Nadav Eyal – Revolta. În tranşeele luptei împotriva globalizării

– Fragment –

Konstantinos Plevris este unul dintre cei mai prolifici polemişti rasişti. L-am intervievat în 2014, când străzile Atenei erau pline de protestatari furioşi, cum se întâmpla adesea în timpul marii crize din Grecia. Lucram la un documentar despre intensificarea urii rasiale în Europa. Sosind la întâlnire, la intrarea în clădirea unde lucrează Plevris m-a întâmpinat un paznic bănuitor, care mi-a verificat paşaportul şi m-a însoţit în liftul aglomerat până la biroul ideologului extremei drep­te din Grecia. Plevris, un nega­ţionist lipsit de scrupule al Holo­caustului, e generos cu timpul lui şi îmi răspunde politicos la întrebări. La început îi vine greu să creadă că vorbeşte într-adevăr cu un israelian. „Eu nu am fost niciodată în Israel“, spune. „Nici nu mi-am închipuit“, i-am răspuns prudent.
Plevris mi-a arătat mândru cărţoiul lui, Evreii: întregul adevăr. Fotografia de pe copertă înfăţişează un evreu pios îmbrăcat în negru, cu ochii sticlind ame­ninţător. Plevris a început să-mi arate apoi imagini care, din punctul lui de vedere, dovedesc că Israelul e o ţară violentă. Îl întreb de ce mi le arată. „Fiindcă evreii pretind că sunt nevinovaţi“, spu­ne. „Ei zic: «Noi nu ucidem niciodată pe nimeni». Dar până şi Dumnezeul vostru a trimis un în­ger să-i omoare pe copiii egiptenilor. Evreii sunt primul popor din lume care afirmă că Dumnezeu le po­runceşte să omoare alţi oameni.“
E clar că nu-l deranjează câ­tuşi de puţin să fie etichetat drept antisemit. Când îi spun că şi Iisus a fost evreu, Plevis replică: „Era galileean, nu evreu“. Mai fac o încercare: „Scrieţi despre controlul evreilor asupra băncilor“. „E adevărat. Nimeni nu poate nega lucrul ăsta.“ „Eu îl neg.“
„Numiţi o bancă ce nu este con­trolată de un evreu. Măcar una!“ „Bine. Barclays Bank.“ „Poftim?“ „Barclays.“ „Uitaţi ce“, spune el dintr-odată. „Citibank. JPMorgan. Alpha Bank – şi pot continua.“
Plevris îmi mai aruncă o privire când amintesc de Alpha Bank, o bancă grecească. Clar, se teme că aş putea zice că el a afirmat că această instituţie financiară locală este deţinută de evrei. „Nu, nu, Alpha nu, cu siguranţă“, spune. „Despre celelalte nu ştiu, dar asta nu!“
Conversaţia pluteşte undeva în abisul dintre grotesc şi amuzant. Spre amărăciunea mea, Plevris spune brusc că admiră Israelul. „Cred că sunt o rasă inferioară.“ „Cine?“, întreb, încercând să-i urmăresc firul gândurilor pline de ură.
Întrebarea mea îl lasă cu gura căscată. „Arabii, desigur.“ Apoi mă întreabă el pe mine: „Credeţi că suntem toţi egali?“. „Da, chiar cred că suntem toţi egali“, răspund. „Deci credeţi că mintea e minte?“ „Da.“ „Ştiţi, în natură, e ca şi cu câinii şi caii. Sunt câini ciobăneşti, câini de vânătoare, câini de apartament… În natură nu există lucruri egale. Nu există aşa ceva.“ Îi urăşte şi pe homosexuali.
Când le arăt înregistrarea întâlnirii mele cu Plevris, oamenii din Europa, America de Nord şi Israel izbucnesc în hohote de râs. Extremistul grec a cărui carieră politică s-a încheiat de mult pare ridicol. Trânteşte minciuni prea multe şi prea revoltătoare pentru a fi luate în serios, pare un clovn. Este însă autorul a zeci de cărţi care prezintă o filosofie ultra­naţionalistă. Generalizările şi ultrasimplificările lui insipide sunt folosite cu mult impact de discipolii săi. Minciunile sfruntate, rostite cu îndrăzneală, sunt deosebit de puternice pe reţelele sociale, iar aroganţa liberală, care nu vrea să acorde im­por­tanţă minciunilor, demontân­du-le, nu face decât să le dea apă la moară susţinătorilor lui. Toţi cei din extrema dreaptă a Greciei sunt discipolii lui. Cel mai important dintre ei este Nikolaos Michaloliakos, fondatorul partidului politic neonazist grec Zori Aurii, care se trage din mişcarea lui Plevris, fondată în anii 1960. Dintre toate mişcările neonaziste din Europa, până în 2019, Zori Aurii era cea mai populară în ţara sa.
Fundamentalismul rasist combinat cu ultranaţionalismul sunt ingredientele reapariţiei nazismului şi a supremaţiei albe. În prezent, contribuţia lor la vio­lenţa în masă este cea mai mare de când s-a încheiat al Doilea Război Mondial. Uciderea în masă comisă de Anders Behring Breivik în Norvegia, în 2011 – a omorât 77 de oameni –, a devenit un prototip imitat şi de alţi terorişti de extremă dreapta. Ei fac rost de arme şi de informaţii, se antrenează şi îşi fotografiază atacul sau îl transmit în direct pe internet. Lasă în urmă testamente electronice menite să-i mobilizeze şi pe alţi atacatori, cum fac şi teroriştii islamici. De exemplu, modelul a fost urmat de Brenton Tarrant în atacul său asupra moscheilor din Noua Zeelandă, în martie 2019, când a omorât 51 de oameni, şi de John T. Earnest, care a avut o tentativă de ucidere în masă într-o sinagogă din San Diego, în aprilie acelaşi an, ucigând o persoană. Robert Bowers, care a comis cea mai sângeroasă crimă motivată de ura împotriva evreilor din istoria Americii în 2018, când i-a masacrat pe credincioşii din sinagoga Tree of Life din Pittsburgh, i-a urmat şi el exemplul, în parte.

CARTEA

„O relatare bine scrisă, care te pune pe gînduri, despre actuala criză a globalizării. Nu toată lumea va fi de acord cu interpretarea lui Eyal, dar puţini vor rămîne indiferenţi.“ (Yuval Noah Harari, autor al bestsellerului Sapiens)

Combinaţie de reportaj, viniete pătrunzătoare şi ana­lize originale, Revolta arată că stânga şi dreapta au multe în comun. Străbătând lumea de la un capăt la celălalt, Eyal stă de vorbă cu mineri dezamăgiţi din Pennsylvania, grupuri anarhiste de la periferia Atenei şi neonazişti germani şi relatează despre un oraş japonez unde ratele natalităţii se prăbuşesc şi despre familii de refugiaţi sirieni pe care le-a însoţit de pe ţărmurile Greciei până la destinaţia lor, în Germania. În aceste relatări la timpul prezent, Eyal împleteşte lecţii ale trecutului, de la Războaiele Opiului din China până la colonialismul din Haiti şi Planul Marshall. Prin aceste legături istorice, el arată că rădăcinile revoltei au fost mereu adânci şi puternice şi că, în loc să privim răzvrătirile actuale ca făcând parte dintr-un fenomen trecător, ar trebui să recunoaştem că revolta este noul statu-quo al lumii globalizate în care trăim.

AUTORUL

Nadav Eyal este unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti din Israel, câştigător al premiului Sokolov (echivalentul premiului Pulitzer în Israel). Este cores­pondent de ştiri internaţionale al postului israelian de televiziune Reshet 13 şi jurnalist de opinie pentru „Yediot Aharont“, cel mai difuzat ziar din Israel. În 2016, cu câteva luni înainte de alegerile prezidenţiale din Sta­tele Unite, Eyal a difuzat Trumpland, o serie de documentare în care pre­zenta în detaliu nemulţumirile poporului american. Nadav Eyal este licen­ţiat al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Ebraice din Ierusalim şi a obţinut o diplomă de masterat în politici globale la London School of Economics.

Publicitate și alte recomandări video