Plantele ornamentale le cultivăm pentru frumuseţea lor, pentru faptul că purifică aerul încăperilor şi, precum spun tradiţiile, pentru că au grijă de casele noastre să ţină departe viruşii, bacteriile şi spiritele rele. Însă ceea ce noi nu ştim şi poate că nici nu bănuim este că multe din plantele ornamentale sunt şi adevărate medicamente pentru suferinzi. Busuiocul alungă răceala dar şi ajută sistemul digestiv, muşcata ne încântă privirile cu florile ei roşii însă frunzele sale sunt şi un bun medicament contra bătăturilor şi pentru piele, sucul extras din limba soacrei, o plantă africană cultivată în casă, este un analgezic şi un antiinflamator puternic, cyclama un remediu contra otrăvirilor. Acestea sunt numai câteva dintre plantele ornamentale care au ceva de spus atunci când vine vorba despre vindecare.

Muşcata, numită şi geranium, floarea cu diverse culori ale corolei, este una din plantele ornamentale cele mai cunoscute: bunicii o păstrau în ferestre iar părinţii o cultivau pentru frumuseţea ei. Pe lângă frumuseţe, farmec şi energie muşcatele au şi proprietăţi terapeutice: îmbunătăţesc metabolismul, împiedică creşterea tumorilor, dizolvă pietrele şi opresc hemoragiile. Medicina tradiţională folosea frunzele muşcatei în cazuri de diaree, dizenterie, abcese sau cangrene ale plămânilor dar şi contra durerilor de gură sau reumatismale.
Muşcata este cunoscută încă din secolul al 16-lea. Uşor de cultivat se înmulţeşte prin simpla plantare a unui lăstar rupt de la o plantă matură. Cercetătorii au arătat că toate părţile muşcatei sunt terapeutice. Frunzele, florile şi rădăcinile au un conţinut bogat de amidon, acizi graşi, săruri, taninuri, vitamina C, saponine, ulei eteric, alcaloizi şi flavonoide. Flavnoidele fac din muşcată o plantă excelentă pentru prevenirea şi tratamentul cancerului datorită proprietăţii de antioxidant puternic al acestor substanţe.

Cum cultivăm muşcata în casă?

Deşi pare o plantă extrem de uşor de cultivat floricultorii o resping de multe ori pentru că frunzele muşcatei îmbătrânesc repede şi se usucă lăsând goi lujerii tulpinilor. De asemenea pentru a o folosi în scop terapeutic este nevoie să fie rupte mai toate frunzele unei plante. De aceea se recomandă ca să fie cultivate în jardiniere unde pot fi puse mai mulţi lujeri. De asemenea pentru stimularea creşterii se ciupesc regulat vârfurile astfel încât să favorizăm creşterea de noi rămurele.

Muşcata are o aromă extraordinar de înălţătoare şi simultan liniştitoare. Este deosebit de indicată de specialişti pentru piele, iar datorită efectului său aromatic ne ajută să ne eliberăm de amintirile negative.

Preparate şi unguente din muşcată

La fel ca şi alte plante medicinale frunzele de muşcată şi florile se usucă la umbră şi căldură constantă iar rădăcinile se splală şi apoi se usucă, după uscare păstrarea lor fiind făcută în pungi de hârtie. Însă cel mai bine este să cultivăm în ghivece muşcate astfel încât vom avea oricând proaspătă această plantă. De asemenea se pot face diverse preparate din plantă, preparate care au o diversitate de întrebuinţări.

Uleiul de muşcată se face aproape ca orice alt ulei. Se foloseşte plantă proaspătă: frunze, tulpini şi rădăcini care se transformă într-un terci ce se pune într-un borcan de 800 ml transparent peste care se toarnă alcool de 70-80 grade. Se ţine borcanul la soare două săptămâni apoi borcanul se umple cu ulei nerafinat de măsline şi se mai lasă două săptămâni închis ermetic la soare. Când a trecut timpul necesar macerării se strecoară şi se storc bine plantele într-un tifon. Uleiul se păstrează în sticle închise la culoare iar plantele macerate pot fi păstrate congelate pentru comprese sau cataplasme. Utilizarea uleiului de muşcată intern ca terapie se face numai la recomadarea unui specialist în domeniu.

Să ne vindecăm cu ulei volatil

Aromaterapia utilizează uleiul de geranium (muşcată) în mai multe moduri: fie în aparatul special de aromaterapie, sau câteva picături amestecate cu sare fină păstrate într-un flacon închis. În caz de insomnie, epuizare psihică sau astenie se inhalează din flacon. Uleiul volatil are efecte benefice şi în cazul arterosclerozei vaselor sanguine din creier, hipertensiune, nevroză sau imunitate scăzută.

Uleiul volatil de muşcată în mod tradiţional era utilizat pentru a ajuta sistemul respirator, pe cel de reproducere şi sistemul nervos. Ca o proprietate specială a uleiului eteric de muşcată era considerată a fi acţiunea înviorătoare asupra celulelor ţesuturilor. Mai ajută pancreasul în buna lui funcţionare, sistemul circulator, ficatul, pielea şi nervii.

Uleiul de geranium poate fi utilizat şi în cada cu apă pentru baie, cremele de masaj sau uleiurile pentru masaj.

Dacă este inhalat înainte de masă uleiul volatil de muşcată micşorează apetitul. Astfel este de un real ajutor în curele de slăbire înlocuind medicamente scumpe.

Important: Înainte de folosirea uleiului volatil, faceţi un test pentru hipersensibilitate sau alergie: se aplică o picătură de ulei pe încheietura mâinii cu 12 ore înainte de utilizare. În cazurile de astm bronşic, epilepsie sau atac de acord uleiul de geranium este contraindicat.

Un alt mod de păstrare a muşcatei este ca unguent preparat din untură de gâscă şi frunze verzi de muşcată. Untura de gâscă se topeşte într-un vas iar din frunze se face un terci. Se amestecă în părţi egale cele două ingrediente şi se păstrează la frigider o săptămână. Este utilizat pentru ulcere varicoase şi dureri ale articulaţiilor. Preparaţi acest unguent atât cât folosiţi pentru o săptămână.

Despre tratamentele cu preparatele din muşcată vom reveni într-un număr viitor. Pînă atunci aveţi timp să achiziţionaţi plante pe care să le cultivaţi chiar la voi în apartament. Nepretenţioase şi pline de viaţă muşcatele vor înveseli atmosfera casei şi o vor proteja şi împotriva celor care vă doresc răul.

Eugeniu RĂDULESCU, www.bioenergoterapia.ro