Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Nasul lui Gogol şi mantaua lui Caragiale

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

*

Trăim într-un timp în care Dumnezeu se retrage discret din lume. De fapt, el s-a retras de mult, începând cu secolul luminilor, fiind înlocuit de raţiune, apoi în timpul Revoluţiei Franceze, când a fost suplinit de ghilotină.

S-a retras şi în timpul Marii Revoluţii din Octombrie, care a lăsat în urma sa sânge şi prăpăd. Dar au mai rămas risipite în lume mici scântei din suflul cel dintâi, care luminează şi încălzesc sufletele aflate în restrişte.

Acum şi ele, strângându-se laolaltă, încearcă să-şi găsească drum spre o altă lume. În locul lui Dumnezeu domneşte azi raţiunea. Raţiunea care nu ne-a ferit de dictaturi, şi de aberaţii şi de războaie mondiale, care au omorât atâta omenire. Aceiaşi raţiune ne îndeamnă astăzi să ne înarmăm – cum altfel, decât în numele păcii - până-n dinţi.

*

De la autogara Iaşi şi până a coborât în Chişinău, gesticulând larg, de parcă ar fi dirijat o orchestră nevăzută, tânărul a vorbit continuu. Vocea sa cristalină, cu ondulaţii adolescentine, când mai groase,când mai subţiri, parcă trase la polizor, de cum s-a aşezat pe scaun şi până s-a ridicat, nu s-a oprit o clipă. Astfel am aflat că tânărul studia chimia, şi era obsedat să descopere formula secretă a apei, dar nu a apei de aici, de pe planetă, ci a apei ce urmează, ce populează hăul cosmic. Această apă are o cu totul altă formulă decât cea terestră, şi izvorăşte din nimic, dând naştere unor spirite amfibii ce se hrănesc cu gânduri şi eter. Am aflat, de asemenea, foarte multe lucruri despre profesorii de la facultatea de chimie, tânărul cunoştea îndeaproape viaţa lor intimă, după cum cunoştea şi fobiile de care erau cuprinşi. Am aflat o serie de amănunte picante şi despre colegii săi de grupă şi de an. Am aflat şi despre angoasa de care era bântuită mintea tânărului. De multe ori visa că şi-a pierdut glasul şi a rămas mut. Asta îl determina să vorbească neîntrerupt, chiar şi în timpul somnului. Ascultându-i pălăvrăgeala, mi-am adus aminte de un personaj desprins din Revizorul lui Gogol: Hlestakov. Dar şi de Caragiale.

Prima jumătate de oră, l-am ascultat cu simpatie. Dar, după aceea, am simţit că nu-i mai suport nici vocea, nici gesturile. Mi-am închis ochii, mi-am astupat urechile: glasul lui continua să-mi perforeze timpanele. Ajunsesem la exasperare. Şi atunci, mi-am zis: „În fond nu ştiu de ce ar trebui să mă enervez. În locul tânărului ar fi putut sta o pisică sau un câine, care ar fi mieunat sau scheunat tot drumul. O gâscă, o raţă sau un bou... Consolează-te că nu ai avut parte de o astfel de companie...”
Tânărul continua să vorbească, mâinile sale se ridicau cu lejeritate în sus şi în jos, dirijând parcă traficul de maşinile treceau în goană pe şosea. Am coborât răsuflând uşurat în centrul Chişinăului. Scăpasem de coşmar. Dar nu pentru mult timp. Imediat după mine, coborâse şi studentul. Am făcut câţiva paşi, tânărul se ţinea în urma mea. Am grăbit paşii, a grăbit şi el. La un moment dat am simţit o bătaie uşoară pe umeri. M-am întors, tânărul stătea în faţa mea, cu faţa numai zâmbet. „N-aveţi în minus o ţigară?” mi-a spus. „După ce mi-ai împuiat capul cu tot felul de bazaconii, mai vrei şi ţigări?”, am vrut să spun. Dar nu vroiam să mă complic cu el. Eram sătul până peste cap de pălăvrăgeala lui.

Şi totuşi, trecând peste enervarea de care eram cuprins, i-am spus: „De ce în minus şi nu în plus?” „Pentru că, iată, ţigările dumneavoastră sunt la mine...” Şi tânărul scoase din buzunarul de la greacă un pachet de ţigările şi mi-l restitui. „E pachetul dumneavoastră, îmi spuse. Vi l-am subtilizat în timp ce gesticulam. Acum poftim şi cheile, şi banii, şi paşaportul, şi cardurile... Puteţi să vă uitaţi în portmoneu: e gol.” Mi-am scos portmoneul şi am aruncat un ochi în interiorul lui. Era într-adevăr gol. „Dar cum ai făcut asta, că doar stăteai în faţa mea şi nu te-ai mişcat de pe scaun. Ce fel de truc ai aplicat? Cum de n-am observat nimic?” „Secretul meseriei”, spuse tânărul urcând treptele imobilului Teatrului „Luceafărul” ce ne răsări în faţă.

*

Se pare că România a depăşit epoca Caragiale, care a marcat-o profund, şi a intrat în epoca Urmuz. Faza cu geamandanul găsit pe câmp la Teleorman sau de cele aduse în Parlament ne indică faptul că trăim într-o ţară şi într-un timp în care absurdul abundă şi în casă, şi în stradă. Azi în România lucrului bine făcut, dar mai ales desfăcut, în locul lui Caţavencu sau Mitică au apărut - în viaţa politică, dar şi cea culturală - personaje care seamănă cu Ismail, cel „compus din ochi, favoriţi si rochie”, sau cu Turnavitu, ins care, măcar „odată pe an ia „forma de bidon”, de „ventilator la diferite cafenele”, şi - de ce nu ? - şi de valiză...

Da, epoca lui Caragiale a apus. Dar, înainte de-a pune, şi-a pus adânc amprenta asupra vieţii noastre politice şi sociale. Ca dintr-un fel de geamandan al abundenţei, personajele din O scrisoarea pierdută, Conu Leonidă faţă cu reacţiunea, D-ale carnavalului Naţiunea Română, Lanţul Slăbiciunilor, Mitică, Bobico şi altele s-au revărsat din opera sa şi au năvălit în realitate. Şi astfel, tot felul de mitici, de caţavenci, de trahanachi, de zoicici, pe care Caragiale le-a cules ca pe nişte scame cu penseta din tot soiul locuri publice, au umplut până la refuz realitatea noastră zilnică.

De Caragiale n-am scăpat nici în perioada interbelică, nici în perioada comunistă. Dar în perioada tranziţiei, personajele sale au început să capete proporţii şi conotaţii neobişnuite. Ele par a izvorî dintr-un fel de iad livresc, alcătuit din litere şi cifre care, în contact cu realitatea, suferă cele mai ciudate (a se citi – perverse!) transformări.

Văzând ce se întâmplă zi de zi pe scena noastră publică, gândul mă duce la Cernobîl. Se ştie că la câţiva ani după explozia de la centralei nucleare situată la circa 130 km de Kiev şi aproximativ 20 km sud de frontiera cu Belarus, radiaţiile ce au afectat aerul, apa şi solul au avut un efect neaşteptat asupra faunei şi florei. Legumele şi fructele, morcovii, ardeii, roşiile, conopida ,dar şi animalele ce trăiesc în zonă, începând cu şoarecii, cu şopârlele şi broaştele sau peştii, ce populează bălţile din jur, şi sfârşind cu cerbii, porcii mistreţi şi urşii au atins dimensiuni halucinante.

Un efect asemănător îl au şi scrierile lui Caragiale asupra realităţii româneşti.

O parte din scriitorii generaţiei optzeci (Florin Iaru, Mircea Cărtărescu, Ion Stratan, Traian T. Coşovei) au perceput opera sa pe un fel de Biblie a poporului român. Plecând de aici, nouăzeciştii , precum Cristian Popescu în Familia Popescu, sau Mihail Gălăţanu, în Mireasa tuturor, au ajuns la veneraţie. Însă această veneraţie s-a dovedit a fi nefastă pentru societatea românească de acum. Poate că ar fi fost nevoie ca „divinul„ Caragiale să fi fost înlocuit, măcar din an în paşte, cu alt model. Ca să nu fie unicul. Fiind unicul şi „de neînlocuit” a devenit nociv.

Astăzi asistăm însă la o altă metamorfoză. Personajele ieşite din pulpana lui Caragiale nu se mai mulţumesc cu propria lor identitate. Sub efectul cotidianului, ele suferă o ciudată transformare. Priviţi cu atenţie viaţa noastră publică, la incompetenţa, la scandalurile ce au loc zi de zi şi veţi vedea că locul lui Caragiale a fost schimbat cu Urmuz.

*

Fantoma nasului lui Gogol a traversat oceanul şi acum, iată, bântuie America. Nu sunt obsedaţi de el adulţii, ci copii ce se pregătesc de Halloween. După cum s-a transmis pe canalele de ştiri ale diverselor televiziuni, doi puşti, în jur de 6-7 ani, şi-au pierdut unul din nasurile pe care le pregătiseră pentru sărbătoare. L-au căutat prin tufişuri, pe aleile parcului, în pod, în staţiile Peco, la grădiniţă, la şcoală, la poliţie, dar n-au dat de niciun indiciu că nasul ar hălădui prin orăşel. Atunci s-au gândit să dea publicităţii un anunţ, promiţând recompensă. Televiziunile au tăbărât pe ei. Nasul pierdut a avut parte de o imensă publicitate. Şi puştii, aşijderea. Reporterii i-au chestionat în legătură cu recompensa oferită. Puştii au avansat suma de 2.000 de dolari, deşi aveau în puşculiţă doar 6 dolari.

În America nimeni n-a pomenit de Gogol. Nici de nas, nici de Suflete moarte. Deşi se spune că America lui Trump s-a umplut de bani, de bombe, dar şi de suflete ce nu-şi mai găsesc liniştea dincolo de mormânt.

Şi bineînţeles şi de tot felul de nasuri ce se pregătesc să iasă pe străzi înarmate cu măşti şi cu lanterne în căutarea luminiţei ce străluceşte drept la capătul ieşirii din metrou.

Probabil că pornind de aici, de la această luminiţă, nu cu totul întâmplător, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, îl acuză pe preşedintele Donald Trump că şi-a luat nasul la purtare, luptând împotriva creării „unei Europe unite şi puternice.”

Ce lume!

 Nichita Danilov este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri