* În urmă cu câţiva ani a fost, tot aşa, o perioadă lungă de ploi, iar cei din localitatea învecinată, Machitori, s-au pomenit, când s-au retras apele, fără orătănii de curte, oi, vaci, purcei, ce mai aveau prin gospodărie; atunci ei au decis să adapteze şeptelul la noile condiţii. Ploile din ultima perioadă nu i-au mai luat prin surprindere, casele n-au mai fost inundate, fiind plutitoare, ridicate pe butoaie de vin şi peturi de bere goale, în vreme ce noile lor animale din curţi s-au simţit minunat. Trebuie să amintim aici că localnicii au renunţat la găini, curci şi bibilici pentru pelicani, lebede şi flamingo, în loc de porci şi vaci au ales să crească hipopotami, iar locul iepurilor de casă, mult prea pretenţioşi şi gingaşi, a fost luat de ornitorinci.

* Nişte cercetători spun că şi sătenii din Machitori s-ar fi adaptat la viaţa acvatică, dar rămâne de văzut dacă acele pieliţe apărute între degetele de la picioarele lor sunt de la natură, ca să-i ajute la înot, sau sunt doar resturi de ciorapi.

* Ca să scape de căldura marilor oraşe, mulţi români au ales răcoarea munţilor, dar şi mai mulţi au preferat valurile mării. Unii dintre ei spun că, mai mult ca sigur din cauza coronaviruşilor şi a vaccinurilor, în apa Mării Negre au apărut vietăţi mutante, cum ar fi, de exemplu, meduzele tomberoneze, care se apropie de mal să caute resturi de mici, bucăţi de pizza şi pufuleţi, sau delfinii cerşetori, care, tot aşa, se avântă până în zonele cu apă mică, în care se bălăcesc turiştii, şi le cer acestora în limba delfinească "Uuu-un lee-uu!". Unii localnici susţin că aceste mamifere n-ar fi chiar delfini, ci copii dintr-un sat apropiat, unşi pe trup cu nămol de Tekirghiol, să semene cu pielea de delfin, care fac şi ei un bănuţ de bomboane, ciocolată, bere, ţigări şi femei.