“Muzică sterilă, voce slabă, succes nemăsurat – o maşnărie incredibilă”. Ascensiunea fulminantă a lui Taylor Swift analizată dintr-un birou de la Iaşi

Din 1927, revista americană TIME acordă în fiecare an titlul de Persoana Anului (până în 1999 s-a numit „Man of the Year”/ Bărbatul anului). De-a lungul timpului, a fost acordat, în general, şefilor de stat sau personalităţilor cu anvergură globală: 14 preşedinţi americani, 5 şefi de stat sovietici sau ai Rusiei, 3 papi. Titlul se acordă pentru cei care influenţează istoria decisiv (nu contează dacă pozitiv sau negativ), fapt care explică prezenţa unor nume precum Adolf Hitler, Iosif Stalin sau Ruhollah Khomeini ş.a. Doar 3 femei au primit titlul de Femeia anului până în 1999: Wallis Simpson (cea pentru care Prinţul Eduard a abdicat de la tron) în 1936, Regina Elisabeta a II-a în 1952 şi Corazon Aquino (soţia liderului opoziţiei din Filipine care, după asasinarea sa, a candidat şi a câştigat preşedinţia) în 1986. Între timp, ale două femei au ajuns pe coperta Time Magazine în aceeaşi postură: Angela Merkel (2015) şi Greta Thunberg (2019).

Taylor Swift este prima persoană desemnată pe baza activităţii artistice, ceea ce face cu atât mai controversată alegerea sa. Elvis, The Beatles, Rolling Stones, Michael Jackson, Madonna sau Beyoncé, pentru a da doar câteva nume din zona muzicii, nu au fost niciodată aleşi, în ciuda impactului lor global. Bono, vocalistul trupei irlandeze U2, care a ajutat la organizarea concertelor din seria Live 8 în statele membre ale G8 şi Africa de Sud, a împărţit titlul în 2005 cu Bill şi Melinda Gates, în calitate de filantropi. Niciun scriitor, actor (cu excepţia lui Ronald Reagan şi Volodimir Zelenski, care au fost desemnaţi în calitate de preşedinţi ai ţărilor lor), artist vizual sau din altă zonă culturală nu a primit această distincţie. Ce o face atunci pe Taylor Swift atât de specială?

Opinia mea e că în niciun caz muzica pe care o compune, care e destul de sterilă, lipsită de originalitate. Nici vocea sa nu prezintă elemente unice, memorabile, artista fiind nevoită să lucreze serios pentru a-şi îmbunătăţi tehnica vocală şi prestaţiile live. Dacă primele 4 albume puteau fi încadrate ca muzică country, ulterior stilul său cameleonic s-a transformat în pop, iar ultimele producţii au inclusiv influenţe alternative, folk, indie, hip-hop sau EDM.

E foarte posibil însă ca eu să fiu unul dintre puţinii care nu vibrează cu muzica ei. E artista cu cele mai multe albume clasate pe primul loc în topuri (doar anul trecut a avut 3), respectiv cele mai multe premii Grammy pentru albumul anului. Taylor Swift poate reprezenta un stil muzical în sine, ca număr de ascultări: anul trecut, 1,79% din totalul stream-urilor din SUA au aparţinut materialelor semnate de ea, mai mult decât numărul de ascultări ale genurilor jazz (0,8%) sau muzică clasică (0,9%). Adică din 78 de cântece ascultate de americani, unul era interpretat de ea. Taylor Swift are peste 104.000.000 de persoane care-i ascultă muzica în fiecare lună pe Spotify. Drept comparaţie, INNA, cea mai de succes artistă din România, are puţin peste 9.000.000. Şi la nivel mondial, Swift a avut cel mai mare număr de stream-uri pe Spotify (peste 26 miliarde în 2023!!!) dintre toţi artiştii, plus două piese (Cruel Summer şi anti-hero) şi două albume (Midnights şi Lover) în top 10 accesări, numai de acolo generând un venit de peste 100 milioane de dolari.

De altfel, ca business, Taylor Swift e o maşinărie incredibilă. E primul artist care depăşeşte un miliard de dolari doar din vânzarea biletelor turneului pe care-l susţine. Site-urile companiilor organizatoare s-au prăbuşit din cauza cererii (2 milioane de bilete vândute în prima zi, alt record), iar şefii lor au fost chemaţi la audieri în Senatul SUA pentru a da explicaţii. Politicieni din state precum Thailanda, Chile sau Ungaria o roagă să le includă în turneu, în Parlamentul Canadei a existat un protest oficial din cauza ocolirii ţării, iar în Australia au existat petiţii pentru a bifa mai multe oraşe mari. Un diplomat american s-a lăudat cât l-a ajutat să pună ţara în care activează pe harta turneului. Numele ei este folosit pentru a descrie „Efectul Taylor” pe care-l are asupra economiei oraşelor unde concertează (un fan cheltuie în medie 1300 de dolari pentru experienţă), iar universităţi de top oferă cursuri care o au ca subiect (Harvard, Stanford, NYU, University of Houston). Zilele trecute am citit o ştire legată de creşterea abruptă a preţurilor biletelor de avion către oraşele europene pe care le-a inclus în cadrul turneului Eras.

Pentru acest turneu, în care timp de 3 ore, minimum 40 de cântece şi 16 schimbări de costume, trece prin cel puţin 9 albume, a început să se pregătească cu 6 luni înainte de debut. Pe lângă pregătirea pe banda de alergat, unde fugea cântând zilnic toate piesele, a făcut şi 3 luni de pregătire pentru coreografia dansurilor din timpul prestaţiei live. Mai mult, nici nu mai consumă alcool în perioada concertelor, deoarece efortul fizic necesită o refacere incompatibilă cu efectele băuturii asupra organismului.

Taylor Swift a revoluţionat industria atunci când a hotărât să-şi reînregistreze primele albume. Deţinătorul drepturilor de difuzare le vânduse unui personaj apropiat de Kanye West, hip-hopperul american cu care ea s-a aflat în conflict după ce acesta i-a întrerupt discursul de acceptare a unui premiu, iar apoi i-a dedicat o piesă în al cărei videoclip a reprezentat-o printr-o păpuşă dezbrăcată, alături de altele asemănătoare cu el, soţia sa, Kim Kardashian, Donald Trump, Rihanna şi alte staruri alte culturii pop. Această mişcare de marketing a fost într-un final benefică pentru ambii artişti, în pofida unei perioade în care Swift a dispărut din viaţa publică după ce Kardashian a publicat înregistrarea unui apel telefonic în care părea că şi-a dat acordul pentru un vers controversat folosit de West. A revenit apoi în forţă cu un material discografic pe care l-a intitulat Reputation (2017). Primele albume, reînregistrate ca Taylor’s version, cu schimbări minore şi adăugarea unor materiale inedite, au fost imediat acceptate de fani, iar artista a redevenit stăpână pe tot catalogul pieselor interpretate (copyright-ul de autor îl păstrase oricum). O altă mişcare extrem de inspirată a fost lansarea anul trecut a unui film direct în sălile de cinema, evitând intermediari precum studiouri sau companii de streaming, ceea ce a făcut ca lanţul AMC să aibă parte de ziua cu cele mai mult vânzări de bilete din istoria sa.

Viaţa sa personala este extrem de expusă, presa fiind avidă de orice informaţie legată de iubiţii sau sexualitatea ei. Orice vers este hiperinterpretat (o bună parte dintre cântecele compuse sunt autobiografice, inclusiv despre despărţiri) şi poate da naştere unor teorii fanteziste. Într-o încercare de a-şi asocia brandul cu un alt brand puternic, după exemplul Posh Spice & David Beckham, Taylor Swift se afişează de câteva luni cu un jucător de fotbal american, fapt care a făcut ca audienţele pentru NFL, oricum cel mai popular sport din SUA, să crească şi mai mult.

Swift are o cohortă de fani extremi de loiali, aproape fanatici, care ripostează vehement dacă cineva le atacă idolul, dar o şi ascultă când aceasta indică anumite direcţii. Drept urmare a unei postări pe contul ei de Instagram, zeci de mii de tineri s-au înregistrat să voteze pentru prima dată. De altfel, Taylor Swift a mai apărut pe copertă ca Person of the Year în 2017, când distincţia a fost acordată unui grup denumit The Silence Breakers (cele care au rupt tăcerea în privinţa abuzurilor şi au pornit curentul #MeToo). Însă poziţionarea ei în acel grup a fost destul de controversată, deoarece procesul câştigat împotriva unui DJ care a atins-o fără consimţământ a avut loc înainte de izbucnirea dezvăluirilor despre Harvey Weinstein, numeroase voci afirmând că includerea ei a însemnat lăsarea în afară a unor femei mai îndreptăţite să primească această recunoaştere.

Dacă am expus mai sus motivele care pot justifica nominalizarea artistei de 34 de ani din Pennsylvania pe lista scurtă a celor luaţi în considerare pentru acordarea titlului, nu pot totuşi să înţeleg cum nu a câştigat Sam Altman, CEO-ul companiei OpenAI. El a revoluţionat modul în care funcţionează lumea odată cu lansarea Chat GPT, DALL E şi semnării unui parteneriat cu Microsoft, care garantează resursele necesare pentru continuarea cercetărilor şi dezvoltării de noi produse în ritm accelerat. Cu toate că mă bucur că o reprezentantă a domeniului cultural a fost desemnată Persoana anului 2023, nu am cum să nu mă gândesc la rolul semnificativ pe care marketingul şi etica ei de muncă ieşită din comun le-au avut în această decizie, în detrimentul originalităţii şi calităţii intrinseci. Însă într-un an aflat sub spectrul războaielor şi al incertitudinii, pozitivismul muzicii benigne a lui Taylor Swift poate fi o formă de escapism, un refugiu pentru cel puţin o generaţie.

George Pleşu este manager cultural, preşedintele Asociaţiei AltIaşi

Publicitate și alte recomandări video