Anul 2014 a fost anul unor aniversări geopolitice importante: s-au împlinit 100 de ani de la declanşarea Primului Război Mondial, un eveniment care a conturat mai mult decât oricare altul istoria mondială în ultimul secol. De asemenea, s-au împlinit 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului, capitolul care a deschis calea destrămării imperiului sovietic şi a încheierii Războiului Rece.

Primul Război Mondial şi căderea Zidului Berlinului continuă să contureze realităţile din prezent. Războaiele din Siria şi Irak sunt moştenirea încheierii Primului Război Mondial, iar evenimentele dramatice din Ucraina se dezvoltă în umbra celor din 1989.

Jeffrey Sachs este unul dintre cei mai mari economişti din lume, printre guvernele pe care le-a consiliat fiind şi cele ale Poloniei şi Rusiei la sfârşitul Războiului Rece. În această calitate, el a promovat un tip de asistenţă internaţională despre care credea că va fi vitală pentru ca Polonia să realizeze o tranziţie paşnică şi de succes la un regim democratic post-comunist.

Sachs a făcut apel la SUA, Marea Britanie, Franţa şi Germania să acorde asistenţă Poloniei, pentru a ajuta la construirea unei Europe puternice şi unite. El a reuşit să convingă SUA în decurs de o zi să acorde un ajutor de un miliard de dolari Poloniei pentru stabilizarea monedei. A durat apoi aproximativ un an să convingă Casa Albă să sprijine anularea datoriei Poloniei, dar şi acest demers a avut succes.

Ulterior, Polonia a adoptat reforme puternice, bazate pe recomandările lui Sachs, iar SUA şi Europa au sprijinit aceste măsuri prin ajutoare generoase. Economia Poloniei a început să crească, iar după 15 ani ţara a devenit membră a Uniunii Europene.

Însă povestea de succes a Poloniei nu s-a repetat şi în Rusia, în acest caz fiind vorba despre un eşec al Occidentului, iar consecinţele se simt şi în prezent. În 1990 şi 1991, guvernul lui Mihail Gorbaciov, văzând rezultatele pozitive din Polonia, i-a cerut ajutorul lui Sachs pentru reforme economice. Gorbaciov a încercat să obţină sprijin financiar din Occident, însă eforturile nu au avut succes. Demersurile lui Boris Elţîn în acest sens au rămas de asemenea fără rezultat. În final, criza financiară din Rusia a sufocat eforturile în vederea reformei şi normalităţii.

"Au trecut 20 de ani până am înţeles ce s-a întâmplat în 1991. De ce s-au purtat SUA cu atâta înţelepciune şi viziune în Polonia, dar au acţionat cu atâta neglijenţă crudă în cazul Rusiei", scrie Jeffrey Sachs. Occidentul a ajutat Polonia financiar şi diplomatic pentru că Polonia avea să devină parte a NATO şi merita să fie ajutată. Rusia, în schimb, era considerată de liderii americani un inamic învins care merita să fie zdrobit, nu ajutat, apreciază analistul. (Mediafax)