Natura umană, societate și economie (II)

„Absența considerațiilor referitoare la corectitudine și loialitate din teoria economică standard este unul dintre cele mai izbitoare contraste dintre acest corpus teoretic și cel al altor științe sociale. Acțiunile din multe domenii se conformează de regulă unor standarde de decență, care sunt mai restrictive decât cele formal-legale.”¹

 

Cultivarea încrederii este un construct care depășește cadrul normativ îngust al calculului cost-beneficiu, așa cum este propus, spre exemplu, în teoria schimbului social (social exchange theory). Tom R. Tyler (1950 -), profesorul de drept și psihologie de la Universitatea Yale, consideră că, mai importantă decât această evaluare matematică, este apelul la sentimentele de obligație față de o persoană sau un grup bine cunoscut. Această perspectivă este similară cu ceea ce politologul american Russell Hardin (1940-2017) descrie prin conceptul de încapsulare a intereselor. Potrivit lui Tyler, aceste sentimente, denumite încredere socială, „nu sunt similare calcului rațional cu privire la câștigurile sau pierderile personale anticipate, generate de acțiunile celorlalți.”² Mai mult, oamenii „simt o obligație față de grup, care se dezvoltă ca rezultat al identificării cu grupul și valorile sale. Această identificare le modelează comportamentul, ducând la o cooperare diferită de cea bazată pe așteptările de tipul celor din alegerea rațională cu privire la comportamentul celorlalți.”³

Instituțiile sunt definite drept „trăsături relativ durabile ale vieții politice și sociale (reguli, norme, proceduri) care structurează comportamentul și care nu pot fi schimbate ușor sau instantaneu.”⁴ Instituțiile sociale, sau „ordinile instituționale”, includ, printre altele, piața din sistemul capitalist, statul birocratic, democrația politică, familia, religia și știința.⁵ „Logica instituțională” care guvernează capitalismul presupune „acumularea și transformarea în marfă (commodification) a activității umane. Cea a statului este raționalizarea și reglementarea activității umane prin ierarhii juridice și birocratice. Cea a democrației este participarea și extinderea controlului maselor asupra activităților desfășurate de indivizi. Cea a familiei este reprezentată de comunitate și motivarea activității umane prin intermediul loialității necondiționate față de membrii săi și a nevoilor lor de reproducere. Cea a științei și, respectiv, a religiei este adevărul… și construcția simbolică a realității, în cadrul căreia se desfășoară toată activitatea umană.”⁶

Pe de altă parte, profesorul Gary Herrigel de la Universitatea din Chicago definește societățile umane ca „vaste acumulări istorice de dispoziții și reguli și nu ansambluri coerente de instituții complementare (și constrângătoare). Teoria ar trebui să evidențieze posibilitățile care apar din experiențele actorilor mai degrabă decât să le amestece în mod sistematic.”⁷

Mark Granovetter oferă o definiție comprehensivă a instituțiilor, subliniind că acestea „nu susțin că instituțiile trasează linii călăuzitoare pentru comportament, ci doar că modelează felul în care actorii își concep propria situație și creează presiuni normative pentru a acționa în anumite moduri care fac parte din fundalul pe care actorii sociali îl au implicit în vedere în timp ce identifică soluții de rezolvare a unor probleme.”⁸

Arndt Sorge, profesor la Universitatea din Groningen, conchide într-un mod remarcabil, afirmând că „a stiliza omniprezența instituțiilor ca elemente care acoperă întreaga societate, actorii ei, situații și subseturi are o valoare analitică redusă. Instituțiile diferă substanțial în funcție de domenii și situații. De fapt, într-o societate pot co-exista tipare instituționale foarte diferite, chiar opuse, situate în imediata apropiere. Valorile fundamentale sunt, prin urmare, doar o aproximare inițială care poate fi utilizată pentru a da sens unei game complete de repertorii comportamentale ale diferiților indivizi dintr-o societate.”⁹

Capacitatea oamenilor de a fi sincretiști și adaptabili, pentru a se racorda în mod eficient la o nouă realitate – manifestată printr-un comportament cameleonic – demonstrează că instituțiile nu evoluează sau involuează linear, ci se ajustează la diverse contexte istorice, sociale și politice. Un exemplu relevant este Germania, care, de la începutul secolului al XIX-lea și până după al Doilea Război Mondial, a alternat între doctrine economice liberale și corporatiste. În acest proces, a recurs la recombinări instituționale specifice perioadei medievale, care păreau contradictorii: guvernarea autocratică (caracteristică unui suveran) și asocierea laterală (specifică autoguvernării prin intermediul breslelor).¹⁰ Un alt exemplu este China, care, după o lungă perioadă de practici capitaliste, predominant pe coasta de sud-est, a renunțat la acestea odată cu instaurarea comunismului în 1949. Totuși, sub conducerea lui Deng Xiaoping în anii ’70, țara și-a regăsit apetitul pentru capitalism, îmbinându-l cu principiile confucianiste aplicate în economie.¹¹

Mark Granovetter subliniază că „actorii, încercând să rezolve problemele întâlnite în mediul lor și generate de acesta, vor combina principii și practici dintr-o varietate de surse, fără a ține seama de armonia sau aparentul conflict dintre acestea ori de sferele societale particulare de proveniență ale acestor principii și practici.”¹² Este de remarcat faptul că numeroase studii de caz au evidențiat că acțiunea economică este influențată de o multitudine de norme și variabile culturale și instituționale, dar aceste influențe nu sunt întotdeauna coerente sau previzibile. Modul în care indivizii evaluează sau amalgamează aceste variabile și soluții instituționale la situațiile concrete este atât de complex încât este dificil de anticipat apriori. Asumpția constructivistă conform căreia indivizii reușesc întotdeauna să identifice un dozaj perfect între variabile instituționale disparate, construind astfel acțiuni eficiente este una idealistă (panglossiană). De exemplu, populațiile indigene africane nu au reușit să dezvolte remedii instituționale eficiente în fața problemelor sistemice generate de imperiile europene și regimurile coloniale, susținute de o infrastructură militară extrem de puternică și de eficientă.¹³

Inima sus!

 

Bibliografie

¹ Daniel Kahneman, Jack L. Knetsch & Richard H. Thaler (1986). Fairness and the assumptions of economics, The Journal of Business, 59(2), p. S285.

² Tom Tyler (2001). Why do people rely on others? Social identity and the social aspects of trust. În Trust in society, K. Cook (coord.), Russell Sage Foundation, New York, p. 288.

³Ibidem, p. 288.

⁴ James Mahoney& Katherine Thelen (coord.) (2009), Explaining institutional change: ambiguity, agency, and power, Cambridge University Press, New York, p. 4.

⁵ Mark Granovetter (2022). Society and economy. Framework and principles, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, and London, England, p. 138.

⁶ Roger Friedland& Robert Alford (1991). Bringing society back in: symbols, practices, and institutional contradictions. În W. W. Powell și P. J. DiMaggio (coord.), The New Institutionalism in Organizational Analysis, University of Chicago Press, Chicago, p. 248.

⁷ Gary Herrigel (2005). Institutionalists at the limits of institutionalism: A constructivist critique of two edited volumes from Wolfgang Streeck and KozoYamamura, Socio-Economic Review, 3, p. 566.

⁸ Mark Granovetter (2017). Society and economy. Framework and principles, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, and London, England, p. 194.

⁹ Arndt Sorge (2005). The global and the local. Understanding the dialectics of business systems, Oxford University Press, New York, p. 38.

¹⁰ Mark Granovetter (2017). Society and economy. Framework and principles, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, and London, England, p. 197-199.

¹¹Ibidem, p. 200-201.

¹²Ibidem, p. 201.

¹³ Ibidem, p. 202-203.

 

Aurelian-Petruş Plopeanu este cercetător CS I dr. habil. (echivalent prof. univ. dr. habil.) în cadrul Departamentului de Știinţe Socio-Umane din Institutul de Cercetări Interdisciplinare al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi cadru didactic asociat al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor (FEAA), Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video