu-i tablourile e una stranie. Cufundate într-o tăcere ce trece dincolo de cotidian, proiectându-şi umbra lăuntrică în spaţiul ancestral, obiectele par să comunice între ele într-un limbaj mut, prin intermediul ultrasunetelor transpuse într-o partitură muzicală. Tăcerea lor e înşelătoare.

Raportul dintre public şi privat, din perspectivă feministă

Dana ȚABREA

Raportul dintre public şi privat, din perspectivă feministă

Aparent, dacă e să-l avem în vedere pe Richard Rorty, distincţia dintre sferele publică şi privată sunt separate în măsura în care problemele care cad sub incidenţa fiecăreia dintre ele sunt diferite şi, desigur, întrebările adresate sunt altele. Cu privire la individul uman, cineva ar putea fi deopotrivă liberal şi ironist, ceea ce conduce la posibilitatea ca cele două sfere să nu prezinte o opoziţie ireconciliabilă. Dimpotrivă. Cele două sfere converg. Să luăm ca exemplu familia: prin definiţie familia presupune spaţiul privat şi discreţia, cu toate acestea familia este reglementată prin reguli şi norme care ţin de sfera publică.

O întâlnire nici măcar de gradul 7 şi o mică incursiune onomatologică

Michael ASTNER

O întâlnire nici măcar de gradul 7 şi o mică incursiune onomatologică

Acum trei ani, la început de martie - eram în drum spre Bucureşti (cu trenul) - m-am trezit cu un mesaj de la o persoană necunoscută, dar cu acelaşi nume de familie. Am avut o conversaţie ciudăţică pe messenger cu femeia în cauză, apoi am uitat de discuţie. 

pulspulspuls

Suferinţele discrete ale madamei

Suferinţele discrete ale madamei

Una mai molcuţă, de uichend, pe azi, dacă tot e sâmbătă şi e aşa frig afară. Şi ce ar putea fi mai moale şi mai pufos decât opera lirică, stimaţi telespectatori, şi mai ales graniţa penală a acesteia cu politichia mâloasă de Bahlui? 

Caricatura zilei

De 8 martie

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.