„Nasc și la Moldova” premiați Nobel

Pe 12 noiembrie 2024 s-au împlinit 112 ani de la nașterea la Iași a lui George Emil Palade și pe 10 decembrie se vor împlini 50 de ani de la primirea de către primul savant român a Premiului Nobel pentru medicină. Deci la 10 decembrie 1974 a avut loc în Marele Auditoriu al Sălii de Concerte din Stockholm solemnitatea decernării Premiilor Nobel pentru științe și literatură, eveniment transmis în direct de televiziunea suedeză. În Sala Albastră a primăriei orașului, Fundația Nobel a oferit în cinstea laureaților un banchet la care au participat peste 1000 de persoane, banchet care s-a desfășurat pe fundalul unui program muzical, care a cuprins și un aranjament de melodii românești în onoarea primului român laureat al Premiului Nobel, profesorul George Emil Palade. În seara următoare, 11 decembrie 1974, în cinstea laureaților, Regele Suediei, Carl al XVI-lea Gustav, a oferit o recepție la Palatul Regal. În dimineața zilei de 12 decembrie 1974, George Emil Palade a susținut o conferință despre cercetările personale privind procesul secreției proteice din celulă. Profesorul a mai ținut o conferință la Universitatea din Uppsala, în fața studenților mediciniști despre aspecte ale procesului de permeabilitate capilară, cercetări pe care le-a efectuat în colaborare cu Maya și Nicolae Simionescu. În seara zilei de 13 decembrie 1974, cei trei laureați ai Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină au fost oaspeții studenților Institutului Karolinska din Stockholm, și au primit titlul de membri de onoare ai acestei renumite instituții.

Viața ieșeanului George Emil Palade este un model. Mediul familial a fost propice (ambii părinți i-a insuflat de timpuriu dragostea și respectul față de cărți, de școală, de învățătură, în general). A început școala primară la Iași. S-a mutat, însă, curând, cu familia la Buzău, unde a absolvit Liceul „B.P. Hasdeu”, ca șef de promoție. În 1930 a intrat primul cu media 10, la Facultatea de Medicină din București. A absolvit studiile medicale tot ca premiant. Trei profesori i-au marcat destinul: bucovineanul Francisc Rainer, fost profesor de anatomie la Iași, Andre Boivin, profesor de biochimie, și ieșeanul Grigore T. Popa, care i-a insuflat pasiunea pentru cercetarea aplicată. A făcut parte dintr-o generație de aur a Facultății de Medicină din București. A fost prieten apropiat cu Ion Juvara, Dumitru Vereanu şi Panait Sârbu care, rămași în România, au devenit șefi de școală în domeniul lor. Teza de doctorat despre tubul urinifer al delfinului, lucrare de excepție, a anunțat descoperirile de mai târziu. Personalitate deplin formată științific (era, deja, conferențiar la Catedra de Anatomie de la Facultatea de Medicină din București), a plecat cu mari dificultăți, după război, în 1946, la insistența providențială a lui Grigore T. Popa (părinte spiritual), pentru specializare, la Institutul Rockefeller, SUA (fiind căsătorit cu fata magnatului Malaxa, ar fi avut, cu siguranță, de pătimit din această cauză). Pasionat cercetător, dotat cu o memorie prodigioasă, cu inteligență, cu o rară capacitate de abstractizare, dispunea în același timp de o manualitate neobișnuită câștigată la disecții și apoi în microscopia electronică. La Universitatea din New York (1946- 1972) a început colaborarea cu Albert Claude şi Keith Porter, dezvoltând împreună tehnici care, ulterior, au revoluționat utilizarea microscoapelor electronice. Până la ei, celula vizibilă la microscopul optic rămânea neclară în microscopia electronică, elementele sale componente se agregau, imaginile erau neclare, iar rezoluția era slabă. Inspirat din priceperea culinară a mamei, care pentru a menține fructele întregi, când prepara dulceața, le punea într-o soluție concentrată de zahăr, a utilizat la rândul lui o soluție de sucroză. Ca urmare, prin centrifugarea într-o astfel de soluție, care menținea mitocondriile cât mai aproape de starea lor naturală, prin utilizarea tetraoxidului de osmiu (fixatorul Palade) la un pH 7, neutru, apropiat de cel al celulei vii și, în sfârșit, prin folosirea unui microtom fin (perfecționat de Porter) s-a clarificat peisajul celular. Deschiderea „cutiei negre” a reprezentat începutul explorării microcosmosului celular descifrându-se structura, biochimia și funcțiile organitelor celulare. Mintea genială a lui Palade a intuit că nașterea noilor proteine, fără de care viața nu ar fi existat, avea loc la nivelul ribozomilor (corpusculii lui Palade). După 1954, a abordat structura, biochimia și funcția ribozomilor, demonstrând că aceste organite conțin particule de ADN. A descris, de asemenea, structura mitocondriei, a reticulului endoplasmatic și a descifrat etapele sintezei proteice, precizând structura și funcțiile capilarelor, precum și biogeneza membranelor. După două decenii de mari descoperiri în cascadă, G.E. Palade s-a mutat în 1973 la Universitatea Yale, unde a fost șeful disciplinei de biologie celulară. După 20 ani de la descoperirea ribozomilor, în 1974, a primit Premiul Nobel în fiziologie şi medicină, împreună cu Albert Claude şi Christian de Duve, pentru descoperirile privind organizarea structurală și funcțională a celulei. Descoperirile lui Palade au creat fundamentul pe care s-au dezvoltat biologia, fiziologia, virusologia, microbiologia și patologia modernă. Palade a pus bazele unei noi discipline, biologia celulară, care a făcut posibilă analiza bolilor la nivel celular. În 1989, George Emil Palade s-a mutat la Universitatea din San Diego, California, unde a organizat, ca decan cu problemele științifice, învățământul de biologie celulară. Profesor la trei mari universități din SUA, a muncit cu pasiune, toată viața, a dus la capăt proiecte și experimente, a ținut conferințe în întreaga lume și a fost director de granturi și militant pentru fonduri de cercetare în Congresul SUA. George Emil Palade a murit la 7 octombrie 2008, în localitatea Del Mar, California, dorința savantului fiind ca cenușa să-i fie împrăștiată peste Munții Carpați, pe care i-a iubit atât de mult și în Rocky Mountains Aspen, SUA, țara care l-a adoptat și i-a folosit geniul. A lăsat în urmă o adevărată școală, o filiație științifică bogată, de aproape 80 colaboratori, cu care a publicat peste 200 lucrări în peste 50 de ani de activitate prestigioasă. Dincolo de profesiune, George Emil Palade era pasionat de muzică, de arheologie, de poezie, de pictură şi de artă românească, interesat de istoria țării natale, de creațiile marilor scriitori și poeți din care adesea recita. Și, mai presus de toate, marele PROFESOR era înzestrat cu o bunătate sufletească rară, cu un farmec personal care te cucerea de la început, cu un patriotism deseori remarcat de cei care l-au cunoscut personal, căci mereu își amintea de țara de obârșie. Un român născut la Iași, frumos la suflet și în gând, a descoperit tainele celulei, a iubit și a prețuit viața în dimensiunile ei cele mai adânci. Existența lui a fost o „istorie” de succes, pe care ar trebui să o cunoască orice român, căci aceasta este un motiv de reală mândrie.

La Universitatea care poartă numele părintelui spiritual al premiatului Nobel, Grigore T. Popa, luni, 9 decembrie 2024 a avut loc Simpozionul științific: „Semicentenarul Nobelului românesc – 50 de ani de la conferirea Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină profesorului George Emil Palade”, în Aula Centrului de Simulare „Prof. Univ. Dr. Cristian Dragomir” (ora 13), având ca invitat special pe profesorul Martin Lee Chalfie, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 2008.

Prof. dr. Eugen Târcoveanu este şeful Clinicii I de Chirurgie de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon” din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video